„proști, tâmpiți, idioți!” Inteligența emoțională

Publicat pe Actualizat pe

Sunt anumite situații de viață, mai grave ori chiar banale, când cu toții ne pierdem cumpătul. Când, în loc să căutăm soluții, ne atașăm în mod extrem de a ni se da dreptate cu orice preț. Refuzăm, bineînțeles, să vedem asta. Nici măcar nu încercăm să recadrăm puțin situația, să privim și din punctul celuilalt de vedere, chiar dacă nu suntem de acord cu el, iar el nu vrea să fie de acord cu noi. Însă, doar dorindu-ne în mod real să înțelegem de unde provin convingerile, gândurile, emoțiile nepotrivite ale celuilalt, vom reuși să rezolvăm situația în mod optim. Inteligență emoțională.

Uneori, terminăm sau ne lipsesc argumentele și trecem pe: „Tagi din gură, că știu eu ce vorbesc!”. Asta e dovadă de imaturitate emoțională. E capitolul la care stăm mai puțin bine decât națiunile alea despre care spunem că trăiesc excelent datorită conducătorilor pe care-i au. Nu, nu datorită doar conducătorilor, ci datorită tuturor. Fiindcă acei conducători provin și ei din mulțime. Dacă vrem să ne fie măcar ca și lor, e nevoie ca mai întâi să ne comportăm ca ei. Exact ca ei, n-o vom face niciodată, pentru că există diferențe culturale majore. Nemți, japonezi, francezi, americani… E firesc să existe diversitate.

Dar ne putem privi pe noi cu atenție în oglindă, astfel încât, înainte de secunda în care ne repezim să judecăm, să etichetăm, să înjurăm, atunci când îi facem pe alții „proști, tâmpiți, idioți”, să știm că avem o problemă interioară noi înșine. Și aia e prima care trebuie rezolvată. Agresiunea vulgară împotriva agresorilor ori împotriva „proștilor, tâmpiților, idioților” reprezintă doar o falsă soluție a problemei, reprezintă doar o față a noastră care seamănă neplăcut de mult cu a lor.

Cineva posta deunăzi pe facebook despre niște spectatori ai meciului de fotbal România-Ungaria, care afișau, în tribunele Arenei Naționale, un banner cu harta României Mari (incluzând Basarabia). Îi făcea „exaltați idioți” pentru că incitau arătându-le ungurilor harta aceea.

ie1Teoretic, persoana care a postat mesajul se gândea, cu siguranță, la evitarea izbucnirii unui conflict. La păstrarea liniștii naționale în cele două țări. Persoana încerca să fie înțeleaptă. Dar… înțeleaptă făcându-i „idioți exaltați” pe unii care nici măcar nu vedeau mesajul ei de pe net. Deci: unde e SOLUȚIA aici?

Și atunci ce voia mesajul respectiv? În mod subconștient, mesajul căuta satisfacția propriului ego, like-urile acelea care să-i recunoască valoarea când le strigă altora „idioți exaltați”.

Oare, dacă persoana respectivă s-ar fi aflat brusc față-n față cu acei „idioți exaltați”, ar fi făcut aceeași afirmație?

Există posibilitatea ca maghiarii prezenți în tribune să nici nu aibă habar că aia era harta României Mari? Câți dintre români știu exact cum arată harta Ungariei? Dar a Ungariei Mari?

Am întâlnit un grup de suporteri basarabeni, lângă stadion, înaintea partidei. Aveau un drapel românesc pe care scriseseră „Basarabia e România” și un mic banner cu harta României Mari. Oare veniseră ei la meci ca să îi supere pe unguri sau, mai degrabă, ca să-și arate susținerea pentru România, considerându-se ei înșiși români?

De ce o reacție agresivă publică vizavi de niște oameni: „idioți exaltați”? Reacționăm în loc să acționăm.

Cu ce a ajutat pe cineva numita postare în rezolvarea unei probleme, oricare ar fi fost aceasta?

Cum ar fi putut persoana să scrie altfel dacă voia să atragă atenția și să primească răspunsuri înțelepte, nu neapărat înjurături la adresa unor „idioți exaltați”, înjurături care să-i dea dreptate?

Sunt întrebări pe care merită să ni le punem ori de câte ori ne aflăm în situații dificile din viețile noastre. Povestioara mea nu e decât un exemplu dintre foarte multele. Am vrut să aduc în discuție un caz concret. Dacă vrem să fim considerați „mai buni”, păi, atunci, chiar trebuie să dăm dovadă comportamental-emoțională că suntem cu adevărat „mai buni”.

Orice om își dorește să fie bine. Dar să fie bine așa cum zice el. Altfel, dă cu ceilalți de pământ. Nu mai ok respiră puțin adânc pentru a găsi și o altă continuare a întâmplării decât aia cu „proști, tâmpiți, idioți”? Ca partener de discuție, am două variante: să ies din conversație și să-mi mut atenția în altă parte… sau să fac niște eforturi pentru a continua dialogul în mod înțelept, argumentat. A-i răspunde omului la fel m-ar face ca pe el: egoist și dornic să mi se dea dreptate cu orice preț.

Starea de bine înseamnă, printre altele, autocontrol.

ie3

4 gânduri despre „„proști, tâmpiți, idioți!” Inteligența emoțională

    whiteroseofmine a spus:
    Octombrie 14, 2014 la 12:51 am

    Nu sunt de acord cu afirmatia ca locuitorii altor tari sunt un exemplu de urmat privind …inteligenta emotionala sau comportamentul civilizat. Sa nu uitam ca inteligenta emotionala poate fi utilizata si in sensul manipularii sub masca argumentarii sau exprimarii asertive. In alte tari , cred ca exista o legislatie mai aspra privind iesirile astea agresive , din „tatani” ( atat verbale cat si fizice) ale cetatenilor , plus un temperament diferit general ( romanii in majoritatea lor sunt mai colerici ca baza asa organica a manifestarilor) Apoi, nu trebuie uitat ca unul dintre principalele drive-uri ale omului este cel agresiv. O componenta fiziologica prin esenta greu de controlat daca nu sublimat in conditiile unei educatii precare si intr-o societate care emana agresivitate. Emana si genereaza.
    Autocontrolul este dezirabil si sustinut pana la un anumit punct, dupa care poate produce mai mult rau decat bine.

      drstoica a răspuns:
      Octombrie 14, 2014 la 8:51 am

      Esența stării de bine, a fericirii e dată de echilibru. De plasare între extreme. Nu de sublimare, nu de reprimare. Agresivitatea e dată de furie. Inteligența emoțională n-a spus niciodată că furia trebuie dusă la zero. Fără picul acela de furie, omul nu s-ar mai ridica din pat ca să facă diverse.
      Bineînțeles că îți respect părerea; nu înseamnă că a mea e mai bună; doar că e a mea și funcționez ok cu ea.🙂 Referitor la locuitorii altor țări, n-am spus că trebuie copiați. Tocmai am dat și un argument că nu putem face asta. Dar sunt anumite elemente comune de gândire, simțire și comportament care-i conduc pe oameni la succes personal. Este imposibil să ne ocupăm timpul numai cu plânsete și, în schimb, să ne simțim veseli, plini de viață, optimiști. Nu te poți gândi permanent la ce nu ai și, în schimb, să te simți bine, fără să vezi și ceea ce ai. Întotdeauna, cred, fericirea se obține cu materialul clientului.🙂 Cu ceea ce avem trebuie să facem să fie bine. Noi, însă, vrem să fie bine cu ceea ce nu avem…
      Autocontrolul nu înseamnă reprimare. Autocontrolul e dat de dozarea corectă, firească, naturală a emoțiilor, astfel încât combinația să împlinească dorințe, nu să le stopeze prin „e greu, nu cred că pot, n-are cum”. Și să ne dea acea înțelepciune a acceptării, a încrederii în sine, știind că, în viață, fericirea nu o au oamenii care nu întâmpină niciodată probleme, fiindcă așa ceva nu se poate, ci o au cei care învață să treacă altfel prin/de acele probleme.

    incredibleyoung a spus:
    Octombrie 14, 2014 la 1:56 pm

    Esti un adevarat OM. Frumos articol.

      drstoica a răspuns:
      Octombrie 14, 2014 la 4:33 pm

      Îți mulțumesc mult, Tina! Știi că astfel de cuvinte fac omul să se simtă bine.🙂 Tocmai de aceea merită să ni le spunem mai des, reciproc, stimulativ. Binele se stimulează cu bine, în general.🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s