Atitudine de campioană

Posted on Updated on

serenawDupă meciul cu Simona Halep, Serena Williams a venit la conferința de presă fără să pară exagerat de afectată. N-a plâns, n-a înjurat, n-a dat vina pe arbitru, pe vreo accidentare sau pe starea emoțională nepotrivită. Un jurnalist a întrebat-o repede, în specificul stil contemporan al presei tabloide, despre cele enumerate mai sus și dacă e frustrată. Se aștepta ca Serena să sară și să muște din el, să-i dea subiect ca lumea de articol senzațional. Răspunsul Serenei? Cu zâmbet.

„Nu cred că arăt emoționată. Cred că eşti tu în căutarea unui subiect pentru blogul tău! Da, da, asta vrei”, a râs ea către cel ce-i pusese o întrebare. „Frustrată sunt. Pentru că îmi doresc să fi jucat mai bine. Să fi cîştigat mai mult de două game-uri. M-am zbătut pentru trei măcar, chiar mă gîndeam la un moment dat «dacă aş putea să iau trei game-uri!…». N-a ieşit.”

Ea știe că viața merge oricum mai departe. Și că, fără nervi, merge mai bine. Doar cu determinare, cu încredere, cu respect pentru ea, pentru ceea ce face și pentru ceilalți. Se va pregăti special pentru următorul meci cu Simona Halep, asta a mai declarat. Cine nu cade nu știe dacă s-ar putea ridica și cum. Nu degeaba e numărul 1 mondial. Atitudinea îi decide altitudinea. Bravo ei!

10 thoughts on “Atitudine de campioană

    racoltapetru6 said:
    Octombrie 23, 2014 la 3:10 pm

    Pe de altă parte, la câte victorii a avut (și sunt sigur că o să mai aibă), ce mai contează o înfrângere? Poate fi un moment de respiro și analiză…

      drstoica responded:
      Octombrie 23, 2014 la 3:15 pm

      Da, dar cu așa atitudine a ajuns la atâtea victorii.🙂 Știa că vor veni, că e nevoie să respire adânc și să se antreneze în continuare, cu multă încredere. Analizează și vede ce e de îmbunătățit la ea, nu de criticat neapărat la alții: adversari, arbitri…

    Cezar said:
    Octombrie 23, 2014 la 4:23 pm

    Total de acord cu articolul. Serena e o campioana si datorita felului ei de a fi si de a gandi. In viata, daca nu stii sa si pierzi nu ajungi nicaieri. Mi-a placut mult intreaga ei reactie la acest esec, iar declaratia de razboi fata de Simona mi se pare o super apreciere din partea Serenei. Nu cred ca li se intampla multora sa devina „inamicul” principal al Serenei Williams (o persoana care a scris istorie in tenisul feminin), sa declare ca Simona a facut-o sa se duca acasa si sa se antreneze mai tare … si ca asteapta sa se reintalneasca la un moment dat cat de curand. Asta imi suna a apreciere fata de Simona si a constiinta de sine, de capacitatile si limitarile proprii. Serena a fost impresionata de Simona … asa a vazut ea lucrurile, iar dezamagirea fata de jocul ei a provenit de la subestimarea adversarei, greseala evident nepermisa in sport, nu la acest nivel. E un bun exemplu despre cum trebuie sa vedem o infrangere.

      drstoica responded:
      Octombrie 23, 2014 la 8:48 pm

      Da, Cezar, rezonez cu ceea ce spui. Viața nu poate fi compusă NUMAI din victorii. E imposibil. Important este cum tratezi eșecurile, cum alegi să percepi lucrurile în general, astfel încât să te motiveze într-un mod constructiv și nu invers. Disperarea înfrângerii, oricum ar fi ea exprimată, nu ajută la nimic. Fiindcă stopezi găsirea de soluții în mod real. Normal că m-am bucurat pentru Simona Halep, dar am tot respectul și pentru Serena Williams, care s-a exprimat cu o eleganță demnă de o campioană adevărată. Iar ceea ce se vede la un sportiv pe partea lui profesională e similar cu ceea ce are și în celelalte domenii ale vieții. Comportamentul, ca om, rămâne același.

    Dan said:
    Octombrie 23, 2014 la 7:30 pm

    Mde … Greu de spus … Once again, mă plec în faţa cerbiciei cu care reuşeşti să vezi mereu partea plină a paharului doar că de data asta există posibilitatea ca aceeaşi parte a paharului s-o fi văzut şi Serena Williams. Cam ca şi la Wimbledon :

      drstoica responded:
      Octombrie 23, 2014 la 9:02 pm

      Eu consider că tocmai felul în care vede/percepe și tratează situațiile de viață, oricât de grele sau de favorabile ar fi ele, a adus-o acolo unde este. Când comportamentul ei mental-emoțional și practic se vor îndepărta de mentalitatea pozitiv-constructivă, indiferent în ce fel și nu neapărat pe latura sportivă, va pierde până nu va mai avea ce pierde. Dacă va alege mereu să repare ce greșește, îi va fi bine toată viața. La Wimbledon a avut o cădere. Nu căderea în sine îi determină cursul vieții viitoare, ci modul în care tratează această cădere. E omenește să cazi, dar e mare lucru să înveți din asta și să revii. Cât Serena e numărul 1 mondial, nu cred că se poate spune: „Regina Serena a murit”. E doar o exagerare jurnalistică și-atât.
      Lucrând cu oamenii pe partea asta de dezvoltare personală, am ocazia repetată să observ cum cad, de ce cad, cum se ridică, în cât timp se ridică. Iar transformarea este uluitoare, atât pentru mine, ca observator, cât și pentru ei, ca exploratori. Asta îmi creează permanent convingeri susținătoare, anulând acele ancore limitative, credințele că nu se poate, că e prea greu, că jumătatea goală a paharului e decisivă, fatală.
      Îmi cer scuze dacă părererile noastre diferă; eu apreciez foarte tare felul tău cu mult bun simț de a-ți exprima o opinie. Însă viața mă convinge practic, în fiecare zi, de faptul că eu aleg ce sunt, ce fac, ce am. Eu pentru mine. Pentru alții, numai ei pot alege. Tocmai de aceea nu mă enervez că unii din posturi cheie ale statului, să zicem, nu se schimbă. Însă observ că, dacă eu mă tot schimb, îi ajut cu mai mare drag, cu mai mare încredere și succes și pe cei care-mi cer ajutorul. Drept urmare, în jurul meu se creează un soi de scut de bine🙂 care se tot îngroașă pe măsură ce eu evoluez în direcția aleasă. Pare abstract, dar nu e.🙂

        lacrimidefericire said:
        Octombrie 23, 2014 la 9:31 pm

        E greu sa ne urnim sa evoluam in directia potrivita! Partea plina a paharului nu o poate vedea oricine…. Iata , din nou, facem legatura cu calugarul din pilda cu schimbarea celorlalti si a lumii😉

          drstoica responded:
          Octombrie 23, 2014 la 10:36 pm

          De-aia există asemenea pilde, vezi? Ca să le ținem minte.🙂 Crezi că rămân la stadiul de texte inteligente și-atât? Din fericire, nu.🙂 Când, la lecturare, răscolesc un pic în tine, ele continuă să schimbe lucruri la nivel inconștient. Noi nu le vedem imediat, nu le putem măsura, nu ne prea vine să credem că pilda a făcut o schimbare în viețile noastre abia după 6 luni, un an de la citirea ei.🙂

    Mâzgălica said:
    Octombrie 23, 2014 la 10:16 pm

    Mie îmi place Serena, chiar dacă nu este cea mai feminină jucătoare de tenis. Apreciez atitudinea ei. Am văzut că și la finalul meciului cu Simona Halep, deși a fost învinsă, a avut puterea și diplomația să-și felicite sincer adversara.

      drstoica responded:
      Octombrie 23, 2014 la 10:37 pm

      Așa e: nu e nici feminină, nici frumoasă. Dar dacă a ajuns numârul 1 și poate vorbi atât de frumos despre învingătoarea ei, înseamnă că-și merită locul.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s