Tu ce citești, spre diferență de mine? :)

Publicat pe Actualizat pe

Vreau să-ți arăt că eu citesc! 🙂 Pe facebook, lumea își dă leapșa cu cărți așa cum o făcea, până de curând, cu Ice Bucket. Îți dai seama cum ar fi să-mi torn eu biblioteca asta în cap? M-aș încălzi, nu m-aș răcori. 🙂

Bun. Hai să vedem: care e capodopera din biblioteca ta? Uite-o pe-a mea! 🙂 Ce am mai citit în afară de ea? Nu știu, trebuie să mă dau mai aproape. 🙂

Acum, pe bune, citesc „Emoții vindecătoare. Dialoguri cu Dalai Lama despre rațiune, emoții și sănătate”, a lui Daniel Goleman. Și merită, mă învață niște lucruri în plus. Știință și spiritualitate. Una fără cealaltă nu există, vorba lui Einstein. Tu?

carti

18 gânduri despre „Tu ce citești, spre diferență de mine? :)

    egabrielita a spus:
    Septembrie 5, 2014 la 4:16 pm

    daca-ti spun ca-l citesc pe DONO, ma crezi?ce lucru frumos , il citesc pe Nuclearrr, altfel il mai citesc pe daniel Dumitru darie, pe mirela godina, pe little short…

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 5, 2014 la 5:48 pm

      Când zici Dono, te referi la blog? Mărturisesc că nu-l cunosc, dar mă bucur că oamenii sunt curioși, citesc și descoperă mereu lucruri care-i îmbogățesc într-un fel sau altul. Aflăm încontinuu ceea ce avem nevoie să aflăm.

    Mirela a spus:
    Septembrie 5, 2014 la 8:30 pm

    Eu citesc „Donna Alba” a lui Gib Mihaescu, pe care am ratat-o la vremea ei (prin liceu cred) , iar acum mi se pare din alt secol…. cum si e de fapt. Dar daca am trecut de prima treime, sigur o termin. Ca mai am si „Muntele vrajit” inceput, dar mi-am stricat un pic ochii din cauza scrisului mic si am lasat-o balta 😀 …. sper ca nu definitiv (sigur nu ) 🙂 .

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 5, 2014 la 9:18 pm

      Și eu refuzam în liceu să citesc anumite cărți pentru că mă obligau să o fac. După ce am terminat liceul, am citit cu mare drag câteva dintre ele. 🙂

    Diana a spus:
    Septembrie 5, 2014 la 8:58 pm

    Spre rușinea mea, nu citesc decât bloguri și o culegere ajutătoare pentru admitere și BAC.
    Dar curând îmi va veni „Fiica norocului” de Isabel Allende (scriitoarea mea preferată, de curând) și abia aștept să o citesc 😀

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 5, 2014 la 9:19 pm

      Mult noroc, fiică dragă! :))

    samewhiteblue a spus:
    Septembrie 5, 2014 la 11:43 pm

    Tocmai azi am devorat cartea lui Panait Istrati- ,,Chira Chiralina * Povestiri”. Și la final mi s-a părut că s-a terminat parcă așa în aer. Îmi tot răsună cuvintele unui personaj- ,,Nimeni nu simte milă în fața unui schilod al sufletului”.

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 6, 2014 la 9:36 am

      Oare de ce? Pentru că fiecare suflet are propriile lui probleme și și-ar dori, în mod inconștient/nonconștient, să se înconjoare de suflete puternice, vesele, bogate, de la care să se molipsească. 🙂 Îi ajutăm pe cei care au nevoie de ajutor în ideea în care vor deveni sau redeveni puternici, nu?

        samewhiteblue a spus:
        Septembrie 6, 2014 la 1:05 pm

        În cazul în care ajutăm, da, ne dorim ca cel ajutat să devină/redevină puternic. Dar eu de exemplu mă simt stânjenită între oameni prea puternici, dacă sunt slabă. Nu-mi place să mă molipsesc, căci vreau ce-i al meu și atât. 🙂

          drstoica a răspuns:
          Septembrie 6, 2014 la 1:39 pm

          Încearcă să-ți răspunzi Tu Ție la 3 întrebări simple, menite să facă declicuri interioare. De ce oare te simți stânjenită între oameni puternici? Cum ți se pare când un om ajutat de tine devine ulterior (aparent) mai puternic decât tine? Cum ai vrea să fii tu cu adevărat?
          Răspunsul nu stă în mintea conștientă; dă-ți timp și liniște pentru a primi toate răspunsurile posibile, oricare ar fi ele. Nu le considera greșite. Dă-ți-le, primește-le relaxată și abia apoi simte care este cel potrivit, care este cel care te susține, nu te limitează.
          E bine să știi că devii precum acele 5-10 persoane cu care intri cel mai des în contact, oricum s-ar realiza acest contact (direct/personal, tv, online…). Exersează puterea interioară, fă-o să crească chiar și fără motiv, nu e deloc imposibil. Poți descoperi că, la un moment dat, ai devenit mai puternică decât oamenii puternici în mijlocul cărora te simțeai înainte stânjenită. 🙂

            samewhiteblue a spus:
            Septembrie 6, 2014 la 8:03 pm

            Cătălin, nu-ți pot decât mulțumi. Cred că am răspunsurile acelea de ceva vreme. Uneori oamenii puternici ascund suferinți mai grele decât a oamenilor ce trec drept slabi. Oamenii puternici și-au pierdut naivitatea. Ei cunosc zădărnicia, dar fac ca ceva să vibreze și să le ducă sufletele spre locurile înalte. Stânjeneala mea e amestecată în respect, admirație…Oamenii puternici s-au dezbrăcat și ei cândva, dar au învățat să tragă ceva peste sufletul gol pentru a se feri de alte și alte răni. Sufletul meu nu îndură ,,îmbrăcămintea”.
            Nu mi s-a mai pus întrebarea cum aș vrea să fiu eu cu adevărat. Zâmbesc. Sunt. cu adevărat. Nici mai mai mult, nici mai puțin.
            Ultima parte a gândurilor tale…e plină de un soi de energie. Încă frământ cuvintele și mă voi gândi la ceea ce mi-ai spus.
            Să ai o noapte liniștită!

              drstoica a răspuns:
              Septembrie 6, 2014 la 8:58 pm

              Cu mare, mare plăcere, Roxana! Mă bucur să aud că-ți dai ocazia să vorbești cu tine însăți. Nu e o copilărie. E o sursă de resurse. Eu fac asta zilnic în exerciții de relaxare sau de meditație sau de autohipnoză… Oamenii puternici fac așa ceva în mod constant. A fi puternic nu are nicio legătură cu a fi manager de multinațională, a fi vedetă, a fi președinte de țară sau mai știu eu ce. Aceia sunt doar oameni care aleargă după putere; nu e obligatoriu să fi găsit-o cu adevărat. Unii da, alții nu. În România, din păcate, oamenii din fruntea statului nu au găsit nici pe departe puterea. Le lipsește în permanență câte ceva și așa va fi mereu, indiferent cât de mult vor avea. Nu vreau să intru în detalii, dar în comportamentul oamenilor politici autohtoni se citesc ușor multe și mari probleme interioare. Care îi fac atât de nefericiți cum noi doi probabil nu am fost niciodată.

              Oamenii puternici sunt aceia care au puterea de a-și cere iertare ori de câte ori greșesc, indiferent față de cine; sunt aceia care mulțumesc pentru tot ce viața le oferă; sunt aceia care plâng atunci când îi doare, aceia care se pot bucura fără motiv, care pot tăcea când alții le vorbesc urât, dar n-ar câștiga nimic dacă le-ar răspunde la fel, care au curajul de a fi autentici! Aceia sunt puternici. Închipuie-ți doar cât de multă putere îți trebuie să nu răspunzi cu palmă la palmă, deși știi sigur că o palmă înapoi n-ar face decât să agraveze conflictul, nicidecum să fie soluția problemei. E atât de ușor să-i judecăm pe cei care ne judecă, dar atât de greu să nu facem asta… Ca orice altceva pe lumea asta, puterea se exersează. Se dezvoltă și te face cu adevărat persoana care vrei să fii. Îți descoperă și activează niște abilități, niște resurse pe care credeai că doar Superman le poate avea. 🙂 Te ajută să devii TU eroul celorlalți și-al tău, n-o să mai ai de ce să cauți alți eroi.
              În tot ceea ce gândim, simțim, spunem, practicăm este o anume energie. Când alegem să o facem luminoasă și să o direcționăm către ceilalți exact așa cum am face-o către noi înșine, puterea interioară crește. Liniștea crește. Încrederea și stima de sine cresc. Cheful de viață crește și el. Iar oamenii din jur ghici ce? Te roagă să-i ajuți, să fii alături de ei, să te distrezi cu ei, să fiți în aceeași gașcă. 🙂 De ce nu? Este exact ceea ce-ți dorești și tu, un om atât de bun și de puternic!
              Putem vorbi oricând în amănunt despre asta.
              Noapte frumoasă și ție!

    racoltapetru6 a spus:
    Septembrie 6, 2014 la 8:16 am

    Tocmai am început să citesc „Frați de cruce” de Ingvar Ambjornsen. Mărturisesc că o să dureze până o să ajung la final. Blogurile și TV-ul au prioritate.

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 6, 2014 la 9:39 am

      Nicio problemă, Petru! Important este să găsim măcar câteva minute și pentru altceva decât pentru obiceiurile cotidiene. Și eu încep câte o carte și, până să o termin, încep încă una, o termin pe a doua și abia apoi o termin pe prima. 🙂 Totul se întâmplă în ritmul și la momentul potrivit pentru a primi ceva din acea carte, din acea întâmplare…

    Cuvânta a spus:
    Septembrie 7, 2014 la 8:35 am

    Citesc o carte despre un spion rus care se exileaza in UK. Ma uimeste duritatea vietii in Moscova anilor 90, unde asasinatele erau la ordinea zilei.

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 7, 2014 la 11:00 am

      Și eu am aceeași senzație de uimire citind despre viața în Rusia, în general. Ieri, citeam despre soldatul rus trimis cu forța în Ucraina și mort acolo, la primele explozii. Mărturiile mamei și prietenei lui, mărturii ale altor oameni despre ce înseamnă dictatura mascată, legea inexistentă, duritatea sistemului din țara aia mă fac să fiu profund recunoscător naturii că m-a născut aici și nu acolo. 🙂 Situația nu e foarte diferită nici în Ucraina. Doar conflictul cu rușii i-a transformat pe ucraineni în victime; pentru că, altfel, ei seamănă destul de mult. Ai citit „Moartea pinguinului”, de Andrei Kurkov? Este o satiră foarte acidă, scriitură în stil Bulgakov, despre viața la Kiev în anii ’90. Cu asasinate reale la ordinea zilei, exact așa cum spui și tu. Trist.

        Cuvânta a spus:
        Septembrie 7, 2014 la 11:01 am

        Nu am citit, dar am retinut titlu. Candva, dupa ce termin cartea asta, daca nu raman traumatizata de cele scrise acolo…

          drstoica a răspuns:
          Septembrie 7, 2014 la 12:06 pm

          Deși am ales… nu știu de ce să o citesc 🙂 , „Moartea pinguinului” chiar m-a impresionat. N-am știut dinainte că e o carte premiată, n-am știut nimic despre autor. Am citit-o „întâmplător”. Dar cum nimic pe lume nu e întâmplător, mi-a dat o lecțe profundă, m-a făcut să mă gândesc mult la niște lucruri. Chiar mă îndoiam că așa ceva se întâmplă în realitatea ucraineană… Mă întrebam: „Adică, așa ușor și neștiut de nimeni se poate muri în Ucraina?!?”. Din păcate, răspunsul este „da”.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s