Ierarhie/bani sau bucuria jocului? Ce e mai important?

Publicat pe Actualizat pe

simona-halepAm postat, în timp, de mai multe ori despre Simona Halep. M-am bucurat mereu pentru ea și pentru exemplul pe care îl oferă generației sale și nu numai. Vorbeam totodată despre un risc. Despre pericolul de a nu mai fi ea, încet, încet. Sper să rămână acea Simona Halep care a ajuns până în finala de la Roland Garros și care, după meci, declara, ca-ntotdeauna: „Eu mă bucur în primul rând de joc, ierarhia nu e atât de importantă. Am pierdut, dar bucuria jocului rămâne”. Când ierarhia, cu toate implicațiile ei, face schimb de locuri cu bucuria necondiționată și nedisimulată a jocului, viața își schimbă culoarea. Oricâți bani ar câștiga un sportiv, oricâte cupe și medalii va primi, el va învăța să fie mulțumit DOAR în momentul câștigului. Fericirea e o iluzie în astfel de situații. Omul va fi dependent de acei bani tot mai mulți, deși nu are cu adevărat nevoie de ei, va fi dependent de acele cupe și medalii, care, în realitate, nu-i aduc decât aplauzele altora. Odată cu încetarea aplauzelor, cu schimbarea convingerilor de viață și cu împuținarea banilor, apare suferința. Fiindcă, în loc să fie stăpânul banului, omul lasă banul să devină stăpânul minții lui.

De fapt, atunci când faci bine lucrurile care-ți plac, trăind clipa așa cum se cuvine, e imposibil ca banii și recunoașterea să nu vină.

Cristian Geambașu a scris aici un editorial foarte elocvent despre parcursul Simonei Halep, despre ce a fost și despre ce ar putea deveni. Eu îi doresc încă o dată fetei să rămână Ea! Să se înconjoare de oamenii care se bucură pentru Ea și nu doar pentru ierarhia și pentru banii ei. Ar fi păcat să uite ce frumos a fost până acum…

Fragment din textul lui Geambașu: „Pe Simona o înconjoară prea multe interese comerciale şi prea puţine persoane dezinteresate. Sau măcar plătite să se ocupe de profesia ei, în perspectivă imediată şi pe termen lung.

Oameni de meserie, care au văzut-o la ultimele antrenamente dinaintea plecării spre circuitul american, povestesc despre o stare de nervozitate nefirească a campioanei noastre. Simona s-a trezit peste noapte un “asset” care atrage publicitate, sponsori. Bani pe care îi produce imaginea ei şi bani care i se întorc ei din contractele încheiate. Simona a intrat într-o lume alambicată. Bogată şi nemiloasă. Dacă va supravieţui moral, va progresa şi sportiv. Dar nu îmi cereţi un pronostic, nu mă pricep!”

Nu lipsa eșecurilor definesc un om, ci felul în care el reușește să treacă peste ele.

h1

12 gânduri despre „Ierarhie/bani sau bucuria jocului? Ce e mai important?

    Irina A a spus:
    Septembrie 2, 2014 la 3:44 pm

    Trece ea si peste asta!🙂 Sunt sigura. O sa-si aminteasca cine este si ceea ce este important pentru ea.🙂
    Te pup, Doc!

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 2, 2014 la 6:55 pm

      Asta îi doresc și eu.🙂

    Diana a spus:
    Septembrie 2, 2014 la 4:24 pm

    Partea proastă e că un om neobișnuit cu un succes enorm are nevoie de cineva cu intenții bune, cu experiență și cu înțelepciune ca să îl îndrume. Simona e tânără, nu cred că îi putem „cere” să le poată conduce pe toate de una singură. E atacată și va fi atacată din toate părțile, indiferent că va avea succes în continuare sau nu. Dar să revin la faza cu cineva care să o îndrume…e opinia mea în legătură cu oamenii, în general. Cred că e greu să nu cazi în ispita spectacolului, a schimbului de atitudine cu bani, e greu de unul singur.

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 2, 2014 la 7:00 pm

      Foarte de acord cu tine, Diana. E greu fără o îndrumare dezinteresată, înțeleaptă. Ar fi mai ușor fără niciun fel de îndrumare, dar așa ceva e exclus.🙂 Îți dai seama că, dacă înainte avea 2-3 sfătuitori, acum are 2-300.🙂 Ca să nu cazi în ispita ieftină a egoului e nevoie să exersezi, să te antrenezi inclusiv pentru asta. De ar avea un consilier de gen, unul care poate fi el însuși un bun exemplu, ar reuși. Și nu doar că ar reuși, ci s-ar întări, s-ar maturiza într-un anume fel, iar apoi nimeni nu i-ar mai putea schimba prea ușor sistemul de valori. Ba dimpotrivă: ar fi invers, i-ar influența ea puternic pe cei din imediata apropiere.

    dagatha a spus:
    Septembrie 3, 2014 la 5:29 pm

    Cred că Simona este atipică pentru sportivii noștri, în general!🙂 Exagerez puțin, dar doar pentru că mi-e tare dragă fata asta, cu ambiția ei, cu felul ei de a se ridica mereu deasupra tuturor, cu modestia și cu zâmbetul acela minunat! Se vede că îi place enorm ceea ce face!

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 3, 2014 la 5:46 pm

      Și pe mine m-a cucerit cu felul ei de a fi, al unui om care privește întâi la el însuși și abia apoi la ceea ce spun, ce fac ceilalți. Dacă va continua pe aceeași linie, îi va fi tare bine în viață. În viață, nu doar în tenis!
      Frumos ar fi să învățăm de la ea și să trăim clipa, să trăim pentru noi înșine și nu pentru/după părerea altora.

        dagatha a spus:
        Septembrie 4, 2014 la 1:01 pm

        Da. Și frumos ar fi, de asemenea, să o lăsăm în pace cu ale ei. dacă nu o putem încuraja, măcar să nu o denigrăm!🙂

          drstoica a răspuns:
          Septembrie 4, 2014 la 1:51 pm

          Sunt și eu foarte de părerea ta. Dar s-o observăm nu înseamnă să o denigrăm.🙂 Înseamnă să învățăm.

            dagatha a spus:
            Septembrie 4, 2014 la 2:02 pm

            A, nu! Eu ziceam de cei care-și dau cu părerea: de operații, de felul cum joacă etc, fără să păstreze o limită a bunului simț.

              drstoica a răspuns:
              Septembrie 4, 2014 la 3:05 pm

              Acei oameni își expun astfel propriile lor probleme interioare, Dagatha. Ei n-au nicio treabă, în mod real, cu Simona Halep. Nu poți vorbi urât pe cineva ca ea fără să ai exact acele umbre în tine, în trecutul și în prezentul tău. Cine ajunge la un echilibru personal real nu mai simte DELOC nevoia să arunce cu noroi, într-un fel sau altul, în cei din jur. Oricât de răi ar fi respectivii.

                dagatha a spus:
                Septembrie 4, 2014 la 3:13 pm

                Păi tocmai aici e buba: unii vorbesc aiurea doar pentru că, la rândul lor, au frustrări.
                Tocmai am citit zilele trecute un articol cu atâta înverșunare la adresa ei. Poate de aici mi se trage intervenția…

                  drstoica a răspuns:
                  Septembrie 4, 2014 la 4:08 pm

                  Ai dreptate, Dagatha, e supărător să vezi dejecții verbale la adresa unor oameni. Supărător, însă, ar trebui să fie indiferent la adresa căror oameni. Chiar și la adresa ălora care nu ne plac, despre care credem că „le merită”. Tocmai în asta constă echilibrul mental-emoțional ideal (care duce la starea de bine, de fericire) : să trecem ușor pe lângă cei care se exprimă, se manifestă urât. Să găsim soluții atunci când o putem face, în cazul nostru și în cazul lor. Soluții constructive, nu distructive. Să dăm noi un altfel de exemplu respectivilor. Dacă intrăm în jocul lor nervos, se cheamă că regăsim în noi aceeași problemă pe care o au și ei, dar nu ne place cu niciun chip s-o recunoaștem, nici măcar nu vrem să ne gândim la asta, fiindcă, nu-i așa?, noi suntem oameni educați.🙂 Nici eu nu sunt scutit de așa ceva, fiindcă am crescut și am trăit într-o societate care spune: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Adică nervi pentru nervi, palme pentru palme, lacrimi pentru lacrimi… Totul se face la schimb, nimic oferit necondiționat. Din fericire, am reușit să schimb, să rezolv, să vindec niște lucruri la mine și, culmea, se vindecă deja lumea exterioară. Și nu mă opresc, fiindcă am început să observ atât de ușor că nu alții sunt vinovați pentru starea mea. Ce rezolv dacă mă supăr că X și Y o înjură pe Halep?! Absolut nimic! Da, îmi pare rău, dar hai să merg mai departe, fiindcă, dacă nu am o soluție ok pe care să o propun comunității, înseamnă că nu e treaba mea. Putem spune: „prostii” și continuăm să fim ca până acum… ori putem deveni conștienți și rezolva la noi ceea ce ni se pare că e atât de urât la ceilalți. Este exact ce spune Tony Robbins: „Scopul nostru nu trebuie să fie ignorarea problemelor vieții, ci plasarea personală în stări emoționale și mentale mai bune, în care nu doar să găsim soluții, ci să și putem acționa pentru aplicarea lor.”

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s