Viața la țară, nu de Duiliu Zamfirescu :)

Publicat pe

dealuriÎn weekendul trecut, s-a refăcut gașca de la Barcelona și am petrecut două zile sus, pe niște dealuri sălbatice, departe de lumea dezlănțuită. 🙂 La țară. Mai frumos ca La Medeleni! 🙂 Aveam experiența unui alt weekend similar de acum doi ani, când „pititea” a fost piesa de rezistență a unui weekend cu oameni mari. Aceiași. 🙂

Aș descrie cum e acolo, la țară, dar nu cred că aș găsi cele mai potrivite cuvinte, iar cele mai potrivite ar părea exagerate. Nu, nu ar fi. Deloc. Verde din plin, lipsă vecini prin apropiere, un cățel – Ciuciu 🙂 – de câteva luni, frumos și îndesat cu energie și dragoste cât pentru două vieți, un motan – Florică – mare amator de lupte cu semenii lui 🙂 , foc de tabără cât pentru un grătar rezonabil 🙂 , hamac cu lipici, leagăn ca pentru copii, badminton jucat în pantă și cameră foto ioc, pentru că am uitat-o acasă. 🙂 Singura mea părere de rău, dar, cu siguranță, așa a fost mai bine pentru mine, am trăit fiecare clipă prin ochii mei, nu prin ochiul aparatului foto. 🙂

Pititea n-am mai practicat 🙂 , dar, ca și atmosferă, ca și stare interioară, aș pune oricând semnul egal între cele două zile la țară și sejurul la Barcelona. Fabulez? Cred că nu. Contează ce simt eu, nu ce părere au ceilalți oameni și ce-mi zic ei că ar trebui să simt.

Una dintre fete, într-un moment de liniște și soare în hamac, a zis doar atât: „Mă gândesc… ce norocoasă sunt!”. Fiind eu cu mintea și privirea ușor în altă parte, am întrebat-o imediat la ce anume se referă. Nu mai știa exact cum să continue… I-am văzut lacrimi în ochi, lacrimi date de acea stare „norocoasă” și am revenit repede: „Da, știu la ce te referi, nu trebuie să mai spui nimic!”. Simțeam exact același lucru. Eram fericit pentru tot ce aveam în clipa aceea. Și-i mulțumeam în gând celui care mi-a propus acel weekend la țară.

Te vei înconjura mereu de oamenii care-ți seamănă, e o lege nescrisă a Universului. Important e să faci ceea ce ține de tine ca să-i atragi. Să-i atragi, nu să-i aduci cu forța, nu să-i strigi. Ca să atragi ceva, e nevoie să fii, să gândești, să te comporți mereu într-un anume fel. Dacă lucrurile astea par grele… așa ceva vei atrage: oameni cărora le pare greu să se simtă bine din nimic.

2 gânduri despre „Viața la țară, nu de Duiliu Zamfirescu :)

    Irina A. a spus:
    Septembrie 8, 2014 la 10:25 pm

    Incredibil! Am trait astfel de momente week-end-ul trecut cand prietenii mei m-au invitat la ei la tara. 🙂 Am trait clipe magice iar in unele momente m-am simtit ca-n copilarie. Casa bunicii lor batraneasca era ultra curata si ordonata, exact ca-n copilaria mea. Eram atat de uimita incat am simtit nevoia sa ma retrag si sa fiu singura. Asa ca m-am dus intr-o odaie unde,dupa ce am admirat fiecare coltisor si lucru din casa, am tras si-un pui de somn scurt si odihnitor. A fost MINUNAT! Clipele au fost cu adevarat magice. 🙂
    Iar filmuletul… este exact ce-mi trebuia, dupa ce tocmai am vazut, finally, Hotul de carti. 🙂 Maine dimineata o sa-l revad. 🙂

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 8, 2014 la 11:48 pm

      Cum ziceam: puțin încă și mai bine decât La Medeleni! 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s