Un englez, mare mincinos, nu? :)

Publicat pe Actualizat pe

ae3Simplu. Despre țara asta, considerată chiar de locuitorii ei imposibilă, ca să mă exprim decent, un jurnalist de la National Geographic – Andrew Evans, venit să realizeze un reportaj pe bune, scrie pe contul său de twitter: „Încă o zi fascinantă în București, încă o ocazie să mă îndrăgostesc de acest oraș! Pentru toți noii mei prieteni: noapte bună!”.

Omul s-a tot fotografiat pe străzi, a mers să vadă Centrul Vechi, Politehnica, „unde copiii deștepți construiesc roboți dansatori”, s-a întâlnit cu experți din diferite domenii și remarcă fără nicio reținere: „românii sunt incredibil de prietenoși și deloc timizi”.

Normal că s-a dedat încântat, ca aproape orice străin, la sarmale cu mămăligă, dar și la vinete coapte, must și ardei umpluți. Trage apoi o concluzie a cărei valoare românii, din păcate, nu reușesc să o împărtășească decât într-o prea mică măsură: „Cea mai bună parte din munca mea aici este dată de faptul că am învățat foarte mult despre România”.

ae2A fotografiat tot ce i-a plăcut și s-a fotografiat la greu. Chiar și cu un polițist.🙂

De-am vedea noi înșine lucrurile astfel, pașii spre o viață mai bună s-ar face altfel, mai repede și mai sigur. Fiecare om acționează în funcție de credințele și de convingerile sale. Când ele sunt conforme cu ceea ce-și dorește oricine să obțină de la viață, încrederea, atitudinea sunt stări susținătoare, dau omului aripi și pasiune. Totul merge în direcția dorită, deși piedici vor fi întotdeauna.

Când credințele sunt împotriva dorințelor, e imposibil să ai ceea ce visezi. Pentru că, de fapt, nu visezi frumos, ci îți imaginezi într-o măsură mult mai mare ce greu e, ce imposibil e la noi, ce bine e în altă parte, numai aici nu. Și eziți, eviți să faci tot ce-ți stă în putință pentru a fi fericit; te străduiești să ocolești îndeplinirea obiectivelor personale, considerându-le irealiste.

Nu, eu nu cred că am să înțeleg vreodată cum un om sănătos, pe picioarele lui, se poate victimiza încontinuu, 24 din 24, când își poate petrece acest timp într-un mod mult mai util, căutând și găsind soluții pentru fericire, nu doar pentru supraviețuire.

ae1

10 gânduri despre „Un englez, mare mincinos, nu? :)

    pandhora a spus:
    Octombrie 4, 2014 la 1:43 pm

    ma obosesc, ma obosesc maxim cei care nu reusesc sa vada, nu vor sa vada ce s-a intamplat bun si frumos in viata noastra de dupa ’89…
    daca nu vom reusi sa apreciem asta nu vom putea sa mergem mai departe schimband lucrurile in bine…
    de schimbat sunt ingrozitor de multe dar trebuie sa ne schimbam in primul rand pe noi si felul in care privim lucrurile.
    nici in lumea „civilizata” lumea nu e chiar asa de civilizata…Parisul e de o suta de ori mai murdar decat Bucurestiul, mai toata lumea stie asta, la Barcelona de multe ori automobilele circula haotic, in Toronto, nu e bine sa te aventurezi in spatele blocurilor de pe marile bulevarde si exemple ar mai fi inca…
    ii mai aud pe unii zicand „ce-mi trebuie mie libertatea de a merge in tari straine?”…poate tie nu dar nepotilor, vecinilor, dusmanilor, poate lor le este oportuna alegerea de a vedea si de a invata cum este lumea…trebuie sa invatam sa renuntam sa ne gandim doar la noi si mai ales, sa renuntam la ideea ca cineva sa ne „dea”, un loc de munca, o casa, si inca altele…
    cei din afara vad mai bine frumosul de la noi daca se aventureaza sa depaseasca imaginea pe care o avem din cauza tiganilor si nu numai dar si din cauza faptului ca nu promovam inteligent ce avem bun si diferit de altii…
    la Moeciu am descoperit vara asta un francez care s-a si mutat acolo, e fotograf, are o expozitie permanenta in Moeciu la care intrarea este libera, foloseste o tehnica aparte de fotografiere, este indragostit de locuri si de oameni si foarte multumit aici…
    hai ca am scris un comentariu aproape la fel de lung ca articolul tau :))
    scuze!🙂

      drstoica a răspuns:
      Octombrie 4, 2014 la 5:04 pm

      Pfff!… Deși ai pus parcă prea apăsat punctul pe i… mă simt ca și cum aș fi scris eu comentariul tău.🙂 Nu mă obosesc oamenii. Chiar nu vreau să impun cuiva cu forța punctul meu de vedere. Tocmai pentru că nu pot fi altcumva decât subiectiv. Nu vreau să conving pe nimeni de nimic. Vreau doar să vedem cu toții că avem de ales. Că noi pentru noi alegem ce credem, ce ne este cu adevărat necesar, ce ne dorim, ce facem… Pentru că exact așa cum spui tu stau lucrurile, oricât s-ar agăța oamenii de „realitate”. Greu de înțeles de ce fiecare, oricare dintre noi (mai mult sau mai puțin) alege să pună răul înainte, alege să vadă că „nu se poate”, deși știe foarte bine că dorințele i se îndeplinesc doar atunci când crede cu încăpățânare că se poate și face tot ceea ce merită făcut pentru a reuși. Noi… ne-am obișnuit să facem totul pentru a NU reuși. Când națiunea asta va depăși punctul de masă critică în privința scalei „nu se poate/e greu – e posibil/normal că se poate”, atunci, România va deveni o altă variantă fericită a Franței, Germaniei, Canadei… începând să realizeze că nici acolo nu curg lapte și miere pentru toată lumea. Doar pentru cei care își construiesc interiorul din… lapte și miere.🙂
      Sociologia a demonstrat că iubirea și libertatea sunt cele mai importante valori din istoria umanității.
      Viața nu e așa cum e. E așa cum sunt. Și atunci… am de ales cum vreau să fiu.
      MULȚUMESC pentru comentariu! Să ai o viață extraordinară!🙂

        pandhora a spus:
        Octombrie 5, 2014 la 9:17 am

        ai punctat perfect, iubirea si libertatea sunt cele mai importante valori, trebuie sa reinvatam ca ele chiar exista, ni se intampla si noua, trebuie doar sa avem incredere in noi…si nu sunt doar cuvinte mari si goale, sunt notiuni clare….
        multumesc la randul meu, sa-ti pastrezi viata la fel de plina de neprevazut frumos, cu siguranta asa a fost si pana acum!🙂

          drstoica a răspuns:
          Octombrie 5, 2014 la 10:16 am

          Aceste noțiuni sunt abstracte dacă așa alegem noi să le definim ori sunt clare dacă asta decidem pentru ele. Însă vom trăi fix în baza a ceea ce credem.🙂

    Alexandru a spus:
    Octombrie 4, 2014 la 7:00 pm

    suntem programati sa nu vedem oportunitatile din viata noastra:

    http://calatoriainterioara.wordpress.com/2014/09/17/oportunitati-sau-nu/

    Aceasta programare a noastra sub forma de educatie, inca de mici din familie, apoi scoala, mediu, servici, ne invata cum sa ne autolimitatm, sa ne desconsideram singuri si sa ne lamentam ca solutie la probleme noastre.

    http://calatoriainterioara.wordpress.com/2014/07/28/lungul-drum-catre-nicaieri-2/

      drstoica a răspuns:
      Octombrie 4, 2014 la 7:13 pm

      Așa e, Alexandru. Dar a venit momentul, la maturitate, să conștientizăm toate astea și încă multe altele. E primul pas spre o schimbare în favoarea noastră.🙂

    Myre a spus:
    Octombrie 4, 2014 la 7:49 pm

    Ma bucur sa citesc mai multe pe acest subiect care imi este drag: nu suntem atat de naspa pe cat ne credem – nu stiu cum am ajuns aici insa. O parte este si de la stirile negative exploatate in nestire, se aduce ce este mai urat in fata, dar si suferinta, intr-un mod obsesiv. In alte parti nu am vazut asta. Asta ataca optimismul, paralizeaza initiativa, nu a tuturor, dar a multora.
    Asa ca da, mai multe articole din acestea va rog🙂
    Calatorind am inceput sa apreciez tara noastra din ce in ce mai tare, din exterior se vede altfel, de aici si parerea englezului dar nu numai al lui. Mi-a placut de exemplu clipul postat de Lady Gaga dupa ce a fost in Bucuresti, Micul Paris, pana la urma in fiecare tara vedem ce dorim sa vedem Si da, mizerie, drumuri proaste si altele sunt peste tot, nu numai la noi, dar nu toti au ce avem noi in materie de frumusete, de natura, de oameni, etc:).

      drstoica a răspuns:
      Octombrie 4, 2014 la 10:00 pm

      Îți mulțumesc foarte mult pentru comentariu, Myre! Suntem pe aceeași lungime de undă.🙂 Vedem întotdeauna ceea ce suntem pregătiți interior să vedem; ceea ce vrem să vedem. Probleme sunt peste tot. Un pahar are întotdeauna o jumătate plină și una goală. Aia goală există și ea, o observăm, dar hai să înțelegem că nu ne ajută să rămânem permanent cu gândul la ea, plângându-ne ce nasol poate fi. Fiindcă numai jumătatea plină ne poate astâmpăra setea, ea e soluția.
      Fiecare loc de pe planetă e unic în felul lui. Dacă vrem mai bine, trebuie să gândim, să simțim și să acționăm mai bine. Orice acțiune e mai bună decât inacțiunea, decât autovictimizarea inutilă.
      Ai un site fantastic, plin de călătorii cu fotografii asemenea!🙂 Iar cele făcute pe cont propriu mi se par și mie cu totul altfel decât atunci când mergi în grup sau cumva prea organizat.🙂
      Să fii bine, bine oriunde ai călători!🙂

        Myre a spus:
        Octombrie 4, 2014 la 10:11 pm

        Multumesc mult! Si tu. Da, asa este, atitudinea conteaza, lamentarile despre tara nu o sa schimbe nimic. Cat despre calatoria pe cont propriu, aduce multe satisfactii, in primul rand ca vezi mai multe dintr-un loc, nu numai o fateta a monedei, intelegi mai bine unele lucruri, cunosti oameni, oamenii obisnuiti din locuri. Dar trebuie sa ai timp sa te documentezi, sa iti placa, etc, stii si tu🙂. La fotografie am multe de invatat dar incerc🙂 Ma bucur ca am descoperit si blogul tau, multe idei de luat in considerare🙂

          drstoica a răspuns:
          Octombrie 4, 2014 la 10:35 pm

          Sentimentul și plăcerea sunt reciproce. Întotdeauna vom avea de învățat unii de la ceilalți.🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s