Viața pe net (blog, facebook) vs Viața reală

Posted on Updated on

onlineSubiectul textului de față… „Cine suntem pe net și cine suntem cu adevărat? De ce merită să fim atenți la asta? Cum facem să schimbăm ceva dacă chiar vrem acest lucru?”

Comunicarea e un proces foarte complex. Ea nu se rezumă la vorbe spuse, cu atât mai puțin la vorbe scrise (online). Așa cum limbajul paraverbal (felul în care spui ceva) e mai important decât limbajul verbal (ceea ce spui), limbajul nonverbal face mai mult decât primele două la un loc.

Internetul e o mare mască socială.

Pe blog, pe facebook, pe skype, pe orice rețea de socializare, omul apare așa cum și-ar dori EL să fie, nu așa cum este în realitate. Lucru firesc, de altfel. Că doar n-o să scriu pe-aici chestii cu care nu rezonez, cu care vreau să mă fac de râs, care nu simt că izvorăsc din „puțul gândirii” mele🙂 (Academia Cațavencu). În acest mod s-a născut, de-a lungul timpului, domeniul numit marketing/pr. Oamenii s-au observat pe ei și au descoperit că e o diferență între ceea ce sunt și ceea ce le-ar plăcea să fie. Au hotărât, apoi, că e mai bine să arate și să se arate celorlalți în mod ideal, fiindcă astfel primesc mai multe confirmări, aprecieri, aplauze. Se vinde totul mai bine și mai repede. Până când societatea (compusă bineînțeles tot din oameni) a devenit ceva de consum, ceva orientat aproape exclusiv spre imagine, nu spre realitate. Nu ne place, dar așteptăm să se schimbe întâi ceilalți și după aceea noi înșine. Educația școlară însăși se face bazându-se doar pe părerea altora: ești bun și bine doar dacă altcineva zice că ești bun și bine, nu contează cum te simți tu. Nici nu ți se cere părerea despre tine, doar ți se impune și ești notat. Iar tu ai ajuns să crezi lucrul ăsta cu toată ființa ta. Urmarea: cum se opresc aplauzele, cum devii brusc nefericit. Din păcate. Alegi să trăiești după regulile altora; iar când apare cineva care nu trăiește după aceleași reguli, înnebunești de durere, îți vine să-ți iei lumea-n cap, nu?🙂 Nu e bine!

we-live-onlinePe internet, omul scrie, postează ceea ce-l face mai frumos ori mai bun ori mai puternic ori mai deștept în ochii celorlalți. Nu e greșit!!! E natural, e o cale de a deveni mai atent la cum ți-ar plăcea să fii, mai atent la Eul tău ideal. Greșit este să rezumi comunicarea, relațiile tale, interacțiunea la viața virtuală de pe internet. Serviciul este obligație. Familia este cu tine, vrei, nu vrei. Deci, nu te liniști spunându-ți: „uite, comunic și în viața reală”. Intră în contact direct cu oamenii! Prieteni, vecini, străini. Cunoaște-i personal, ca să vezi dacă sunt buni sau răi, deștepți ori invers, așa cum te-au făcut să crezi la telefon ori pe internet. Cunoaște-i cu deschidere, nu punându-le etichete după câteva minute. Fiindcă mintea subconștientă așa a fost obișnuită: ca în 3 minute să-și facă o părere greu, prea greu de schimbat după aceea. Cine pierde aici? Ambele persoane.

Am observat oameni care se îndrăgostesc de câte cineva cunoscându-l / cunoscând-o DOAR de pe net. Nu se întâlnesc niciodată. Multă vreme, nici măcar nu încearcă. Au discuții lungi în scris și, poate, la telefon. Iar, după câteva săptămâni sau luni, sunt siguri că se cunosc BINE. Că sunt suflete pereche. Fals! Ca să cunoști un om, după ce l-ai descoperit și ți-a plăcut online ori la telefon, întâlnește-l! Ține-l de mână, să vezi dacă-ți place atingerea lui, dacă îi tremură mâna, dacă te ține strâns ori timid… Privește-l în ochi și vezi dacă-i poți accepta timiditatea ori tupeul. Luați masa, vedeți un film, vizitați o expoziție, colindați un oraș împreună! Numai așa descoperi că atunci când i-ai spus că teatrul e și pasiunea ta, ai făcut-o doar ca să-i placi lui/ei. Dormiți împreună! Noaptea, cu tot ce înseamnă ea între două persoane care se plac, spune foaaarte multe despre cât vă potriviți, unde tre’ să mai lași de la tine, unde mai ai de învățat, ce mai e de acceptat din ambele sensuri, ce perspective sunt să rămâneți o veșnicie împreună. Petreceți timp în intimitate și în gașcă. În gașca ta și în gașca celuilalt. Abia atunci poți spune despre cineva că ai ÎNCEPUT să-l/s-o cunoști. Doar ai început. Fiindcă aveți în față o viață întreagă și tot nu vei termina!

O persoană cu care am lucrat suferea enorm după cineva de care se îndrăgostise pe net. Cu care nu se întâlnise niciodată, dar spunea că nu poate trăi fără el!!! El nu voia s-o întâlnească. Și totuși ea îl „iubea”. I-am sugerat să forțeze o întâlnire. A făcut-o. Gata, i-a trecut îndrăgosteala.🙂 Nu era nicidecum ceea ce ea aștepta, ceea ce își dorea, aproape îl obliga pe celălalt să fie.

Și eu am cunoscut online persoane care mi-au plăcut. S-a întâmplat ca una să îmi placă foarte tare. Eram conștient că e doar atracție, în funcție de anumite calități pe care mă lăsa să i le descopăr. Dar m-am îndrăgostit abia după ce am întâlnit-o, după ce am făcut niște lucruri împreună, după ce am tot observat-o. Și, ca să respect adevărul științific, nici aia nu era dragoste. Era euforie, extaz, o și mai mare atracție… era atașamentul de imaginea partenerului perfect. Iubirea apare mai târziu, nici nu poți stabili exact clipa. E un proces. Apare după ce constați că persoana are și trăsături care nu-ți prea plac, dar le accepți. Nu împărtășește tot ceea ce tu crezi că e bine de făcut, dar realizezi că nu deții adevărul absolut. Nu e fix la fel ca tine și nici perfectă, dar știi că nici tu nu ești și puteți învăța, evolua împreună mai ușor decât de unul singur. În acea clipă, emoțiile tale se redozează, refac sistemul interior de valori și constați că iubești acea persoană cu tot ceea ce ai descoperit că are sau că nu are, că iubești acea persoană chiar dacă nu e lângă tine, nu te sună, nu știi ce face și cu cine face. Că și dacă te părăsește, tot o iubești, așezat, fără reproșuri, fără resentimente. Că iubești acea persoană într-un fel pe care nu ți-l poți explica, dar e un fel sănătos, senin, curat, ce te împinge mereu înainte, îți dă aripi și nu ți le taie doar pentru că persoana nu face exact ceea ce tu vrei să facă. Ea e Ea, nu Tu. Acceptă să te completeze, nu să te substituie, nu să fie Tu ideal! Fiindcă asta caută omul într-o primă fază: pe cineva care să fie Eul Ideal, perfect din punctul său de vedere. Au constatat-o, demonstrat-o, consfințit-o toți marii psihologi, psihanaliști, biochimiști, neurologi, fizicieni și spiritualiști.

Ce manifestări văd eu zilnic pe net și „citirea” lor concretă pun într-o postare viitoare, că ia uite cât s-a lungit asta!🙂

cartoon

25 thoughts on “Viața pe net (blog, facebook) vs Viața reală

    Mala said:
    August 26, 2014 la 4:30 pm

    Hai că mi-a plăcut extraordinar de mult materialul ăsta ! Rezonează cu ideile mele. Şi vin şi mai zic şi eu că, trebuie să-ţi asculţi şi stomacul atunci cînd ai parte de experienţe noi. Dacă urechii îi place ce aude iar creierului îi prieşte ce proceseză atunci stomacului nu-i pică bine chiar orice…. şi nu mă refer la mîncare. Sau nu numai!
    Încercaţi să evaluaţi o persoană şi cu stomacul, cu reacţiile pe care vi le induce stomacul vis-a-vis de întîlnirea cu o persoană şi veţi vedea că nu va da greş prea des.
    Mulţam frumos de sfaturi, Doc!

      drstoica responded:
      August 26, 2014 la 5:58 pm

      Mulțumesc și eu, Mala! Sunt de acord cu tine. Emoția din spatele tuturor emoțiilor perceptibile este cea care spune ce e cu adevărat de făcut în folosul tău. Se numește emoție esențială și o poți descoperi exersând asta.

    Diana said:
    August 26, 2014 la 4:54 pm

    Eu am trecut prin câteva „faze”, citind articolul ăsta.
    Prima dată mi-am dat seama că îmi place subiectul. Mă așteptam să fie ceva foarte fain comentat la tine, despre cum ne afișăm și ceea ce suntem.
    Apoi m-am regăsit în relațiile pe net, în îndrăgostire, mi-am adus aminte de trecutul meu. Știu cum e să te atragă cineva atât de mult încât să simți că e iubirea vieții tale, o iubire atât de mare că nici nu mai contează că nu știi cum arată el sau ea, cum mănâncă, cum doarme, cum sărută, cum reacționează. Crezi că lucrurile astea vin de la sine…„iubire” să fie.
    Mi-am dat și seama că la mine îndrăgosteala aia s-a și materializat, adică nu a rămas doar la stadiul de online ci s-a dezvoltat în iubire.
    La final…am apreciat modul în care ai descris iubirea matură, curajoasă, frumoasă și m-am gândit că oamenii vorbesc cel mai frumos despre sentimente. Adică a prins valoare artistică articolul, atunci când ai început să vorbești despre „ea”.

      drstoica responded:
      August 26, 2014 la 6:04 pm

      Îți foarte mulțumesc, Diana! Un comentariu matur, cu care rezonez cam mult.🙂
      Așa e: te poate atrage „cineva atât de mult, încât simți că e iubirea vieții tale, o iubire atât de mare, că nici nu mai contează că nu știi cum arată el sau ea, cum mănâncă, cum doarme, cum sărută, cum reacționează”. Însă aceea e DOAR atracție pentru Eul ideal. Ți l-ai imaginat deja pe celălalt exact așa cum ai vrea tu să fie, nu cum e el cu adevărat. Până nu ieși din virtual, se poate spune că nici măcar nu ai început să-l cunoști pe om.
      Modul în care am descris… la modul ăsta am ajuns întâi trăindu-l, abia apoi citind despre.🙂

    lorelad said:
    August 26, 2014 la 5:32 pm

    Pfff, bravo!

      drstoica responded:
      August 26, 2014 la 6:04 pm

      Mulțumesc, Loredana!🙂

    lorelad said:
    August 26, 2014 la 6:56 pm

    Comunicarea, a te cunoaste pe tine si pe ceilalti, iubirea…
    Ne par atat de clar conturate si totusi ne lasam prinsi in capcana unor iluzii, false directii.
    Acum ca stim ce si cum, e si mai…si!

      drstoica responded:
      August 26, 2014 la 7:25 pm

      Din clipa în care conștientizezi lucrurile, începi să fii mai atentă la tine. Nu-s vorbe mari. Puțin câte puțin, începi să schimbi modul de a gândi, de a simți și de a acționa, să devii tu, tot mai puțin dependentă de părerile și convingerile celor din jur. În mod conștient, cu apelarea la înțelepciunea subconștientului, astea se întâmplă numai în favoarea ta. Atunci când crezi că nu mai există decât o soluție sau două sau trei, trebuie să știi că mai există cel puțin una în plus. Mai bună decât toate celelalte. Când o găsești, și nu e chiar greu, vei ști, te vei lăsa purtat de ea și vei vedea rezultatele. Uneori, soluția ideală e cea care vine prima. Iar aici mă refer la toate lucrurile, mari sau mici, din viața cotidiană.

        lorelad said:
        August 27, 2014 la 10:26 am

        Catalin,
        fiecare constientizeaza in felul sau.
        experimentand si intelegand cum stau lucrurile, platind pentru unele alegeri un pret prea mare si invatand lectia ajungi sa te cunosti. si de aici depinde, ce ai inteles, ce ti-ai dat voie sa intelegi.
        Mi-a placut articolul tau si ma bucur ca regasesc in el aspecte de usurare a sufletului, de liniste si senin.

          drstoica responded:
          August 27, 2014 la 4:15 pm

          Îți mulțumesc mult, Loredana! Ai mare dreptate, totul se întâmplă în ritmul cel mai potrivit pentru fiecare dintre noi. Mă bucur să fie un articol de folos și-ți doresc tot ce îți dorești și tu! Sunt sigur că se poate!🙂

    geanina said:
    August 26, 2014 la 8:48 pm

    Imi place subiectul asta. Si l-am trait in fel si chip. Prima poveste s-a petrecut pe mirc….:)
    Simt cum un zambet strengaresc imi da tarcoale. Stii de ce? M-au napadit oarece amintiri…

      drstoica responded:
      August 26, 2014 la 9:36 pm

      🙂 O, da: mircul! Apoi messul. Facebook…🙂 Crezând că oamenii din online sunt aceiași cu oamenii față-n față. Nu sunt. N-au cum. Nu vor, iar asta e, în mare parte, o alegere nonconștientă. Nu înseamnă că, după online, nu poate urma ceva frumos în mod fizic, real. Ba da. Dar pentru a ști asta, e nevoie să întâlnești persoana, să descoperi la ea și ce nu ți-a arătat deloc online.🙂

    incredibleyoung said:
    August 28, 2014 la 6:49 pm

    Bun articolul.Si eu am chestia asta, si , culmea, credeam ca sunt eu dificila, si anume faptul ca nu ma pot indragosti doar vorbind cu cineva pe net sau la telefon. Sunt atatea lucruri de descoperit la celalalt… Si am descoperit si eu persoane care cred ca se indragostesc doar citind ce posteaza subiectul pe pagina de facebook. E absurd, si daca am spus ce gandesc, mi s-a spus ca nu e adevarat, ca daca eu nu simt la fel , nu am dreptul sa il contrazic pe celalalt. Si avea dreptate, dar eu doar incercam sa explic ca a te indragosti- extazia de o persoana doar din discutii pe net, sau din postarile de pe facebook, e ca si cum ai trage concluzii cunoscand doar 5 % din datele unei probleme. Bine ar fi sa ne informam mai mult si sa reactionam mai adecvat in unele situatii, ca sa ne fie bine, sa nu mai suferim cand descoperim ca omul de care „ne indragostim” nu e asa ca in imaginatia noastra. Nici nu are cum. Fiecare e unic, iar noi nu suntem facuti sa inventam oameni.:) Fain articoul, mai ales partea cu etapele iubirii. Da, daca am sti lucrurile astea de la inceput…:)

      drstoica responded:
      August 28, 2014 la 7:00 pm

      Un om care nu-și pune întrebări în mod deschis și stă doar pe net, „îndrăgostindu-se” tot timpul de câte o imagine online, nu va înțelege niciodată ce am scris mai sus. Va zice imediat: „prostii” și își va vedea de viața lui virtuală, care a înlocuit-o pe cea reală.

        incredibleyoung said:
        August 28, 2014 la 7:08 pm

        Da, asa e. Din pacate s-a pierdut calitatea cea mai importanta a internetului, aceea de a gasi mai usor si mai repede o informatie despre aproape orice, internet-ul nu e pentru a cunoaste oameni in adevaratul sens al cuvantului. De exemplu, mie mi-a placut de la inceput ideia de facebook pentru faptul ca puteam sa vad fotografii actuale ale colegilor mei de liceu si de colegiu, ceea ce mi se parea extraordinar, tinand cont ca suntem raspanditi prin toata tara. Si imi place si faza cu citatele, cu toate ca a inceput sa devina cam …nici nu stiu cum sa spun.🙂 Dar cel mai mult imi place acum ca pot descoperi si articole, sau link-uri catre articole foarte interesante pe diferite bloguri.

          drstoica responded:
          August 28, 2014 la 7:25 pm

          Eu nu cred că s-a pierdut. Ba dimpotrivă, netul a devenit o sursă incredibilă de informație. Și de amuzament, de divertisment, de socializare… Important e să știi ce, cât și cum să iei din tot ce ți se oferă. Atât. Depindem exclusiv de noi înșine.🙂

    Dan said:
    August 29, 2014 la 12:21 am

    Sa nu spui ca te dai iar la fund vreo doi ani! Stiu ca mai dispare uneori cheful, faza prin care trec si eu de câteva luni bune, dar ma fortez cât pot. Trebuie sa schimb ceva si nu stiu ce!

      drstoica responded:
      August 29, 2014 la 12:59 am

      🙂 Nu, nici vorbă, la mine s-a terminat definitiv cu starea aia!🙂 Acum, sunt doar un observator și încerc să ajut cât pot, pe cine pot. Dacă am cum să ajut cu ceva, nu trebuie decât să-mi semnalezi scurt lucrul ăsta.🙂 Întotdeauna, schimbarea naște soluții ideale. Când un lucru nu mai funcționează, se presupune că trebuie schimbat ceva la el, la modul în care e făcut în mod obișnuit, la rezultatul care se cere…
      Ți-ai schimbat adresele de mail?

    brunaiq said:
    August 30, 2014 la 4:39 pm

    Scrierea face cumva ~casa buna~ cu propriile mele credinte despre comunicarea virtuala. As recomanda insa, poate mai multa precautie inainte de intalnirea ~in real~.

      drstoica responded:
      August 31, 2014 la 5:15 pm

      Nu ne vom întâlni niciodată cu toți cu cei care comunicăm online. Nici măcar n-am avea timp.🙂 Și da, e recomandată suficientă atenție, indiferent de situație. Doar că noi ne limităm în mod extrem la viața virtuală și suntem siguri că-i cunoaștem cu adevărat pe cei din fața altor calculatoare.

        brunaiq said:
        Septembrie 1, 2014 la 10:22 pm

        Sa nu generalizam🙂, duce la concluzii gresite. Parerea mea nu e ca-i poti cunoaste pe cei din fata altor calculatoare dar cred ca poti sa-i vezi asa cum sunt atunci cand ei cred ca nimeni nu-i vede🙂

          drstoica responded:
          Septembrie 1, 2014 la 11:00 pm

          Da, corect, să nu generalizez.🙂
          Când ei cred că nimeni nu-i vede? Păi, când ei cred asta, chiar așa se întâmplă, nu?🙂 Eu continuu să constat că oamenii se afișează acolo așa cum ei vor să fie văzuți, percepuți, în general. Așa cum lor li se pare că sunt cel mai ok. Chiar și în cazul „derapajelor”, oamenii postează niște lucruri despre care cred că-i fac mai puternici ori mai inteligenți în fața celorlalți. Înțelepciunea nu e o virtute suficient de realistă și de bună pentru toată lumea, tot timpul.🙂

    […] și terminăm ce am început aici și […]

    […] Pfff… exact despre ce vorbeam noi AICI. […]

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s