Rătăcind printre haine :)

Publicat pe Actualizat pe

DSC_0403mÎn Koln, există, ca-n toate marile orașe occidentale, o stradă comercială. Una de-aia care ține loc de mall. 🙂 Luuung pasaj pietonal, cu magazine și cafenele/restaurante lipite, și pe-o parte și pe alta a străzii. Ca să nu mai urci nu știu câte etaje și să te pierzi printre branduri. 🙂

Și iau la pas Schildergasse. Lume multă, parfum de mâncare bună, parfum de blonde cu ochi albaștri, parfum de Rhin din depărtare… Intru într-unul, intru în cinci, în zece magazine de haine… Pe mine mă fură imediat culorile. Îmi dau senzația de bomboane, de joacă, de viață frumoasă. 🙂

În aglomerația aia foarte animată, mă opresc și la Jack & Jones. Un magazin care chiar îmi place. Nu că ar fi mari diferențe între ce au ăia acolo și ce avem noi prin ale noastre, da’ așa, de curiozitate. Și mă afund tot mai tare printre țoale. Și, brusc, dau nas în nas cu o hipsteriță care se preumbla pe-acolo. Viu colorată și deosebit îmbrăcată. Preocupată și prea ocupată. Eram sigur că e o clientă. Cum ne ciocnim, se luminează la față. Eu, la fel. De parcă uitasem unde sunt și mirat că era, de fapt, o vânzătoare, zic repede: „Bună!”. Ea, așa luminată cum era, îmi răspunde: „Bună!”. Vorbeam aceeași limbă. Și nu era germana, nu era engleza. 🙂 Ne-am mai întrebat scurt de una, de alta, apoi am trecut mai departe, să văd și hainele. 🙂

Corect, nu e de mare mirare că am întâlnit un român în Germania. Românii sunt și acolo ca acasă, mulți. 🙂 Surprinzător a fost doar faptul că tipa aia absolut deosebită, cu un soi de eșarfă legându-i părul, cu multe culori pe ea și foaaarte drăguț îmbrăcată, ieșind în evidență în tot acel peisaj al magazinului, era vânzătoare (fără să fi avut ceva distinctiv pe ea) și mi-a răspuns senină cu „bună!” la salutul românesc. Deși nici mie nu mi se întâmplă să salut altfel decât cu „hello” sau cu vorbele locale, după ce le învăț. 🙂

Ce mică-i lumea, ce bine e! 🙂

11 gânduri despre „Rătăcind printre haine :)

    racoltapetru6 a spus:
    Iulie 26, 2014 la 11:00 am

    Munte cu munte se întâlnește, darămite român cu român! 🙂

      drstoica a răspuns:
      Iulie 26, 2014 la 11:11 am

      Bine, nu era o așa mirare faptul că întâlneam un român în Germania. Că și acolo, românii sunt ca acasă. 🙂 M-a surprins pe mine că tipa aia chiar deosebită în tot peisajul acelui magazin era vânzătoare și mi-a răspuns cu „bună!” la salut. Deși eu însumi salut întotdeauna cu „hello” pe-acolo. 🙂
      Adaug asta și în articol, ca să fie mai explicit. 🙂

    ane a spus:
    Iulie 26, 2014 la 2:29 pm

    …eu ma certam cu colega intr-un magazin cu haine reduse, era prin luna August,(reduceri) in Lisabona, oras care mi-a incantat privirea si sufletul; la un moment dat aud o voce ” nu va mai certati” 🙂 era o romanca stabilita acolo. Iti place Germania, observ, nu ma atrage, nu stiu de ce. Sunt locuri pentru care simt o atractie deosebitie, acolo merg dar,Cred ca de curiozitate o sa ajung, acolo. Te-ai plimbat vara asta! 🙂

      drstoica a răspuns:
      Iulie 26, 2014 la 2:51 pm

      Plimbarea face parte din viața mea. 🙂 Dacă nu mă plimb, nu dau randament. 🙂

        ane a spus:
        Iulie 26, 2014 la 2:53 pm

        …ma simt ca naiba ca nu ma duc, prin lume 🙂

        ane a spus:
        Iulie 26, 2014 la 2:54 pm

        …anul acesta

          drstoica a răspuns:
          Iulie 26, 2014 la 5:07 pm

          „Lume” înseamnă și prin România. Frumos să fie. În weekendul viitor, eu plec o săptămână printre minunile autohtone. 🙂

            ane a spus:
            Iulie 26, 2014 la 5:24 pm

            Cand pleci in excursie intr-o tara straina sunt: emotii adrenalina, curiozitatii, oboseala, nervi; 🙂 ,ma simt mult mai libera, apoi bucuria de a descoperi obiective turistice importante, arta culinara, etc prin urmare merita, efortul .

              drstoica a răspuns:
              Iulie 26, 2014 la 6:40 pm

              Eu mă simt peste tot așa cum aleg eu să mă simt. Totul e în mintea mea, nu în realitatea obiectivă. Absolut tot în viață e doar o percepție personală a fiecăruia dintre noi. Așa că de ce să nu mă simt peste tot la fel de plăcut emoționat, impresionat, deschis la ceea ce primesc? 🙂

    Mirela a spus:
    Iulie 26, 2014 la 4:23 pm

    Ori pe strazile comerciale stiute, ori prin magazinele cu suveniruri din toate orasele lumii, te simti bine si n-ai mai pleca de acolo 🙂 . Zici ca faci terapie de bine ce e, fie ca-ti cumperi ceva, fie ca doar atingi, privesti, compari, apreciezi…. dar e imposibil sa nu iei ceva de oriunde, care mai tarziu are valoare inclusiv datorita amintirii locului de unde l-ai cumparat. Fain rau de tot 🙂

    Si pentru ca nu ma pot abtine, uite aici doua, una cu ceasuri de perete din Amsterdam, absolut minunate ! … si cealalta din Creta, unde gaseai tot asa diverse, specifice doar lor :


    E atmosfera aia de vacanta, tihna si libertate, oooff … 🙂

      drstoica a răspuns:
      Iulie 26, 2014 la 5:10 pm

      Eu de-aia merg: pentru a ancora atmosfera de vacanță, starea de bine caracteristică, pe care s-o reactivez ori de câte ori simt nevoia odată întors acasă. Și asta fac. Nu depind de amintiri, nicicum. Doar le păstrez vii, nu plâng după ele, doar mă bucur, și astfel apar alte și alte ocazii de plimbare… 🙂
      Într-adevăr, foarte fain! 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s