Succes vs. Insucces. Bățul are mereu două capete. Tu alegi!

Publicat pe Actualizat pe

rwCa de fiecare dată în asemenea situații, despre actorul și comediantul Robin Williams se scriu titluri și informații care să șocheze, să vândă „informația”. Eu trec peste ele și rămân cu ceea ce mi se pare că ar conta cu adevărat: a fost un actor foarte bun, o figură care mie îmi inspira atât de mult senin și o așa plăcere de a trăi, încât îi mulțumesc oriunde s-ar afla. Presupun că, oricum, mă aude mai bine decât s-ar fi întâmplat înainte. Apoi, Robin Williams mi-a mai părut un mare făcător de stand-up-comedy; unul dintre cei mai buni din lume, unul dintre cei mai autentici. Unul a cărui exprimare n-a abundat în cuvinte porcoase numai de dragul de a-și vinde marfa, textele, spectacolele cât mai scump.

Am rămas cu R.W. din Good Will Hunting, din Dead Poets Society și din Good Morning, Vietnam, dar și din filmele ușurele, cu personaje fantastice ori de desene animate, în care a jucat în stilu’i caracteristic. Putea fi copleșitor de trist, dar putea fi și foarte vesel. Putea fi pierdut, dar putea fi și foarte convingător. Putea fi personaj secundar, dar putea fi și personaj principal.

Mai rămân cu învățătura reîntărită a nocivității alcoolului și a drogurilor. Niciodată așa ceva nu va rezolva probleme. Dimpotrivă… Dar n-am eu căderea să judec alegerile lui Robin Williams, i-am fost perfect străin. Doar constat jumătatea goală a paharului și învăț. A lăsat în urmă lucruri de care oamenii încă se bucură. Și-o vor face întotdeauna, fără să țină cont de ce scriu ziarele ori spun televiziunile. Acestea din urmă vor continua să sape, să caute umbre grele din viața omului R.W. Până se vor plictisi și vor constata că nu mai au ce să vândă.

Dincolo de ceea ce știm despre el ca actor și ca om, tipul, originar din Chicago, a fost un copil supraponderal. Ce crezi că se întâmpla? Râdeau colegii de el, așa cum adulții îi învață pe cei mici NU prin vorbă, ci prin însuși comportamentul lor, râzând zilnic de defectele (fizice ale) altora, cu scuza absurdă că e vorba de simțul umorului. Copiii cică nu prea voiau să se joace cu el… iar el ce-a decis (în mod subconștient)? Să caute soluția, nu adâncirea în problemă: a învățat să vorbească pe diferite voci, să facă personaje haioase care l-au adus imediat în atenția prietenilor, l-au făcut admirat.

Și ce mai crezi că l-au votat colegii în liceu? „Persoana care, cel mai probabil, nu va reuși în viață.” (!!!) Iar el ce-a făcut? Și-a văzut de treabă și a reușit cu adevărat în viață. Sunt puțin curios câți dintre colegii care-l votaseră un „ratat” au devenit ceva măcar la nivelul lui ca om și ca profesionist (nu neapărat actor). Ca să poți face lumea să râdă curat, nu la mizerii, trebuie să ai ceva curat în tine. Dincolo de acele probleme, necazuri, frustrări, emoții neplăcute, care l-au provocat cândva la alcool și la droguri. N-a rezistat provocării, din păcate… A uitat ce puternic a fost când era copil, apoi adolescent, și s-a luat după gura lumii, a decis să depindă de ea. Nemaiînțelegând că, prin brusca sa dispariție, a lăsat un mare gol în viețile celor ce l-au iubit cu adevărat, indiferent cât de mult s-or fi contrat ei înainte.

În 1997, revista Entertainment Weekly l-a declarat „Cel mai amuzant om în viață”. În filmul de animație Aladdin, a improvizat cu succes 80% din replici!!!

Pentru mine, viața lui Robin Williams, atât cât o cunosc, reprezintă o lecție și un dar. De aceea, pentru mine, Robin Williams a fost un om de succes. Îmi voi aminti întotdeauna zâmbetul lui de om bun. Poate rolurile i le voi uita. Dar zâmbetul și figura jovială, niciodată! Și-i mulțumesc ca și când l-aș fi cunoscut personal. Acum chiar mă aude, sunt sigur!

Depresia nu e o boală. E doar ceva de care e bine să ținem cont, e un declic apăsat, o profundă răscolire interioară pe care o putem rezolva ușor și bine dacă nu ne temem de ea și de ce ar putea zice lumea. Depresia se poate transforma într-un prieten extraordinar, care va pleca și ne va lăsa în pace dacă devenim mai atenți la noi înșine și nu la cei din jurul nostru. Am învățat asta pe pielea mea și acum sunt recunoscător.

36 de gânduri despre „Succes vs. Insucces. Bățul are mereu două capete. Tu alegi!

    Romana a spus:
    August 12, 2014 la 2:00 pm

    Depresia este o boala!

    In rest…trist . …
    Voi savura intotdeauna filmele in care a jucat. Fie comedii, fie drame. A fost un actor complex.

      drstoica a răspuns:
      August 12, 2014 la 5:47 pm

      Spunându-i așa atât de categoric, pentru a-ți confirma propria părere, nu faci decât să descurajezi mulți oameni care au nevoie să-și rezolve o astfel de stare. 🙂
      În rest… mie nu mi se pare chiar trist. Mă bucur că omul ăsta a existat!
      Da, a fost un actor foarte complex, subscriu.

        Romana a spus:
        August 12, 2014 la 11:14 pm

        Depresia este o boala! Asta nu e parerea mea….e parerea specialistilor si mai ales celor care lupta cu toate mijloacele sa vindece/salveze oameni ca RW. Din pacate nu au reusit (nici) de data asta. 😦

        Mie mi se pare trist..si ca a plecat si cum a plecat! 😦

          drstoica a răspuns:
          August 13, 2014 la 12:01 am

          Nu cred că ai înțeles ce-am vrut să spun, dar nu-i nimic. 🙂
          Pe de altă parte, tratamentul depresiei începe la psiholog, care nu-i medic. La psihiatru se merge cu schizo, cu paranoia, cu grave tulburări de personalitate. Care nu se vindecă definitiv; se îmblânzesc, se reduc suferința și efectele negative etc.

          Da, și mie mi se pare trist cum a plecat. Cei care nu reușesc să se salveze eu consider că nu cer ajutorul cui, cât și când trebuie. NIMIC nu e nerezolvabil pe lumea asta. Am întâlnit mulți oameni care-mi ziceau: „doctore, nu mai am nicio șansă, nu mai vreau, nu mai are rost”. Și ghici ce! Acum, sunt bine-mersi, mult mai bine decât erau înainte, pe vremea când considerau că erau bine.

            Romana a spus:
            August 13, 2014 la 12:24 am

            Doctore, nu o intoarce ca la Galati! Depresia e o boala. Exista cazuri cand si durerile de spate incep sa se trateze la psiholog. Cam incurci borcanele. Dar las-o asa cum a cazut…Eu nu inteleg.
            Unele boli nu se vindeca niciodata. 😦
            Pacat ca le cad victime oameni deosebiti.
            E trist.

              drstoica a răspuns:
              August 13, 2014 la 12:29 am

              Ca la Ploiești, apropo de borcane. 🙂
              Aproape toate durerile fizice provin din emoții nerezolvate, devenite distructive, în subconștientul omului. Dar mă opresc aici. Eu nu cred că e musai să am dreptate, e în dauna unei conversații, despre orice ar fi ea. 🙂
              E păcat că le cad victime nu doar oamenii deosebiți. Consider că toți oamenii sunt deosebiți în felul lor.

                Romana a spus:
                August 13, 2014 la 12:33 am

                ADN-ul ne deosebeste pe toti. Ca meritam sau nu…asa-i intrebarea! 😛

    GEGELUTZ a spus:
    August 12, 2014 la 2:11 pm

    La mare parte din scenele pe care le-a facut impreuna cu Travolta in ” Old dogs” rad cu lacrimi de fiecare data cand le vad. Este o raritate sa poti rade la aceeasi secventa de mai multe ori la rand. Asta spune multe despre talentul acestui mare actor.

      drstoica a răspuns:
      August 12, 2014 la 5:48 pm

      Corect, a avut ceva al lui, deosebit.

    Mala a spus:
    August 12, 2014 la 2:31 pm

    Încă un mare actor pe care cetatea l-a doborît !De undeva, de-acolo de sus ne face cu mîna …

      drstoica a răspuns:
      August 12, 2014 la 5:48 pm

      De acolo, de sus, sunt sigur că ne șoptește că e bine și că merită să ne trăim viețile la maxim, până la sfârșit.

    Ana a spus:
    August 12, 2014 la 8:52 pm

    Dumnezeu sa-l odihneasca!

      drstoica a răspuns:
      August 12, 2014 la 9:08 pm

      Așa să fie!

    dagatha a spus:
    August 12, 2014 la 10:26 pm

    😦
    Eu sunt tristă…. 😦

      drstoica a răspuns:
      August 12, 2014 la 10:38 pm

      Și eu, dar mă străduiesc să văd lucrurile și altfel.

        dagatha a spus:
        August 12, 2014 la 10:39 pm

        Asta da… încercăm…

    zaraza26 a spus:
    August 13, 2014 la 7:22 am

    Ati vazut filmul Patch Adams? In rolul asta o sa mi-l aduc aminte cel mai des. Medicul care e interesat si de sufletul pacientului. Dar asa se intampla… Cel mai greu se trateaza medicii pe ei insisi. De aceea a plecat dintre noi, ca sa se trateze… definitiv. La cel mai mare medic. Am ajuns plini de indoieli si nesigurante. Oare numai plecarea dincolo ne poate face sa vedem unde e solutia, sa o gasim? Nu!

    p.s. Linkul articolului apare pe scurt, sub forma „batul are mere”. Multumesc, Robin Williams, acolo unde esti tu si batul are mere!

      drstoica a răspuns:
      August 13, 2014 la 10:22 am

      Poza de sus e tocmai din Patch Adams. Mărturisesc că nu-mi mai amintesc filmul, în ceea ce privește conținutul, dar, ca în oricare dintre filmele lui, Robin Williams a împărțit lumii măcar un zâmbet.
      Eu nu cred că doar trecerea dincolo e soluția problemelor noastre. Altfel, n-am mai fi primit viața de aici. E greu de explicat alegerile acestui actor deosebit… Important e să învățăm suficient din lecția lui care a devenit, iată, și lecția noastră. Și să facem ceea ce el n-a reușit: să fim fericiți. Eu cred că se poate. Sunt convins de asta!
      Mulțumesc!

    ricamihai13 a spus:
    August 13, 2014 la 7:44 am

    depresia este peste tot în jur…….dar cine are ochi să o vadă? incredibil cum un om cu o carismă ca a lui era atât de singur

      zaraza26 a spus:
      August 13, 2014 la 8:33 am

      Cine e singur, e singur pentru ca asa crede. In realitate nimeni nu e singur, dar e la fel de adevarat ca suntem o singura constiinta.

        ricamihai13 a spus:
        August 13, 2014 la 10:58 am

        da teoretic nimeni nu e singur însă există momente în viață când simți doar singurătatea oricâtă lume ar fi în jur

      drstoica a răspuns:
      August 13, 2014 la 10:24 am

      Da, pare incredibil atunci când nu putem privi decât de departe…
      Vezi? Poate chiar asta în sine e o lecție pentru noi toți: avem un potențial imens, natura ne-a făcut atâtea și atâtea daruri, iar noi, orbii, încetăm să le vedem. Încetăm să vedem și jumătatea plină a paharului…

        ricamihai13 a spus:
        August 13, 2014 la 10:59 am

        e permanenta luptă cu tine însuți care se dovedește a fi cea mai grea

          drstoica a răspuns:
          August 13, 2014 la 12:12 pm

          Important e ca noi să dăm altfel mai departe, astfel încât copiii de astăzi să nu mai aibă mâine de dus aceeași luptă crâncenă, să le fie mai ușor, mai blând…

            iulia spis a spus:
            August 13, 2014 la 2:44 pm

            comediant care iese de pe sena vietii…dramatic !

              drstoica a răspuns:
              August 13, 2014 la 4:14 pm

              Din păcate…

              zaraza26 a spus:
              August 14, 2014 la 9:23 am

              Nu i-a dat nimeni ideea macar sa iasa de pe scena in mod comic… Cine stie! Poate iesea doar dupa 50+x ani! :)) Dar asa se intampla… Te afunzi in depresie si pierzi legatura cu tine, cu oamenii. Ca totuna e… tu sau oamenii.

                drstoica a răspuns:
                August 14, 2014 la 10:26 am

                Acum, dacă s-o mai întoarce cândva, știe ce are de făcut. 🙂 Eu cred în ciclul ăsta al vieților repetate.

                  zaraza26 a spus:
                  August 14, 2014 la 1:30 pm

                  Am crezut cateva luni de zile, 12-24, pe aici pe undeva. Acum ma indoiesc, iar… ca cica accesam amintirile celorlalti (pe scurt zicand). Oricum o fi, daca nu se reincarneaza, fie cineva ia aminte la cum a procedat, fie din experienta lui se va (dez)inspira cineva odata… 🙂

                    drstoica a răspuns:
                    August 14, 2014 la 1:44 pm

                    Rezonez cu evaluarea și interpretarea ta. 🙂 Oricum ar fi, e în folosul tuturor. Se spune că în orice lucru rău, pe lumea asta, există întotdeauna și ceva bun.

            ricamihai13 a spus:
            August 13, 2014 la 4:25 pm

            așa gândesc și eu… să auzim de bine 🙂

              drstoica a răspuns:
              August 14, 2014 la 10:26 am

              NUMAI de bine! 🙂

    AlexandraV a spus:
    August 14, 2014 la 12:47 pm

    Cat de ciudat pare ca, un om care ii facea pe cei din jur sa rada, sa se simta bine si sa iubeasca viata ascundea de fapt o depresie atat de mare incat sa-l conduca la o alegere dramatica.. O alegere intr-adevar foarte trista, dar iti impartasesc gandurile si ma bucur mult ca am avut onoarea sa fim inveseliti ani la randul de un om de calibrul sau 🙂

      drstoica a răspuns:
      August 14, 2014 la 1:48 pm

      Așa e, Alexandra, era un om despre care, doar văzându-l – în filme sau în emisiuni tv – n-ai fi zis că duce o luptă interioară atât de cruntă. Dar zâmbetul său cred că-l vor ține minte toți cei care l-au văzut măcar de 2-3 ori. Eu, sincer, nu pot rememora în clipa asta multe persoane ale căror zâmbete să-mi fie așa clare în minte ca al lui. 🙂

        AlexandraV a spus:
        August 18, 2014 la 1:51 pm

        Din nou trebuie sa iti dau dreptate, cand te gandesti la Robin Williams, inevitabil iti imaginezi o imagine cu el zambind.

          drstoica a răspuns:
          August 18, 2014 la 1:56 pm

          Și e foarte plăcut. Ceea ce, sunt sigur, l-ar bucura și pe el să știe. 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s