Lună: august 2014

Viața pe net (blog, facebook) vs Viața reală

Publicat pe Actualizat pe

onlineSubiectul textului de față… „Cine suntem pe net și cine suntem cu adevărat? De ce merită să fim atenți la asta? Cum facem să schimbăm ceva dacă chiar vrem acest lucru?”

Comunicarea e un proces foarte complex. Ea nu se rezumă la vorbe spuse, cu atât mai puțin la vorbe scrise (online). Așa cum limbajul paraverbal (felul în care spui ceva) e mai important decât limbajul verbal (ceea ce spui), limbajul nonverbal face mai mult decât primele două la un loc.

Internetul e o mare mască socială. Citește în continuare »

Micuța dansatoare (Foto)

Publicat pe Actualizat pe

piata-sfatuluiPiața Sfatului, din Brașov. Pe o scenă de concert presta Vița de Vie. Fetița din galeria foto era cu părinții, cu prietenii de familie… Ei vorbeau de ale lor, într-o parte; ea dansa singurică, fără nicio reținere, neinvitată de nimeni. Se bucura de ea și de clipa respectivă, așa cum adulții nu prea mai știu să o facă. Copila dansa fără a o interesa cineva din jur, fără a aștepta aplauze din partea cuiva; nu arunca nici măcar o privire celorlalți. Era cufundată în lumea ei frumoasă. Simțea muzica exact așa cum îi plăcea ei s-o simtă. La școală suntem întrebați mereu: „Ce a vrut autorul să spună cu această operă?”. Absurd. Nimeni nu va ști vreodată ce a fost cu adevărat în mintea, în sufletul autorului când a creat. Și nici măcar nu ne interesează. Important este ce simțim NOI când citim, ascultăm, privim opera autorului, oricare ar fi el. Dacă ne pune pe gânduri, dacă ne ajută cu ceva, dacă ne dă o stare de bine, dacă ne ajută să învățăm despe noi, opera autorului se cheamă că a fost înțeleasă. Dacă nu, mergem mai departe, nu dăm pietre. Citește în continuare »

Cât de bine te cunoști pe tine?

Publicat pe Actualizat pe

comoaraEckhart Tolle e un neamț emigrat în Canada, un tip care mărturisește fără nicio jenă că, până la 29 de ani, a trăit o depresie continuă, îngrozitoare. Ceva l-a determinat, la un moment dat, să privească în el însuși, să se redescopere ca om și să realizeze o transformare radicală a propriei persoane și a vieții sale. Acum, la 66 de ani, e unul dintre cei mai cunoscuți speakeri motivaționali din lume. A scris „Puterea prezentului”, o carte pe care ți-o recomand din toată inima, și „Un nou Pământ”. Prima are publicat ulterior și un așa-zis ghid practic, menit să te ancoreze în prezent și nu în amintirile păguboase ori în viitorul incert, de care te tot temi în mod nejustificat. În 2008, Tolle a fost declarat, de către New York Times, cel mai popular autor spiritual din Statele Unite.

Uite o scurtă povestioară de-ale lui Tolle. Pentru un minut de introspecție. Citește în continuare »

O intrare… în istorie

Publicat pe

Era acest loc de-o liniște molipsitoare… Vechi de vreo 800 de ani.

ci

Ice Bucket Challenge. Pro & Contra

Publicat pe Actualizat pe

icebucketO spun din start: eu nu rezonez prea tare cu fenomenul. DAR: nu-i fac tâmpiți pe cei care intră în joc, nu i-aș opri să continue, nu mă deranjează. Atât: eu nu mă bag. Ce am de câștigat, ce am de pierdut? Prefer să dăruiesc oricui fără găleata aia cu apă și cuburi de gheață.

Încă o dată lumea se împarte în tabere. De ce? E un subiect suficient de puternic care constă într-o alegere strict personală: îmi torn sau nu-mi torn apă în cap! Când ceilalți trăiesc, se distrează, donează după regulile lor, apare suferința mea. De ce? Pentru că eu vreau neapărat să am dreptate, să dau verdictul, iar lumea să execute. Sunt Dumnezeu? Nu. E adevărul absolut la mine? Nu. „Dar nici n-am zis așa ceva”, spune cel îndrăgostit până la obsesie de propria convingere. Nu, n-a zis-o. Dar s-a comportat ca și cum. E de ajuns. Citește în continuare »

The Light

Publicat pe

M-a fascinat acest loc. Biserica Evanghelică Fortificată din Cincu. Am să povestesc mai pe larg despre ea și despre ce am trăit acolo în vara asta. O fărâmă de istorie frumoasă în stare pură.

bicincu

Decoding Annie Parker.Tu (ce) crezi?

Publicat pe Actualizat pe

ap1Din 2013, cu Samantha Morton și Helen Hunt. Începe ca o comedioară ciudată, înecată în dramă. E un film bolnav de cancer de la-nceput până la sfârșit. Bazat pe viața celei exact așa numite: Annie Parker. Cu bunica moartă de cancer. Cu mama moartă de cancer. Cu sora moartă de cancer. Cu ea gata să moară de cancer. La sân. În vremurile când medicina nu știa mai nimic despre așa ceva. Anii ’70. Apoi, ’80… ’90… Atunci, doctor Mary-Claire King face, în sfârșit, descoperirea secolului în ceea ce privește gena răspunzătoare de transmiterea bolii din generație în generație. Doar că descoperirea ei nu vindecă. Iar Annie Parker pune boala la pământ de fiecare dată. De câte ori crezi că o are? Nu-ți spun; trebuie să vezi și să trăiești odată cu ea, cu glumele ei, cu durerile ei, cu lacrimile ei, cu credințele ei ambițioase care îi salvează viața.

E tânără și se îndrăgostește de un tip bine, „viitor mare muzician”. Până atunci, tipul curăță piscine. „Atunci” nu se știe când o să vină. Se căsătoresc, fac toată ziua – bună ziua „hodoronc-tronc” în pat și, firește, un copil. 🙂 Citește în continuare »