Frumoșii copii din Valea Screzii (FOTO)
Îți povesteam aici despre Valea Plopului/Valea Screzii. N-am postat deloc poze cu acei copii foarte cuminți și simpatici, care m-au impresionat într-un mod atât de simplu, autentic, pentru că am vrut să le fac un album foto separat. 🙂
Uită-te la ei și spune-mi dacă nu-ți vine să îi vizitezi măcar o dată. Ai idee ce tare se bucură, chiar dacă nu le faci neapărat cadouri materiale?
Iar pe Maria… pe Maria o voi posta de asemenea separat. Acum, e cel mai bun prieten al meu de acolo, îi acord un picuț mai mult spațiu. 🙂
Toți sunt prietenoși și dornici de cineva care să-i bage în seamă, să-i asculte, să-și petreacă puțin timp cu ei. Uite-i:
DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog! 
octombrie 28, 2014 la 3:20 pm
Plinge sufletul, Doc! Dar se si bucura pentru copiii care gasesc acolo ce nu au avut in alta parte.
octombrie 28, 2014 la 3:25 pm
Da, Mala. Uită-te că sunt curăței, sunt frumușel îmbrăcați, sunt cuminți (nu doar pentrru că îi fotografiam eu). Și eu mă bucur că există un astfel de loc în care și cei mai puțin norocoși au șansa de a fi bine.
octombrie 28, 2014 la 3:57 pm
tare frumosi! 🙂
fetita cu caciulita rosie , din a doua poza , de jos in sus , din partea dreapta a ecranului , aduce putinel la mutrita ,asa suparici , cu fiica-mea ! 😀
octombrie 28, 2014 la 4:38 pm
Ia uite! Adu-o pe fiica ta să se cunoască puțin una cu cealaltă. 🙂
octombrie 29, 2014 la 9:35 am
N-ar fi o idee rea… 😉
octombrie 29, 2014 la 11:19 am
Știi cât de mult înseamnă astfel de confruntări? Se fac mai multe declicuri în mintea omului atunci când experimentează, când vede cu ochii lui, aude cu urechile lui, simte pe pielea lui, decât atunci când i se povestește.
octombrie 29, 2014 la 1:38 pm
Stiu , doctore , stiu 🙂
octombrie 28, 2014 la 5:27 pm
Ahhh, m-a scuturat postarea asta!
octombrie 28, 2014 la 5:52 pm
În sensul bun, sper. 🙂
octombrie 28, 2014 la 5:53 pm
În cel mai bun!
octombrie 28, 2014 la 6:07 pm
Mulțumesc. 🙂 Când avem astfel de momente, ele tind să declanșeze găsirea de resurse, de soluții în situații în care nici nu ne gândim.
octombrie 28, 2014 la 8:49 pm
….chipuri de ingeri,de piatra sa fii si tot te sensibilizeaza.
octombrie 28, 2014 la 9:09 pm
Așa îmi par și mie.