Viața are gust, într-adevăr (FOTO)

Posted on Updated on

11Luna aceasta, am strâns niște oameni pe care-i iubesc și cărora le place să dăruiască, pe principiul „pay it forward”. Facem voluntariat creativ. Ceva care să însemne nu doar un cadou material, ci și o mai mare apropiere de oameni, inclusiv de aceia pe care nu-i prea bagă nimeni în seamă, astfel încât să învățăm împreună, de drag, nu pe principiul „pedeapsă și recompensă”. Cred sincer că nimic nu ne poate împiedica să ne bucurăm de treburi bine făcute și rezultate fericite chiar și în România.Vrem să ne dovedim nouă că se poate. Iar eu sunt sigur că vom face lucruri frumoase. Ești din București și-ți dorești să vii alături de noi? Welcome!🙂

Dacă eu am ceea ce am, înseamnă că pot să dau mai departe, oricât de puțin. Dar din dar se face Rai, știi tu.

Grupul, o asociație non-profit, se numește Academia de Bine și i-am făcut inclusiv o pagină de facebook aici. Sâmbătă, toată ziua, la propunerea lui Cezar, am mers în excursie cu clasa🙂 , la Valea Screzii. Un sat uitat de lume printre dealuri, printre văi, dincolo de Vălenii de Munte. De fapt, satul ăsta nici nu exista până când părintele Tănase nu a hotărât să-i ajute în mod real pe cei fără părinți, fără familie, fără casă, fără masă, de orice vârstă. Acum, sunt acolo aproape 500 de suflete. Copii și adulți care formează o comunitate absolut fantastică. N-am văzut în viața mea așa ceva, pe bune! Aici poți observa ce înseamnă cu adevărat lipsa discriminării de orice fel. Poți observa ce înseamnă oameni, copii deschiși. Atât de deschiși, încât te primesc liniștiți în casele lor, în camerele lor, indiferent în timpul cărei activități îi surprinzi. Intri la ei ca la muzeu. Te simți chiar stânjenit la un moment dat. Te întrebi: „oare eu aș putea face asta cu un vizitator necunoscut?”. Nu, îți spun sigur că eu nu pot. Dar ei da.

Copiii ăia sunt de-o cumințenie incredibilă! Se bucură de interacțiunea cu oamenii din afară, se străduiesc să le devină prieteni și-i invită cu ei la masă. Exact: ei, acei amărâți cărora noi le ducem haine vechi, obiecte de mobilier care nu mai au loc în casele noastre și niște baxuri de ulei, făină, mălai… acei oameni se supără dacă nu ne așezăm la masa lor. Au felul unu, felul doi și desert. De fiecare dată. Și învață, muncesc, evoluează, nu își bat joc de ajutorul celorlalți. Au pământ cultivat cu porumb și cartofi, au o turmă de oi, o mică fermă, atelier de tâmplărie… Nimeni nu e ținut acolo cu forța. Cine vrea pleacă, se întoarce pe stradă, în orașul de unde a fost adus. Dar o fac foarte puțini. Și sunt o familie frumoasă, eu așa am simțit acea comunitate. Am mâncat cu drag ciorba lor, piureul lor, cozonacul lor…🙂 Sunt curați cum nu ți-ai închipui că pot fi. Iar părintele Tănase dăruiește inclusiv famiilor nevoiașe din Valea Plopului, satul alăturat, unde, de altfel, începe această comunitate extraordinară.

Am văzut acolo niște copii atât de frumoși și de autentici, încât mă gândesc cum să fac ceva mai mult pentru ca lumea să vadă și ea asta. Ei nu prea au acea mască socială care, în familiile noastre, se formează încă de la vârste fragede. Nu știu ce e ăla ridicol, nu vor să facă pe plac nimănui dacă nu asta simt… Și m-am îndrăgostit de Maria.🙂 O fetiță de vreo 8-9 ani, blondă, cu părul lung, pistruiată, ușor rușinoasă la primele poze pe care i le-am făcut așa, mai de departe. Până ce m-am apropiat și i-am zis: „Ești tare frumoasă, de-aia te fotografiez, să știi”. Apoi, m-a luat să-mi arate împrejurimile și să ne jucăm împreună. Și-a desfăcut și părul, trecându-și mânuțele prin el. În limbajul nonverbal, asta înseamnă încredere din partea celuilalt, înseamnă că te place. Și ne-am împrietenit.🙂 La un moment dat, i-am mai făcut poze unui băiețel. „Și el e frumos?” m-a întrebat Maria.🙂 „Da, bineînțeles. Toți de-aici sunteți frumoși!” Am să postez și cu ea câteva fotografii.

Florin a venit din Iași și a crescut în Valea Screzii. Acum, e absolventul Facultății de Geologie din cadrul Universității București. Dar marea lui pasiune e lemnul. Îl lucrează așa cum doar sculptorii o fac. Mobilier de care oricine și-ar dori în casa lui. Între timp, s-a și însurat. Două americance au venit, cu patru ani în urmă, ca voluntare, pentru o vară. Una dintre ele a devenit soția lui Florin.🙂 Vor pleca pentru ceva timp în State, dar nici nu concep să nu se întoarcă în România. Amândoi sunt la fel de deciși că țara asta e ceea ce le oferă mai mult. Poți să crezi?

Nu, acest sat nu arată ca scos din cutie. Mai sunt multe de făcut. Foarte multe. Comunitatea se extinde permanent, se tot construiește. Unele case sunt făcute din lemn și cărămidă aruncate de alții. Nimeni nu dă afară pe nimeni de aici. Părintele Tănase se declară împotriva avortului. Dar, spre diferență de alții, el oferă și soluții: „Naște-l, pentru că-l vom crește noi. Cu multă iubire”. A fost o elevă din București care a născut, fără ca lumea cunoscută ei să știe; l-a adus în Valea Screzii, a terminat liceul cu bine și a venit să-și ia copilașul înapoi.

Am auzit niște povești de viață pe care nici în filme nu le vedem… Motivaționale și inspiraționale, deopotrivă.

Când am plecat, o puștoaică de vreo 20 de ani, din sat, s-a apropiat de o prietenă cu care venisem, după ce petrecuseră ceva timp împreună, și a întrebat-o încet: „Când vei mai veni pe la noi, o să mai vorbești cu mine?”. Eu, unul, a trebuit să mă întorc cu spatele. M-a atins maxim dorința ei exprimată cu voce tare. O dorință neobișnuită pentru noi, cei din „civilizație”. Noi avem de toate. Și, uneori, nu avem nimic… Am luat aminte, m-am întors acasă și vreau încă și mai tare să-i ajut pe oameni. Așa cum pot eu, nu mă obligă nimeni cu nimic.

14 thoughts on “Viața are gust, într-adevăr (FOTO)

    dana alexandru said:
    Octombrie 26, 2014 la 3:19 pm

    Felicitari ptr initiativa si mult succes in tot ce veti face.🙂 Valea Strezii si implicit,par Tanase ,sunt deja un fenomen.O intoarcere la simplitate si inocenta.Nu poti sa nu ramai impresionat.In timp,veti intalni,cu siguranta oameni,situatii dramatice si fiecare va fi o lectie de viata care va vor imbogati sufleteste. Ptr ca bucuria de a darui(orice,un zambet ,o vorba buna,o paine)e mai mare decat cea de a primi.Sper sa fiti cat mai multi implicati ptr ca orice gest ori mic ajutor conteaza.Nu sunt din Bucuresti ,dar de departe,oricand pot,va intind o mana de ajutor.Mult,mult succes !!!!🙂

      drstoica responded:
      Octombrie 26, 2014 la 3:27 pm

      Mulțumesc mult, Dana! Deocamdată, nu suntem prea mulți. Știi cum e: voluntariatul e gratis.🙂 Dar avem niște proiecte creative și oamenii pot participa la un proiect, la cel care-i inspiră, nu neapărat la toate.
      Chiar mai importante decât niște resurse materiale sunt cele umane. Așa cum spui și tu, vorba bună, zâmbetul înseamnă enorm, oricui le-ai dărui.🙂

    Vali Crintea said:
    Octombrie 26, 2014 la 4:18 pm

    felicitari pentru initiativa si implicare !

      drstoica responded:
      Octombrie 26, 2014 la 4:36 pm

      Mulțumim foarte mult, Vali!

        lorelad said:
        Octombrie 26, 2014 la 4:41 pm

        Ce frumos! Inteleg ca vom afla despre proiectele Academiei de Bine de pe pagina Facebook? cum ne putem implica?

          drstoica responded:
          Octombrie 26, 2014 la 4:51 pm

          În funcție de proiect. Ideal ar fi să vorbim de acum, ca să știm fiecăruia dintre noi ce i-ar plăcea și ce ar putea să facă.

            lorelad said:
            Octombrie 26, 2014 la 5:45 pm

            Mai concret, te rog? in ce ar consta participarea? cateva exemple

              drstoica responded:
              Octombrie 26, 2014 la 5:59 pm

              Nu cred că putem discuta aici despre proiectele încă nefăcute. Ca să ne lămurim reciproc, doar conversația față-n față ajută. Fără supărare, am experiența lămuririlor și hotărârilor luate la distanță. Nu funcționeazâ.🙂 Cum să dau exemple dacă eu nu știu care ar fi motivația ta de a intra într-un proiect de voluntariat? E primul lucru care trebuie clarificat: să ne răspundem la întrebările: „vreau? pot? merită?”.

                lorelad said:
                Octombrie 26, 2014 la 6:10 pm

                Ok, luam legatura si evaluam. Multumesc!

                  drstoica responded:
                  Octombrie 26, 2014 la 6:13 pm

                  Perfect, cu mare plăcere!

    […] povesteam aici despre Valea Plopului/Valea Screzii. N-am postat deloc poze cu acei copii foarte cuminți și […]

    incredibleyoung said:
    Octombrie 29, 2014 la 11:02 am

    Minunat! Ma inclin…Nu exista cuvinte…decat trairi in legatura cu ceea ce faceti…minunat!

      drstoica responded:
      Octombrie 29, 2014 la 11:10 am

      Mulțumim, Tina! În asemenea împrejurări, toată lumea se simte bine. win-win.🙂

    Maria | DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog! said:
    Octombrie 29, 2014 la 11:28 am

    […] O fetiță care locuiește cu mămica ei în comunitatea din Valea Screzii, am povestit pe-ndelete aici. […]

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s