E un dar sau un necaz?

Publicat pe Actualizat pe

jvAcest copil de 7 ani are autism. Aș fi putut scrie: „suferă de autism”. Dar nu vreau.

Acest copil de 7 ani, pe când avea doar 4, a fost descoperit cu un talent incredibil de pianist. Profesorii refuzau să-l învețe în mod constant, organizat, spunând că e prea mic, că nu se poate descurca dacă nu are măcar 5 ani, ca Mozart. Și atunci, copilul a învățat singur.

Tatăl cânta la pian diverse bucăți muzicale, iar Jacob Velazquez îl privea și, apoi, cânta la fel ca tatăl. Greu de explicat cum reușește, nu? Mai ales că noi, oamenii, suntem obișnuiți să nu credem în miracole, să căutăm mai degrabă care-i păcăleala, care-i șmecheria în fiecare întâmplare de viață.

Însă esența fericirii se află într-una din frazele mamei: „Ne-am gândit mult la viitorul lui Jacob si am decis sa ne schimbam mentalitatea si sa ne concentram pe talentul si pe abilitătile lui si nu pe dizabilitati. Ne simtim binecuvântati”.

Iată: soluția e cea care contează cu adevărat, nu problema, nu vinovații. Dacă vreau să mă dezvolt, o fac folosindu-mă de materialul clientului, nu caut la nesfârșit piedici, oameni răi din jur, imposibilități, calități la alții pe care nu le găsesc la mine. Pentru că fiecare dintre noi are potențialul necesar de a se face un om fericit pe el însuși. E nevoie doar să creadă, să vrea și să viseze. Fără așa ceva, își va plânge în fiecare zi de milă, închipuindu-și că poate va veni cineva să rezolve totul în locul lui, să-i doneze bani, talent, putere și multă muncă. Nu, nu se va întâmpla. Nu pot face asta nici politicienii, nici rudele, nici prietenii, nici șefii… nimeni fără ca omul însuși să facă mai mult pentru el.

Iar acum, Jacob Velazquez (din Florida) se pregătește pentru lansarea primului său album.

Anunțuri

11 gânduri despre „E un dar sau un necaz?

    Mala a spus:
    Octombrie 12, 2014 la 10:14 am

    Doc, perfect de acord cu ceea ce spui. Eu am o vorbă care, în esenţă, zice la fel: ”depinde ce ştii să faci cu ceea ce ai”.

      drstoica a răspuns:
      Octombrie 12, 2014 la 8:53 pm

      Se aplică în fiecare viață de om. Conform studiilor sociologice, știi care-s cei mai fericiți oameni din lume, raportat la starea lor cotidiană, nu la venituri? Indonesienii, cu vreo 60 de dolari salariu lunar. Bineînțeles că noi tindem să spunem: nu cred, mie nu-mi ajung nici 200-300! 🙂 Doar că ei caută să se facă fericiți indiferent de context, în timp ce noi considerăm că suntem fericiți numai dacă acumulăm. E în regulă să ne satisfacem nevoile, însă noi, în mod inconștient/nonconștient, nu ne oprim niciodată la atât. Totul, în societatea de consum, se bazează pe: „umple-ți frigiderul chiar dacă ai sau nu ai nevoie, chiar dacă se strică și trebuie să arunci!” Așa s-au inventat promoțiile. 🙂 Să determine oamenii să-și cheltuie banii, deși de multe ori o fac fără folos. „Cumpără orice, oricât, numai cumpără!” 🙂

        Mala a spus:
        Octombrie 13, 2014 la 7:48 am

        Să ştii că şi pe mine funcţionează cîteodată sistemul… Mă trezesc că cumpar, aşa ca să cumpăr. Îmi ia ochii (şi mintea) cu abureli de diverse origini şi gata, am scos banu!

          drstoica a răspuns:
          Octombrie 13, 2014 la 11:18 am

          Pe noi toți funcționează sistemul. 🙂 Doar că unii devenim conștienți mai des decât ceilalți și începem, tot mai mult, să acționâm în virtutea propriei gândiri, evitând-o pe cea de turmă. 🙂
          Conștiența e salvarea omului și a fericirii lui autentice, curate, personale.

    nina cremeneanu a spus:
    Octombrie 12, 2014 la 1:02 pm

    asta mi-a placut ,doctore !! daca vei reusi sa pui la profesorasii prietenasi din romanica acest „”motto””
    „cautati ABILITATILE si nu IN-abilitatile sau DIZ-abilitatile copiilor””!! va fi o mare realizare si sa le pui si mica poveste a micutului !!

      drstoica a răspuns:
      Octombrie 12, 2014 la 8:54 pm

      Da, Nina, e corect ce spui. Dar e valabil pentru noi toți. Cu toții vom trăi mai bine, mai liniștiți, mai împliniți, mai fericiți dacă am fi foarte atenți la ce avem și nu atât de mult la ce ne lipsește.

    nina cremeneanu a spus:
    Octombrie 12, 2014 la 1:04 pm

    aaa raspuns la intrebarea ta : sigur este un dar..darul vietii , nevinovate dar, care are o valoare ca tot ce respira si vorbeste ,de altfel !!!

      drstoica a răspuns:
      Octombrie 12, 2014 la 8:55 pm

      Bingo! 🙂

    adelinailiescu a spus:
    Octombrie 12, 2014 la 1:25 pm

    Stau si ma gandesc uneori:oare cum ne privesc autistii pe noi, cei care ne consideram „normali”? Ca pe niste ciudati, niste inadaptati, desigur…Fiecare are normalitatea lui.

      drstoica a răspuns:
      Octombrie 12, 2014 la 8:56 pm

      Foarte bună întrebarea!!! Doar pentru că suntem mai mulți decât ei nu ne dă dreptul să spunem „noi suntem normali, ei nu”. „Fiecare are normalitatea lui.” Pe asta se bazează managementul vieții de om, fericirea personală.

    Ce mi-a plăcut săptămâna trecută (40) | Martie din Post a spus:
    Octombrie 13, 2014 la 10:33 pm

    […] Tată,Simona Tache, Victor Kapra, Arhi, Tikitaka, Tolontan, Calea Lactee, Amar de zi, Hipertensiv, din nou Dr. Stoica, Arhi iar și […]

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s