Californication. Al 7-lea sezon și ultimul

Publicat pe Actualizat pe

CalifornicationBăieții care au inventat Instagramul au terminat definitiv un serial care pe mine m-a fascinat. O aglomerație de mesaje profunde, de replici/dialoguri geniale, de personaje excelente, de cea mai bogată varietate de sentimente umane, de lecții de viață fabuloase, împachetate într-o mizerie socială, mondenă, explicită, o alegere de exprimare greu de egalat. Un contrast năucitor de dramă și comedie, de emoții răscolitoare și vulgaritate extremă, de personaje frumoase și personaje urâte. Dar… nu le pot numi aici nici pe unele, nici pe altele; telespectatorii decid în mod atât de diferit care-s primele și care celelalte… Exact ca-n viață! Nu semănăm; doar încercăm.

Hank Moody, scenaristul interpretat de David Duchovny, mi se pare cel mai tare, mai complet personaj de serial scris vreodată. Iar castingul e maxim. N-am văzut un actor să nu se fi născut parcă pentru filmul ăsta. Muzica… pfff!

Hank: Pustiule, de ce ma chinui?? Spune sincer: i-am tras-o prietenei tale si tu, acum, te razbuni?

Levon (timorat) : Nu, pe bune, nu e vorba de asa ceva… Îmi doresc doar sa-ti iau un interviu pentru revista colegiului.

Hank: Vrei sa te faci scriitor?

Levon: Nu, mi se pare grea munca asta.

Hank: Da, este. Te stoarce definitiv. E ca si cum ti s-au dat teme pentru tot restul vietii. Ce vrei sa te faci?

Levon: Vreau sa fiu actor.

Hank (ironic): La tanc. Nobil. Practic.

Levon (neîntelegând ironia): Da… Bunica mi-a zis ca-i amintesc de figura unui tânar… actor celebru.

Hank: Dustin Hoffman. (pustiul chiar seamana putin cu Hoffman în tinerete!)

Levon: Nu. Marlon Brando.

Hank: Uh…

Levon: Pare haios. Joci cu toate acele actrite frumoase… si ai o scena nud… si le atingi sânii… Apoi, treci la urmatorul film si faci acelasi lucru în alta parte. Pare o viata minunata. Viata pe care încerc sa o traiesc.

Hank: Sigur.

Levon: Ti-o tragi cu multe actrite?

Hank: Îmi cer scuze, despre ce ziceai ca e interviul?

Levon: Despre tine si felul tau de a fi… lucruri de genul.

Hank: De unde crezi ca stii ce fel de om sunt?

Levon: Nu stiu; încerc sa-mi dau seama. Dar un lucru stiu sigur: ca pari prea plin de tine.

Hank: Eu cred ca ai ceva cu mine, personal. Pe bune nu m-am culcat cu prietena ta?

Levon: Nu, nu, deloc!

Hank: Esti sigur?

Levon: Da, foarte sigur. Nu am avut niciodata prietena.

Hank: Ah, îmi pare rau sa aud asta.

Levon: Da. Dar i-ai tras-o mamei mele.

Hank: Cum?!

Levon: I-ai tras-o mamei mele.

Hank: Serios? Nu faci misto? Hmmm… îmi pare rau, nu stiu ce să spun… Recunosc, mi-o trag cu destule femei maritate, cu copii acasa… Si apoi… îi cunosc copiii. Nasol! Dar o sa trecem peste asta. Ramâi calm si continua. În regula?

Levon: Da.

Hank: Bun. Și… când s-a întâmplat acest moment nefericit de fantezie carnala? De curând?

Levon: Habar n-am. Banuiesc ca… înainte cu 9 luni sa ma nasc eu.

Finalul lung, fără cuvinte, al secvenței e priceless! 🙂 E cireașa de pe tortul primului episod din sezonul 7.

c1S-au inventat toate relațiile posibile pentru viața unui rebel incurabil. Și a fost ultimul sezon din cei 7 ani ai serialului. Ultimele 12 episoade le-am văzut, ca de obicei, în două nopți. 🙂 Ca să rămân în poveste, să mă pot pune în pielea fiecărui personaj nebun, inteligent, pervers, talentat, ambițios, afumat, amuzant, implicat, pierdut, creativ, ratat, afectuos, înțelept, scandalos, frumos, respingător, viu, adorabil, nesuferit, atrăgător, greșind mereu, insitent, sexual, flegmatic, romantic, răutăcios, carismatic, infidel, motivant… în pielea fiecărui personaj în parte. E un mod eficient de a învăța să nu mai judeci extrem, să nu mai critici tot ce te-nconjoară, să nu mai pedepsești cu atâta ușurință (inclusiv pe tine). Un mod eficient de a învăța despre propria persoană, de a învăța din tot și să mergi mai departe. Cu fruntea sus.

Hank: Rath, e complicat.

Rath: Nu e complicat deloc! Te-am întrebat clar: „Te supara daca ma dau la ea?”.

H: Da.

R: Ai spus nu.

H: Da…

R: Apoi, te dai tu la ea?!? Ce naiba e asta?

H: Dar nu m-am dat la Julia, Rath. Dupa cum ai spus si tu, avem un copil împreuna. Avem chestii particulare în comun. Se întâmpla. N-o sa-mi cer scuze pentru asa ceva. Nu e treaba ta cu cine si-o trage. E decizia ei. Nu exista ca sa ne faca noua pe plac. Suntem norocosi daca, ocazional, se uita în directia noastra.

Julia: Nemernicule, vreau sa fiu suparata pe tine, iar tu ce faci? Esti atât de dulce?!?

Amy: Asa e. Ce nemernic dulce!…

R: Bine. Înapoi la treaba! Sa filmam afurisita asta de scena! Daca o virgulă n-o ziceti la locul ei, stam aici toata noaptea pâna reusim!

c2Dincolo de umorul preponderent masculin, lasă falsa pudoare deoparte și încearcă să extragi ce e important. Fiindcă Viața e importantă, indiferent câte rahaturi se aglomerează în ea din când în când. De i-ar lipsi, am fi perfecți. De-am fi perfecți, ne-am plictisi crunt. De ne-am plictisi, unde și în ce am mai găsi fericirea aia după care tot alergăm în fiecare zi? Și e o fugă neprețuită, nu? 🙂

Levon: A fost al naibii de deplasat ce mi-a facut sefu’! E imposibil sa accept asa ceva!

Hank: Te-a lovit?

Levon: Nu.

Hank: Te-a dat afara? Si-a bagat degetul în fundul tau si te-a pus sa-l mirosi?

Levon (zâmbind): Nu, nu cred.

Hank: Sigur? Ia mai gândeste-te!

Levon (râzând): Pe bune, nu!

Hank: Nu. Atunci, fa în asa fel încât mâine sa te descurci mai bine! Toata viata mea s-a rezumat la asta.

Nu trebuie să fie un serial care place tuturor. Nu e deloc obligatoriu. Însă, pentru mine, există Californication și restul. Uneori, m-am uitat cu dezgust la câte un episod. Alteori, m-am enervat puțin pentru că un personaj nu-și băga odată mințile în cap. Dar e viața noastră altfel? Mi-am pus întrebarea asta de fiecare dată, am trecut peste extremele unor situații despre care ai tendința să crezi că pot exista doar la ei, la americani, sau doar în filme, și m-am uitat în continuare cu plăcere. David Duchovny e din nou actor cu acest prilej. Și Natascha McElhone. Karen. Karenina din film. 🙂 Îmi place numele ăsta. Și Charlie. Churchill. Runkle. Perversul, plângăciosul, enervantul din oricare din noi.

Hank: Sunt o persoana paterna pe jumatate decenta macar?

Karen: Deci, despre asta era vorba. Vrei sa-ti mângâi ego-ul.

Hank: Nu, nu. Ma simt doar foarte învechit si…

Karen: Nu. Acum, doar îti plângi de mila. E o pierdere de timp, pentru ca asta e viata, Hank. Problemele nu dispar niciodata, iar tu trebuie sa le faci fata. ASTA te defineste: cât de bine le faci fata! Nu iei puncte pentru vaicareli.

Hank: E haios, pentru ca niciodata nu m-am simtit mai îndreptatit sa beau si sa privesc resemnat la viata mea decât acum.

Karen: Si nu ai idee câte provocari ale vietii înca te mai asteapta. Cine e mai tare: tu sau ele?

Hank: Dar tu esti bine, Karen?

Karen: Nu ai timp sa te gândesti la mine, Hank. Deocamdata, ai suficient în farfurie.

Hank: Sa nu renunti la mine! Sunt tot eu, da?

Bineînțeles că, pentru a nu știu câta oară, povestea merge mai departe. Ca-ntotdeauna, doar noi alegem cum ne arată viețile. Bune… rele… dar interesante. Greu să ne despărțim de ele, nu? 🙂

4 gânduri despre „Californication. Al 7-lea sezon și ultimul

    racoltapetru6 a spus:
    August 28, 2014 la 2:05 pm

    Recunosc că nu am văzut decât vreo două episoade din producția în cauză și asta doar pentru că nu-mi plac serialele care te obligă să fii la curent cu acțiunea precedentă. Și totuși, am apreciat scenariul și prestația actorilor. Mă bucur că ești de acord cu mine și cu mulți alți cinefili! 🙂

      drstoica a răspuns:
      August 28, 2014 la 5:02 pm

      Petru, mărturisesc că nici mie nu-mi plac serialele din care nu înțelegi totul dacă nu vezi toate episoadele. Iată, încă o preferință comună. 🙂 Tocmai de aceea am preferat să văd mereu câte un sezon (12 episoade) în maxim două zile.
      Tom Kapinos, tipul care a creat acest serial pare un om care a aprofundat constant dezvoltarea personală. Așa se explică faptul că, aparent, oferind telespectatorului tot ce pare mai murdar în societatea actuală, transmite, subtil sau nu, niște mesaje extrem de profunde. Important e să vrei să treci dincolo de aparențe, ca privitor. Dar nu mai zic nimic, fiindcă m-am pronunțat de multe ori deja: sunt fan Californication, deci subiectiv. 🙂

    Konnstantin Claudiu a spus:
    Noiembrie 23, 2014 la 6:40 am

    Chiar mi-a placut serialul asta. De la inceput am urmarit episoadele pana recent cand am pus pauza intre sezonu 6 si 7. Ultimul sezon a fost mai chill insa destul de dragut. Pe alocuri enervant cu actorul cel nou.

    Sincer imi pare rau ca sa terminat…la fel ca si serialul dr House. Unele filme parca necesita continuare chiar si dupa ce sunt terminate :)))

      drstoica a răspuns:
      Noiembrie 23, 2014 la 8:59 am

      🙂 Parcă e mai bine așa: să-ți pară rău că s-a terminat decât să te saturi de el, să nu te mai uiți și să se termine de nevoie. 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s