Tu, copilul tău de azi și adultul tuturor de mâine

Posted on Updated on

copiiCei mai importanți psihanaliști din ultimul secol au căzut de acord că în copilărie se decide TOT viitorul individului. Mai ales în prima copilărie (0-7 ani), dar și după aceea, până la 18-21 de ani. Pentru că, odată ajuns la maturitate, omul nu mai are nici răbdarea și nici înțelepciunea să se autoanalizeze, să stea constant de vorbă cu el însuși, să-și schimbe obiceiurile păguboase și să devină acela care i-ar plăcea să fie, nu cel plin de griji, lipsuri, frustrări și necazuri. Liniștit, vesel, sănătos, de succes pe toate planurile… Adică, fericit, nu? Cine nu vrea să fie fericit să ridice mâna!🙂 Eu vreau! Și fiindcă sunt conștient de ce anume înseamnă asta, de faptul că totul depinde în primul rând de MINE și abia apoi de alții, mă străduiesc să schimb la persoana mea, sincer și eficient, tot ce mi se pare că nu-mi place la ceilalți. Da, am scris bine: să schimb la mine ce mă enervează atât de tare la ceilalți!

Dacă nu vrei ca și copilașul tău să întâmpine aceleași probleme pe care le ai (dacă le ai) tu în viața de adult, poți fi un pic mai atent la cum te comporți cu el. Nu doar la ceea ce-i spui, la cum îi spui, ci mai ales la propriul tău comportament față de el și față de alții în prezența lui. Jung certifică faptul că doar comportamentul părinților e cel care-i educă pe copiii lor. Fii tu ceea ce ai vrea să devină copilul tău! Suntem obișnuiți să confundăm educația cu dresajul: recompensă și pedeapsă. Hai s-o facem și altfel: cu iubire continuu arătată, cu explicații chiar și atunci când intervin plictisul, oboseala, stresul. Cu înțelepciune și cât mai puțină agresivitate.

educatiaDorothy Law Nolte, conferențiar universitar în domeniul educației copiilor și experimentat consilier familial, are câteva sugestii extrem de înțelepte pe care le împarte oamenilor ce vor s-o asculte.

Interesant este faptul, merită atenția!, că și adulții se educă/reeducă la fel, în mod nonconștient. Diferența este că un adult, așa cum scriam mai sus, o poate face decizând și în mod conștient că vrea să fie mai bine și mai bun din toate punctele de vedere.

Să nu luăm următoarele rânduri ca pe unele moralizatoare. Sunt doar niște aspecte foarte importante ale vieților noastre. Când spunem că vrem să trăim într-o lume mai bună, e necesar să începem cu noi înșine. Puterea exemplului este uriașă!

Daca traiesc in critica si cicaleala, copiii invata sa condamne.

Daca traiesc in ostilitate, copiii invata sa fie agresivi.

Daca traiesc in teama, copiii invata sa fie anxiosi.

Daca traiesc inconjurati de mila, copiii invata autocompatimirea.

Daca traiesc inconjurati de ridicol, copiii invata sa fie timizi.

Daca traiesc in gelozie, copiii invata sa simta invidia.

Daca traiesc in rusine, copiii invata sa se simta vinovati.

Daca traiesc in incurajare, copiii invata sa fie increzatori.

Daca traiesc in toleranta, copiii invata rabdarea.

Daca traiesc in lauda, copiii invata pretuirea.

Daca traiesc in acceptare, copiii invata sa iubeasca.

Daca traiesc in aprobare, copiii invata sa se placa pe sine.

Daca traiesc inconjurati de recunoastere, copiii invata ca este bine sa ai un tel.

Daca traiesc impartind cu ceilalti, copiii invata generozitatea.

Daca traiesc in onestitate, copiii invata respectul pentru adevar.

Daca traiesc in corectitudine, copiii invata sa fie drepti.

Daca traiesc in bunavointa si consideratie, copiii invata respectul.

Daca traiesc in siguranta, copiii invata sa aiba incredere in ei si in ceilalti.


Daca traiesc in prietenie, copiii invata ca e placut sa traiesti pe lume.

Mai jos, băiețelul ăsta de 13 ani are o poveste tare interesantă! El vrea să fie fericit și sănătos. Privește cu câtă dezinvoltură vorbește în public și cât de stăpân pare pe el însuși! Nu pentru că este foarte deștept, cu mai mulți neuroni decât ceilalți. Ci pentru că este inteligent emoțional! Noi nu avem cu adevărat de unde să știm cât de cult este el. Dar putem observa foarte ușor ce atitudine pozitivă și ce plăcere de a vorbi are.

13 thoughts on “Tu, copilul tău de azi și adultul tuturor de mâine

    Mala said:
    Septembrie 8, 2014 la 3:08 pm

    Zicea Regele Mihai: ” România, o ţară luată cu împrumut de la copiii nostri” .
    Şi vin şi zic şi eu, parafrazîndu-l pe Majestatea Sa, că prezentul nu ne aparţine ci e viitorul luat cu împrumut de la copiii nostri.
    Hai că cuget prea adînc la ora asta …

      drstoica responded:
      Septembrie 8, 2014 la 3:31 pm

      Da, frumos zicea Regele! Și eu îl cred, te cred.

    Cristina said:
    Septembrie 9, 2014 la 5:17 am

    Articolul face referinta la exemplele date de catre parinti in timp ce copiii sint acasa. Apoi se da un clip cu un copil ai carui parinti l-au retras din scoala ca sa-i ofere o altfel de educatie, nu numai in a fi un exemplu in comportament. Copilul asta este pe acea scena pentru ca parintii nu s-au multumit doar sa-si trimita copilul la scoala si sa fie exemplu cind el este acasa. Propozitiile scrise in font italic nu au absolut nici o legatura cu video clipul.

      drstoica responded:
      Septembrie 9, 2014 la 11:12 am

      Cristina, nici nu cred că există undeva în textul postat vreo asociere explicită între extrasul din cartea scrisă de Dorothy Law Nolte și filmulețul respectiv. Sunt doar două aspecte ale educației, două variante de cum s-ar putea dezvolta un copil mai bine pentru el însuși. Nici măcar nu spun că astea sunt variantele perfecte. Nu cred că există „perfect”, același pentru toți. Însă cred foarte tare că atât de la Dorthy Law Nolte, cât și de la copilul din filmuleț avem foarte mult de învățat.
      Atitudinea copilului spune extrem de multe despre el. Și, așa cum specificam, de aceea l-am și postat! Când un băiețel de 13 ani are dezinvoltura, deschiderea, atitudinea lui, eu cred că nu-i poate fi decât bine în viață.🙂

      Frazele scrise italic sunt extrase din cartea celei numite mai sus.

        Cristina said:
        Septembrie 9, 2014 la 3:07 pm

        Nu sint de acord cu separarea celor doua aspecte: partea academica cu partea psihica/emotionala. Guvernul spune ca aceasta este educatia perfecta pentru toti, dar nu e asa.

          drstoica responded:
          Septembrie 9, 2014 la 3:31 pm

          Ceea ce scrie Dorothy se poate face și în contextul sistemului clasic de învățământ. Ea nu ia deloc în discuție școala acasă. Vine doar cu niște sugestii extrem de respectabile indiferent de situație.
          Partea cu ce spune Guvernul e altceva. Eu nu-mi propun să intru deocamdată în aceste detalii. Pe de o parte, prezentam o variantă de educație din partea părinților pentru copiii lor, iar pe de altă parte, arătam ce înseamnă un copil educat astfel. Atât.

            Cristina said:
            Septembrie 9, 2014 la 3:36 pm

            Aici zic eu ca este gresita abordarea. Autoarea nu ia in discutie partea academica, de parca acestea doua nu merg mina in mina.

            Copilul din video nu este capabil sa vorbeasca asa pentru ca parintii lui au urmat doar ce scrie autoarea, ci pentru ca au impreunat ce spune autoarea cu academicile, asa cum trebuie sa fie.

              drstoica responded:
              Septembrie 9, 2014 la 3:44 pm

              Chiar dacă ar exista și în România legislație potrivită pentru homeschooling, majoritatea covârșitoare a copiilor va continua să meargă la școala clasică. E valabil peste tot în lume.
              Da, se poate ca, în sistem homeschooling, un copil să iasă așa… dar e posibil și să dea greș dezvoltarea lui. Cunosc un caz din Marea Britanie. Depinde totul de context, de condiții… Nu putem generaliza în niciuna dintre situații.

                Cristina said:
                Septembrie 9, 2014 la 3:48 pm

                Depinde cum vezi problema. Oricum, scoala de stat da gres in procentaj mai mare decit cei educati la domiciliu. Apoi, reiese ca crezi ca statul are autoritatea sa ofere educatie, ceea ce nu este asa. Parintele este cel care are aceasta autoritate, deci doar pentru faptul ca acest drept ii este respectat si statul nu isi impune standardele educationale nu are cum sa dea gres.

                  drstoica responded:
                  Septembrie 9, 2014 la 3:56 pm

                  Eu am păreri personale, Cristina, și nu încerc să le impun nimănui. Pe lumea asta nu există „corect” și „greșit”. Există doar „potrivit” și „nepotrivit”. Ce e potrivit pentru unii s-ar putea să nu fie la fel de potrivit pentru alții.
                  Cunosc destule cazuri de educație integrată în sistemul tradițional care mă fac să cred în valabilitatea tuturor variantelor. Dar, așa cum scriam mai sus, depinde de condiții, de context…
                  Am plăcerea să cunosc un copil (aproape major) care nu merge niciodată la Olimpiade școlare, deși învață foarte bine, iar mamei lui îi pare rău că el refuză Olimpiadele, motivând simplu: „Mi-e mai bine dacă nu intru în astfel de competiții, nu mă interesează”. Face ceea ce simte, intuitiv, dincolo de educație. Și are, în general, atitudinea necesară succesului personal în viață. E pregătit să trăiască viața pe care și-o dorește și nu aia pe care așteaptă societatea să o trăiască. Mă bucur foarte tare pentru el!

                    Cristina said:
                    Septembrie 9, 2014 la 4:18 pm

                    Eu cred ca este greșit ca drepturile părinților sa fie încălcate.

    dana alexandru said:
    Septembrie 10, 2014 la 11:31 am

    Cu toti ne dorim ce i mai bun ptr copiii nostri.Inainte de a deveni parinti,ne gandim cum va fi,cum ne vom purta,ce vom face in anumite situatii.Teoretic….pt ca practic,ca parinti ne vom lovi de n situatii noi ce ne vor surprinde.Vrem sa fim cei mai buni parinti si sa avem cei mai buni..educati copii.Adevarul e ca nu exista nici parinti,nici copii perfecti.
    Cred in valoarea scolii in educatia unui copil…la fel de mult cat cred in educatia data acasa de parinti.Una nu va putea inlocui pe alta si fiecare are rolul ei.Si dincolo de sfaturi si informatii,copiii au nevoie de modele.. iar tu,ca parinte esti principalul lui model.Vei regasi in copilul tau gesturi,cuvinte,reactii de ale tale,mie mi se intampla des.:) Privind la copilul care am fost eu,la copiii mei acum,cred ca dincolo de cultura generala,abilitatile si informatiile dobandite in scoala.,cel mai important ptr un copil este sa se simta IUBIT,apreciat si sigur ca poate…oriceLa fel,ca respectul si bunatatea ptr toti oamenii sunt necesare si absolut normale.Cel putin ,,eu cu ideile astea mi as dori ca cei doi copii ai mei sa creasca,sa plece de acasa si sa si construiasca viitorul,viata..si ma tot straduiesc,cum pot si cred ca le e mai usor ,,sa le explic si sa le arat.Bun regasit!!!!Si zi frumoasa….copilului,devenit adult,,Catalin🙂

      drstoica responded:
      Septembrie 10, 2014 la 12:34 pm

      Da, Dana, așa stau lucrurile și din punctul meu de vedere. Iubirea e motorul fericirii umane. Când ea lipsește, multe lipsesc din viețile noastre.
      Copilul interior nu dispare niciodată. E trist când se întâmplă asta la unii dintre noi. Așa încât, copilul din adultul din mine salută cordial copilul din adultul din tine!🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s