„Dacă vrei să-i mai ajuți și pe alții, share aici…” (?!?)

Publicat pe Actualizat pe

like-and-shareContinuăm și terminăm ce am început aici și aici.

Se mai întâmplă ceva pe facebook care, de multe ori, trădează ușor starea interioară profundă și continuă a omului. La fiecare postare: „dacă ți-a plăcut (și vrei să-i mai ajuți și pe alții), distribuie postarea asta / dă un share!”. Omul crede, în sinea sa, că așa păcălește lumea, că ascunde perfect și decent dorința imensă de a fi aplaudat zgomotos, de a fi umplut de Like-uri. E o mască socială pe care ceilalți, mai devreme sau mai târziu, o citesc, chiar dacă nu o spun, chiar dacă nu studiază psihologia. Cum vezi că „o citesc” ceilalți? Simplu: nu distribuie, nu dau Like. Ba dimpotrivă, îi resping acel îndemn „nevinovat”: „dacă și tu crezi că…, dă mai departe!”. Este, mental-emoțional, doar echivalentul a ceea ce fac cerșetorii pe stradă. Cei care fac asta zilnic pe facebook, ce atitudine crezi că au față de cerșetori? Îi urăsc, îi disprețuiesc. Oricum, un sentiment neplăcut față de ei. E modul în care proiectează în afară propriul lor defect (dacă îi putem spune defect). Simt nevoia să refuleze, să verse în altcineva ceva ce-i deranjează la ei înșiși.

Când ceri oamenilor să distribuie ceva, întreabă-te dacă nu e marketing, dacă nu cumva e marea ta dorință de a intra în atenția cât mai multora, înainte de a-i ajuta pe ei cu adevărat, în mod concret. Să nu fie tot nevoia grea de aplauze. Cel mai corect este să le ceri oamenilor să distribuie incluzându-te singur la capitolul „beneficiari”. Spune-o deschis că e interesul tău, plăcerea ta, nevoia ta. Asumă-ți interesul personal, nu-l ascunde! E firesc. Dacă nu, așteaptă simplu să fii distribuit fără să o ceri; iar dacă nu se întâmplă, trebuie să știi că tu rămâi exact același om bun chiar și fără 10, fără 100, fără 1000 de Like-uri ori de Share-uri.

Revenind scurt la ce scriam într-un articol anterior, ca să fiu suficient de clar: nu înseamnă că, dacă postezi poze cu tine pe net, e greșit. Că, dacă mergi în vacanță, prin locuri frumoase, ori la o petrecere amuzantă ori la un eveniment memorabil, nu poți să te arăți lumii pe-acolo, inclusiv în selfie. Vorbim, însă, despre persoanele care postează (aproape) numai poze cu ele însele, dimineața în pijamale, la masa de prânz, la birou, pe stradă, seara sub duș, la culcare s.a.m.d.

Inclusiv REVERSUL medaliei – de a nu posta niciodată o poză cu tine la profil (blog, facebook, mess…), denotă aceeași părere foarte proastă pe care o ai despre propria persoană. Te temi să nu râdă lumea, să nu spună cine știe ce, să nu-și strice părererea despre tine… (?!) Dacă ar fi vorba doar despre niște poze, asta n-ar avea nicio importanță. Problema e că astfel de gesturi reflectă prăpastia din mintea și din sufletul omului. O prăpastie care nu se justifică, pentru că omul e bun, în esența lui, dincolo de educație, de obiceiuri, de poziție socială… Trebuie doar să descopere asta, în fiecare zi, și să se bucure de ceea ce este El cu adevărat! Pune o poză cu tine la „Profil”, nu lăsa gol, nu posta poze cu altcineva sau cu flori, cu păsări, cu peisaje! Nu ești cu nimic mai prejos decât ceea ce tu consideri a fi frumos și ai postat acolo! Exersează încrederea în tine chiar acum, chiar așa!

pasareaSunt foarte multe gesturi care trădează nivelul lipsei noastre de încredere și de stimă a propriei persoane. Mai mult sau mai puțin, avem aproape toți această problemă. Soluția nu este să ne dăm palme. Ci să fim mai atenți la noi înșine, să ridicăm piciorul de pe frână împotriva micilor bucurii ale vieții, să ne privim în oglindă și să vedem că suntem cu adevărat unici, buni, frumoși, puternici, indiferent de ce spun unii. Fiindcă nu toți spun același lucru, chiar dacă noi nu vrem să vedem. Să anulăm complexul de inferioritate, indiferent de domeniu. A fi cel mai bun nu înseamnă a fi cel mai bine. Eu nu vreau să fiu perfect. Eu vreau doar să fiu fericit! Croitor dac-aș fi, aș ști că Obama, Papa Francisc și Anthony Hopkins nu au habar să coasă așa cum o fac eu. Și e important ceea ce fac, pentru că și ăia trei se îmbracă. Și când cineva admiră o haină, s-ar putea ca haina aia să fie făcută de mine. Și mă admiră implicit pe mine, nu trebuie neapărat să-mi spună numele la televizor.

Zilele trecute, cineva mă anunța pe facebook, foarte pe scurt, că a reușit ceva ce-și dorea de mult, extrem de tare. Și mi-a mai zis doar atât: „Învăț repede și bine, nu?🙂 „. Abia atunci am realizat că-și crescuse pur și simplu încrederea în sine în urma unei conversații private pe care o avuseserăm cu ceva timp în urmă. Rezultatul: succesul dorit și AȘTEPTAT! Nu doar dorit. Asta înseamnă încredere: să te aștepți să poți ceea ce îți dorești. Și m-am bucurat foarte tare pentru acea persoană, m-a determinat să-mi spun: „e minunat să-i ajuți pe oameni, uneori fără să-ți dai seama!”.🙂

Când ai nevoie și nu ceri, îți lipsește foarte tare încrederea în tine. Când ai nevoie și ceri, ea e la un nivel rezonabil. Când oferi dezinteresat, când ajuți pur și simplu, când faci necondiționat pentru alții, ea, încrederea în tine, e sus, foarte sus. Atenție: necondiționat! Doar pentru bucuria ta interioară de a face ceva bun, util, frumos. Fără să aștepți ceva în schimb. Nici măcar „mulțumesc” să nu te deranjeze dacă nu vine. E doar un cuvânt, închipuie-ți că omul ăla e mut. Sau că tu ai putea fi mut și nici măcar un „mulțumesc” sau „te iubesc” n-ai putea spune cuiva în viața asta. Eu mă simt fericit că am putut și pot s-o fac fără nicio piedică. Mulțumesc și te iubesc!🙂 Sincer.

selfesteem

7 gânduri despre „„Dacă vrei să-i mai ajuți și pe alții, share aici…” (?!?)

    dagatha a spus:
    Septembrie 9, 2014 la 12:58 pm

    🙂
    mare adevăr grăiești!
    Eu…am dat mai departe un articol pentru că aveam nevoie să câștig un concurs. Unii m-au blamat, alții m-au ajutat (încă o mai fac). În rest…postez și atât. Dar am atâta satisfacție când e citit! Și dacă e distribuit așa, din proprie inițiativă, chiar țopăi!
    Dorința de a fi apreciată? DA! Cauzată de o o stimă de sine scăzută? Probabil.

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 9, 2014 la 2:30 pm

      Dagatha, să nuanțăm puțin.🙂 DOAR extremele ne dăunează! ECHILIBRUL e cheia fericirii, a succesului personal, a stării de bine. Și mie îmi place să fiu citit, îmi place când primesc like, îmi plac aprecierile! DAR nu sufăr dacă nu le primesc! Caut întotdeauna să fac lucruri care atrag aprecieri exprimate firesc, necerute explicit. Dacă cer explicit un share, îmi asum scopul: vreau să câștig un concurs, vreau să devin cunoscut, vreau să-mi fac reclamă etc. Nu cer share și scriu: „dacă vrei să-i ajuți și pe alții, distribuie și tu!”. Mă lași?🙂 Asta e o aroganță dulce exprimată.🙂 PRIMUL beneficiu, în absolut tot ceea ce face omul, este unul personal. Important e să nu ne mințim pe noi înșine și, implicit, pe ceilalți, și să ne asumăm exact ceea ce ne dorim cu adevărat. Făcându-ne nouă un bine, dar și celorlalți. Orice lucru de succes pe lumea asta funcționează pe principiul win-win. Când câștigă o singură parte, e ceva nasol la mijloc. De aceea, beneficiul tău trebuie să atragă și beneficiul altora: toată lumea are de câștigat (material ori mental-emoțional).
      Crezi că eu nu mai greșesc? Ba da!🙂 Dar sunt atent la mine și mă străduiesc să îndrept.

      Un exemplu la îndemână: Crin Antonescu, președinte PNL. Din multe întâmplări anterioare, am „citit” obsesia lui pentru apreciere. Nu atât putere și control (gen Băsescu), cât apreciere. A fost ales, în mod democratic, majoritar, un alt președinte al partidului. Ce a făcut Antonescu? A plecat în concediu, nici măcar nu a vrut să mai participe la desemnarea candidatului PNL pentru Cotroceni, lucru foarte important pentru România și pentru partid, de altfel. Îți dai seama ce suferință cumplită cauzată de un act democratic? În loc să se întrebe sincer unde a greșit el, nemaifiind pe placul majorității, deși tot majoritatea îl alesese și pe el, s-a supărat maxim, și-a luat jucăriile și a plecat. Ce câștigă astfel? Nimic. Cel mult liniște, dacă el asta își dorește cu adevărat.

        dagatha a spus:
        Septembrie 12, 2014 la 1:32 pm

        Ar fi ideal să putem/știm păstra echilibrul. Ar fi cu adevărat o „lume mai bună”.🙂
        Și eu lupt cu mine și cu demonii mei. Uneori mă dovedesc.🙂 Alteori sunt mai puternică🙂
        De partea politică nu mă pot pronunța pentru că sufăr de ignoranță și lipsă de informare dintr-o vină pe care mi-o asum…

          drstoica a răspuns:
          Septembrie 12, 2014 la 7:03 pm

          Cu cât exersăm mai mult, mai constant, cu atât vom reuși să ne schimbăm mai tare. Nimic măreț nu se face bătând din palme.🙂 Să avem parte de succese maxime în luptele noastre cu propriii demoni!🙂
          Dădeam exemplul din politică fiindcă în mediul ăsta se citesc cel mai bine și mai ușor persoanele implicate. Se expun cu o asemenea înverșunare, încât ghicești imediat ce-i doare, cât și cum.🙂

            dagatha a spus:
            Septembrie 12, 2014 la 7:48 pm

            🙂
            Să ştii că eu te „ascult”, chiar dacă nu par!😉

              drstoica a răspuns:
              Septembrie 12, 2014 la 7:52 pm

              Mulțumesc de apreciere!🙂 Să ne fie tot mai bine, zic!🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s