Jai Pur. Artă Pură :)

Publicat pe Actualizat pe

spicesSunt un fan al bucătăriilor din Orientul îndepărtat. Chinezii, vietnamezii, coreenii și (parțial) japonezii îmi pun simțurile la încercare cu diversitatea și ineditul lor culinar. Nu mănânc foarte mult, dar îmi place să acord atenția cuvenită capodoperelor comestibile atunci când bucătarul este unul campion.

La Koln, cineva mi-a propus să mâncăm la un restaurant indian. Jai Pur. Era la 3 minute de hotelul unde mă cazasem, așa că îl știam din vedere. O bogăție mai mare de arome și miresme nu deține nicio altă națiune de pe glob. 86% din producția anuală de condimente, a planetei, provine din India.

În Germania, ca și în alte câteva țări europene cu bogată imigrație asiatică, restaurantele chinezești sunt ale chinezilor, alea japoneze, ale japonezilor, cele arăbești, ale arabilor și, bineînțeles, restaurantele indiene sunt ale indienilor. Ceea ce creează o mare diferență față de ce am putea mânca similar în România. Când totul e gătit chiar de ai lor, se cunoaște.

Am intrat la Jai Pur și m-am trezit brusc în altă lume. Dacă întrebi un român cum e acolo, ți-ar putea răspunde: kitsch. Dacă întrebi un indian, ar zice: lux. Dacă întrebi pe cineva care păstrează echilibrul, ar crede că e „altceva”. Un aspect și o atmosferă care se asortează perfect cu ceea ce urmează să ți se pună pe masă. Din punctul meu de vedere, totul era creat pentru o poftă bună.

De cum am intrat, a apărut un indian la vreo 55 de ani, uscățiv și negricios, îmbrăcat impecabil, cu mult zâmbet pe buze și cu o politețe naturală ieșită din comun. Ne-a tras scaunele să ne așezăm, se înclina în fața noastră și nu mi se adresa decât cu „Sir”. Împreună cu nepoata, probabil 🙂 , ne-a servit ceva ce, trebuie să recunosc, nu mai mâncasem vreodată. Ne-a umplut masa dincolo de așteptări. Cu felurile de mâncare comandată în diverse recipiente care să o păstreze caldă, să permită combinații, plus multe străchioare cu sosuri și paste, care arătau de-ți venea să le înghiți goale. Dar nu puteai, că te ardeau pe gât. 🙂 Cu desert și bere indiană. Fabricată în Anglia. 🙂 Cu muzică instrumentală, de tip chillout indian, foarte plăcută. Cu o atenție nestresantă, deosebită din partea omului, cu o indiancă decupată, parcă, din concursurile de Miss plimbându-se în jurul meu, ca să-mi alunece mâncarea pe gât cu mai mare ușurință. 🙂

Uitându-mă în meniu și văzânt ce greu e să aleg, am rugat ospătărița: „Recomandă-mi tu ceva bun, bun. Și picant!”. „E mâncare indiană, deci sigur picantă!” mi-a răspuns fata zâmbind. Apoi, am mers pe mâna ei. Să-i dea Dumnezeu sănătate, că ce mână avea!… 🙂

Am fost atât de impresionat, încât nu puteam să nu fac vreo câteva poze. Dar lăsasem camera la hotel, cu acumulatorii la încărcat. L-am întrebat pe ospătar dacă, după ce terminăm cu masa, mă pot întoarce în 5 minute să fac câteva clickuri pe-acolo. A acceptat amabil și-mi vorbea de nu știam cum să-i vorbesc și eu mai frumos. 🙂 I-am spus că dacă mai vreau să mănânc vreodată în stil indian prin Koln, direct la Jai Pur mă opresc. Și nu l-am mințit. Drept urmare (oare?!), omul ne-a servit desertul gratis, din partea casei. M-am întors cu aparatul foto, am pozat puțin, discret și la repezeală, ca să nu deranjez ceilalți clienți, și mi-am văzut de ziua mea bună în continuare.

12 gânduri despre „Jai Pur. Artă Pură :)

    racoltapetru6 a spus:
    August 30, 2014 la 8:24 am

    Nici eu nu mănânc mult, dar îmi place să gust mereu ceva nou și cât se poate de picant. Mâncăruri cât mai exotice, din bucătăriile diferitelor nații. Dar, fiind mai sedentar, rar îmi e dat să reușesc.

      drstoica a răspuns:
      August 31, 2014 la 5:18 pm

      Suntem pe aceeași lungime de undă, Petru. 🙂 E acea plăcere de a descoperi, de a te confrunta cu necunoscutul, de a savura cu cât mai multe simțuri posibile. „Și dacă nu mi-o plăcea, ce se poate întâmpla atât de rău?” mă întreb mereu atunci când cei din jur spun: „Nu, eu nu iau nicicum așa ceva pentru că nu știu cum e”. Fix ca-n viață. Avantaj cine? 🙂

    Mala a spus:
    August 30, 2014 la 8:26 am

    :)))) foarte bine punctată prezenţa în peisaj a nepoatei, Doc dragă!

      drstoica a răspuns:
      August 31, 2014 la 5:22 pm

      :)) După cum spuneam: să-i dea Dumnezeu sănătate pentru toate! :))

        Mala a spus:
        August 31, 2014 la 7:41 pm

        Şi nouă asemeni! Să ne bucurăm… 😀

          drstoica a răspuns:
          August 31, 2014 la 7:48 pm

          Clar! 🙂

    Dan a spus:
    August 30, 2014 la 11:53 am

    Mi-a lipsit pozitivismul tău deşi, uneori, pare venit dintr-o realitate paralelă. Îmi place însă să citesc despre lucruri care au făcut ca, în anumite împrejurări, unii din semenii mei să se fi simţit bine. Şi, ca să trec strict la subiect, nu îţi recomand – dacă paşii te vor purta vreodată înspre acolo, să mănânci mâncare indiană în … India. Dacă vei vrea aceeaşi servire ca în Koln te va costa de 10 ori mai mult iar dacă te vei încumeta să te amesteci cu localnicii (pentru un plus de autenticitate), vei plăti de 10 ori mai puţin decât la nemţi dar ar fi ca şi cum ai face sex cu Charlize Theron în veceul gării din Ţăndărei.

      drstoica a răspuns:
      August 31, 2014 la 5:27 pm

      Îți mulțumesc, Dan! Eu povestesc, vorbesc strict din realitatea pe care o trăiesc. Nu spun că nu am și eu destule provocări. Dar scriu despre ele doar în măsura în care îi pot ajuta și pe alții să găsească o soluție în situații similare. Altfel, consider că a fi prea atent la probleme și vinovați mă împiedică să găsesc în mod real soluțiile cele mai bune. Am tot citit-o, am constatat-o pe propria piele și aleg să trăiesc în consecință. 🙂
      Mersi frumos pentru recomandare! Mărturisesc că am mai auzit această părere tot din partea unor oameni care au fost acolo, ca turiști. Deocamdată, sunt aici. 🙂 Dar sper să ajung în India într-o bună zi și să experimentez. 🙂

    Romana a spus:
    August 30, 2014 la 5:36 pm

    Doctore, cand iti spun ca ai prejudecati, te superi.
    Uite si fraza: ”Dacă întrebi un român cum e acolo, ți-ar putea răspunde: kitsch”.
    Pana si la fraza cu luxul indian, exagerezi un pic. 😛

      drstoica a răspuns:
      August 31, 2014 la 5:30 pm

      Ia să vedem, unde nu m-am exprimat suficient de echilibrat? 🙂 Am zis: „ți-ar putea răspunde”. Nu-ți voi spune niciodată că ai prejudecăți. Ar fi modul meu de a mă crede superior. Aș zice: „probabil, ar merita să gândești și dintr-un alt punct de vedere”. 🙂 DAR e numai alegerea ta ce și cum spui. Nu mă afectează, nu mă influențează.

    Romana a spus:
    August 30, 2014 la 5:39 pm

    Chiar si aici exagerezi un pic:
    ”In Germania, ca și în alte câteva țări europene cu bogată imigrație asiatică, restaurantele chinezești sunt ale chinezilor, alea japoneze, ale japonezilor, cele arăbești, ale arabilor și, bineînțeles, restaurantele indiene sunt ale indienilor. Ceea ce creează o mare diferență față de ce am putea mânca similar în România. Când totul e gătit chiar de ai lor, se cunoaște.”
    😛

      drstoica a răspuns:
      August 31, 2014 la 5:33 pm

      Este propria mea constatare. Este avantajul țărilor în care numărul imigranților e semnificativ. Este unul dintre motivele pentru care țările alea primesc imigranți. Fiindcă, dintre ei, se dezvoltă și multe vârfuri.
      N-am mâncat într-un singur restaurant indian din România și nici într-unul singur aparținând indienilor. Reiau: este propria mea constatare, prin prisma mai multor experiențe subiective. Tu te poți supăra, dar întreabă-te puțin de ce oare? 🙂 Încă o dată, alegerea mea este să mă simt bine, indiferent de ceea ce spun ori mi se spune. 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s