Iertarea, o monedă care nu se devalorizează niciodată

Publicat pe

trwm1The Railway Man. Australia, 2013. Cu Nicole Kidman, Colin Firth, Stellan Skarsgard și Hiroyuki Sanada. Buni. Foarte buni în filmul ăsta!

Film bazat pe evenimente reale, narate de Eric Lomax în cartea sa autobiografică.

Nu știu cum se face, dar văd, în decurs de câteva zile, două filme cu fix același subiect, aproape anonime pentru publicul larg, făcute la 12 ani distanță unul de celălalt. Undeva e o lecție pe care, probabil, încă n-o înțeleg eu.

Eric, Finlay și regimentul lor au căzut prizonieri ai japonezilor în Al Doilea Război Mondial. Au ajuns într-un lagăr de muncă. Sclavi la construcția unei căi ferate prin jungla thailandeză. Filmul constă în alternanța prezent-trecut, acum-atunci. Acum înseamnă 1980. Atunci – 1942. Acum, Eric, un mare pasionat de trenuri, o întâlnește într-unul pe Patti. Se plac atât de mult, încât el creează o „coincidență” pentru a o reîntâlni pe femeia de care deja se îndrăgostise. Ea e foarte surprinsă când îl revede și-l pune puțin în încurcătură. „De fapt, nu e chiar o coincidență…”, recunoaște el în cele din urmă. „De fapt, nu e chiar o surpriză…”, completează ea. Și se căsătoresc. Doar că el, la mai bine de 35 de ani de când fusese eliberat din lagărul japonez, încă trăiește ororile acelei perioade. Încă se confruntă cu cele mai negre coșmaruri, noapte de noapte, în care îl vede mereu pe cel care l-a torturat animalic, pe acel Takeshi Nagase. Imposibil de trăit lângă Eric.

Patti: Se apropie greu de caderea din Singapore si apoi… se închide în el definitiv. Refuza sa vorbeasca pâna la capat de acea cale ferata. Acolo… Nu stiu. Am fost asistenta medicala 20 de ani. Am vazut multa suferinta. Poti face ceva daca stii ce e în neregula.

Mr. Finlay: Îmi pare rau, sotul dumitale joaca acum Florence Nightingale. Dar multa lume a trecut prin ceva ce nici nu-ti poti imagina. Noi doar trebuie sa ajungem sa ne adaptam cum putem mai bine.

Patti: Sotul meu nu se adapteaza, domnule Finlay! E ravasit!

Mr. Finlay: Razboaiele lasa urme, doamna Lomax.

Patti: Dar eu nu cred în acest cod al tacerii pe care-l aveti. Chiar nu cred. Dumneata ai putea sa ramâi ravasit si sa suferi tot restul vietii, dar eu îmi doresc altceva pentru Eric. Nu pot trai asa. E un om minunat. L-am cunoscut, îl iubesc si îl vreau înapoi.

Vezi? Oamenii buni, inteligenți, minunați, precum a fost și Robin Williams, sunt convinși că adaptarea înseamnă resemnare. Și că nimeni nu poate schimba ceva în bine. Nimic mai adevarat! Adaptarea presupune soluția NU doar de supraviețuire, ci de revenire la fericire. Se poate, indiferent care crede omul că-i sunt problemele de nerezolvat! E important să caute oamenii potriviți care să le arate întrerupătorul și nu repetatele pene de curent.

trwm2Sunt unele momente atât de bine făcute în filmul ăsta, încât intri cu totul în poveste, vezi, auzi și simți ce văd, aud și simt personajele implicate. Când reușești să empatizezi atât cu cei care-ți plac, dar și cu cei care nu-ți plac, atunci când cauți să descoperi, să simți inclusiv motivele (bune, rele) pentru care unii au făcut ce-au făcut, lumea ta interioară mai urcă o treaptă a evoluției personale. Iar aici, în The Railway Man, ești supus (116 minute) unui test profund, de mare valoare umană.

Eric: Anii pe care i-am petrecut… imaginându-mi ca l-am găsit… facându-l sa implore mila… facându-l sa strige… Am avut grija sa dorm auzind mereu aceste sunete… si ruperea osului hioid… si betigasele în ochi… Mi-a trecut timpul.

Finlay: Ce vrei să spui?

Eric: Nu mai suntem soldati, Finlay. Suntem functionari bancari, profesori de scoala, ingineri, pensionari… Daca ai fi venit la mine cu astea acum un an, l-as fi vânat. Dar acum sunt sot si ea înseamna totul pentru mine.

Finlay: Niciun sot nu ar trata-o cum o faci tu. O pedepsesti!

Puterea de a spune „îmi pare rău” și aceea de a ierta, indiferent cât de drept ți se pare să pedepsești, sunt vindecătoare. Sunt ceea ce societatea uită să ne învețe, punându-ne permanent în competiția de tipul: „unul singur câștigă”. Și dacă ar câștiga mai mulți? Și dacă ar câștiga toată lumea? Cum ar fi? Întreabă-te asta în orice situație conflictuală, neplăcută, grea, din punctul tău de vedere. Întreabă-te sincer și dă voie răspunsurilor să apară, oricâte și oricare ar fi ele.

Finlay: Dar noi am spus nu, nu murim. Vom trai ca sa luptam. Dar nu o facem. Noi nu traim. Noi mimam în cor. Nu putem iubi. Nu putem dormi. Suntem o armata de fantome.

Indiferent de ce probleme ai avea cu alții, iartă-i pe ei și iartă-te pe tine pentru tot. Confruntă-te cu acele umbre înfricoșătoare sau supărătoare sau triste sau dezgustătoare de care nu vrei să știi, pe care le îngropi în subconștient, în uitare, așa neplăcute cum sunt ele… Confruntarea, oricât de mare ar fi suferința, te eliberează, îți schimbă radical punctul de vedere, îți deschide cadrul, astfel încât să vezi cu adevărat soluția! Și probleme pe care nimeni n-a putut vreodată să ți le rezolve dispar datorită ție. TU ești cel care rezolvă întotdeauna totul la tine!

Vorba trailerului: e o poveste care te atinge. Grav. 🙂

„Un om supraviețuiește mai bine în închisoare dacă are alături de el o poveste. O descrie toată literatura concentraționară. Poate fi chiar povestea nevinovăției, dar nu a neînțelegerii situației și nu a refuzului de a accepta.

Dacă accepți, dacă îi ierți pe ceilalți, inclusiv pe cei pe care-i consideri călăii tăi, și, mai ales, dacă îți ierți ție erorile, reușești să ieși fără să te fi smintit de acolo.” Cătălin Tolontan, un jurnalist echilibrat.

6 gânduri despre „Iertarea, o monedă care nu se devalorizează niciodată

    racoltapetru6 a spus:
    August 19, 2014 la 5:34 am

    Până unde ar trebui să meargă iertarea? Ar fi recomandabil ca evreii să-i ierte pe criminalii Holocaustului și să nu-i mai urmărească pe tot globul? Să-i iertăm pe Hitler, Stalin și alți dictatori care ne-au deportat și ucis rudele? Până unde poate merge această iertare?, căci nici Dumnezeu nu iartă toate păcatele și pe păcătoșii care nu se căiesc la timp, așa cum ne-a promis în Apocalipsă.

      drstoica a răspuns:
      August 19, 2014 la 10:52 am

      Petru, eu cred că iertarea poate merge până la capăt. Fiecare decide care-i este acel capăt. Iisus a fost exemplul perfect. I-a iertat chiar și pe Hitler, pe Stalin, pe cei car l-au ucis în chinuri.
      Pe noi, societatea ne învață că iertarea îi ajută pe cei iertați. Fals. Iertarea îi ajută în primul rând pe cei care iartă. O spun toate neuroștiințele care cercetează de atâta vreme așa ceva.
      A nu se confunda iertarea cu uitarea. Iertăm și învățăm din ce s-a întâmplat, astfel încât să nu se întâmple din nou. Ce câștigăm dacă nu iertăm? Sincer, ce satisfacție reală și curată pot avea eu dacă, acum, un fost nazist în vârstă de 90 de ani ajunge în închisoare? „Se face dreptate.” Cine poate spune ce este dreptatea? Vei vedea că sunt peste 7 miliarde de variante diferite ale dreptății pe Pământ dacă vei lua oamenii la întrebări.
      Corneliu Coposu și-a iertat toți torționarii care fuseseră aproape să-l omoare. S-a întâlnit cu unul pe stradă, l-a salutat, l-a întrebat de sănătate și de familie, apoi a povestit senin că era și el un om ca toți oamenii, merită iertat. „L-am iertat pentru mine”, a spus Coposu. Iată!
      Iertarea e menită să-i vindece, să-i învețe pe oameni, nu să le mențină orgoliul la un nivel deloc constructiv. Știai că Germania, imediat după Al Doilea Război Mondial, a reabilitat foarte mulți foști naziști fiindcă primul guvern post-nazist și-a dat seama că fără ei, care cunosc cel mai bine sistemul social-economic al țării, nu se pot ridica de jos? Și astfel, Germania e redevenit cea mai importantă forță economică a Europei contemporane iertându-i pe unii dintre naziști, acceptându-le părerile de rău și ajutorul, făcându-i membri ai guvernului!
      Vezi filmul despre care am scris în articol și-ai să-ți dai seama ce înseamnă cu adevărat iertarea. Sunt sigur că știi, fiindcă ea e în tine. Filmul doar îți reamintește.

      zaraza26 a spus:
      August 20, 2014 la 9:35 am

      Dumnezeu nu numai ca ne cere sa iertam, dar la el iertarea nu exista. Iertarea e creata de mintea omului. E o realitate a acestei lumi limitate si care ne tine inlantuiti si ne invartim ca un caine in jurul cozii. Omul a creat un dumnezeu al iertarii, al pedepsei. Dumnezeu este insa creatorul unei lumi unde noi am inventat o multime de termeni, de notiuni, o lume incarcata de simboluri, de limite morale, sociale.

        drstoica a răspuns:
        August 20, 2014 la 11:19 am

        Subscriu.

    ricamihai13 a spus:
    August 19, 2014 la 6:28 am

    Iertarea mai merge, cu uitarea e mai greu, ele merg mână în mână.

      drstoica a răspuns:
      August 19, 2014 la 10:58 am

      Mihai, se spune: iartă, dar nu uita!
      Suntem educați să asociem, să confundăm cele două procese pentru că să uiți este mult mai greu și atunci tindem să spunem imediat „nu pot să iert”.
      De fapt, iartă, dar nu uita! Dacă uiți, s-ar putea să repeți lecția și n-ai vrea. Important e să ierți, să te împaci cu tine. Fiindcă asta înseamnă în realitate să ierți: să te împaci cu tine, nu doar cu ceilalți. Se poate să fii foarte supărat pe cineva care nici nu te cunoaște, care nici nu știe de tine și, în concluzie, nici nu-i pasă ce se întâmplă în sufletul tău. Pe cine crezi că afectează neiertarea? Pe tine, cel care ține în minte un om de care nu are nevoie. Iartă-l, fă-l să nu mai conteze și învață din toată povestea.
      Uită-te la filmul prezentat. E un proces prin care trecem cu toții, mai mult sau mai puțin, la diferite niveluri, în viețile noastre. Dacă nu ajungem la ce au ajuns cei doi, vom muri tare nefericiți. Fericirea se creează, nu se așteaptă, nu vine din acțiunile altora.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s