Da, Mulțumesc!

Publicat pe Actualizat pe

Postam zilele trecute, pe-aici, trei vorbe de-ale lui Hemingway: „Nu te mai gândi la ceea ce nu ai. Gândește-te la ce poți face cu ceea ce ai!”. Vorbe de-o înțelepciune aparte, care se potrivesc de minune unei povestioare citite pe blogul Inei Bixade.

Când avem ce avem, credem că ni se cuvine, că așa e normal, că de ce nu am avea?! Sănătate, bani, job, familie, prieteni… Păi, de ce să nu le avem?? N-am muncit pentru ele, nu ne-am străduit?? Și uităm complet să Ne mulțumim, să ne declarăm recunoscători măcar în mințile noastre pentru ceea ce avem. Cu atât mai puțin mulțumim celorlalți. Fiindcă, nu-i așa?, X știe că-i sunt recunoscător, Y știe că o iubesc, Z știe cât de mult înseamnă pentru mine. Știe, dar gândește-te numai cum e când oferi ceva cuiva și acea persoană nu spune mulțumesc, nu se bucură vizibil, nu zice nimic. Ia cadoul și pleacă. Te simți bine? Dacă nu, adu-ți aminte ce important e să fii vizibil recunoscător! Să oferi zilnic tot ce ți-ar plăcea să primești, de câte ori ți-ar plăcea să primești. Spune sincer „mulțumesc” de n ori în fiecare zi, mai ales atunci când persoana cealalta nu s-ar astepta la asta!

Ina scrie despre o tanti care, într-o explozie, și-a pierdut vederea la vârsta de 10 ani. A văzut și, brusc, „filmul” s-a terminat. Acum are 40. Și ghici ce! Se bucură foarte tare că încă deslușește, ca prin ceață, culori, lumini și umbre. Atât. Pe soțul care i-a dăruit doi copii nu-l știe la față. I-a fost de ajuns să-l audă, să-l miroasă, să-l simtă ca să-l iubească! Mult! Cu adevărat.

Pofta ei de a trăi îmi explica faptul că, așa vicleană cum este ea, viața, trebuie iubită și consumată până în cele mai mici detalii. Aranjată, fardată, cochetă, femeia era de o volubilitate verbală care m-a lasat mută. Ochii ei înguști și albi erau veseli. Prin ei, simte viața fără să o vadă. Stând alături de ea, sâmburele pesimist și umflat din mine mi-a dat un ghiont, ordonându-mi: Ascult-o pe femeia asta cu atenție! De la ea învață bucuria, încrederea… viața!

Era o femeie fericită și împăcată cu destinul ei unic. Feeling inspired by genuine people.”

ouȘi, citind, prin fața ochilor pe care-i am în regulă, la locul lor, mi-au trecut atâtea și atâtea lucruri care mă fac liniștit, recunoscător, fericit în fiecare zi. Mă întreb, de exemplu, cum ar fi fost să nu pot citi și scrie, cum ar fi fost să nu pot face și admira fotografie, cum ar fi fost să nu văd lumea atât de frumoasă din jurul meu?… Ar fi fost cu siguranță mai greu, mai întuneric! De aceea, vreau să mulțumesc cu adevărat Oricui mi-a dat tot ceea ce am în clipa asta! Consider că am destul; iar dacă știu să mă bucur, voi avea mereu din ce în ce mai mult. Fiindcă oamenilor (chiar dacă ei nu sunt așa) le place să lucreze, să colaboreze, să relaționeze cu alți oameni optimiști, veseli, creativi, cu chef de viață. Am simțit-o, am observat-o pe pielea mea și refuz să mă mai las dominat de „e greu, nu se poate”. Am observat cum chiar zilele trecute cineva se văita și iar se văita. O persoană simpatică, inteligentă, cu școală, dar care nu-și găsea de lucru. Și acuza România, pe ceilalți, cu toată ființa ei. Cunoscând (oarecum) ce știe și ce poate, mi-a venit în minte un job foarte bun pentru care aș fi putut-o recomanda și pe care cred că l-ar fi putut primi în urma unui casting obișnuit. Am încercat întâi să văd cât de dispusă este să-și schimbe atitudinea, cât vrea cu adevărat să găsească soluția, independent de ceilalți, și cât de blocată este în a găsi vinovați, cât de blocată e în judecata și în critica ei inflexibilă. Fiindcă știu angajatorul; e foarte serios și întâi la asta se uită. Fata a rămas total pe pozițiile ei. Dacă România, dacă „ceilalți” – adică toți, nu? – sunt răi, greșesc, de ce ar angaja cineva un om care de mâine sau cu prima ocazie, ar începe să-l judece, să-l critice, să-l acuze, să-l bârfească, să-i vadă partea urâtă, uitând că oricare dintre noi are și o parte bună, frumoasă, puternică? Îmi pare sincer rău pentru oamenii triști, supărați din motive obiective, corect. Dar dacă ei nu fac nimic pentru a se schimba, cei din jur n-o să-i schimbe niciodată în mod real. Când primesc un cadou, poate chiar se bucură mult, foarte mult. Ulterior, însă, vor reveni la vechile obiceiuri, vor uita cadoul făcut cândva și o vor lua de la capăt… Nici rezultatele muncii lor nu vor fi cele mai strălucite, pentru că atenția le este pusă, prea mult, pe ce nu merge, pe ce nu le place, pe ce nu au… Vor reîncepe să găsească scuze și vinovați pentru propriile neîmpliniri. Asul e întotdeauna în mâneca fiecăruia. Să-l folosească! E dreptul, e obligația și e plăcerea lui!

Am recrutat și recomandat întotdeauna oameni care m-au convins prin atitudine, care vedeau deja ce multe lucruri frumoase vor face în viitorul apropiat, indiferent de domeniu și de lipsa de experiență, și nu ce greu le e să învețe, ce riscant e acolo, ce necazuri au, ce bani puțini se câștigă la început… NICIODATĂ un angajator nu mi-a reproșat după aceea că persoana recomandată l-a dezamăgit. Și mulțumesc pentru asta! Cui? Persoanelor pe care le-am recomandat, angajatorilor, mie și vieții mele care m-a făcut așa cum sunt.

În inima recunoscătoare va fi vară mereu!

succes

Anunțuri

13 gânduri despre „Da, Mulțumesc!

    akuzatu a spus:
    Iulie 23, 2014 la 5:44 pm
    Georgeta a spus:
    Iulie 23, 2014 la 6:29 pm

    Multumesc! 🙂
    Intr-o zi m-a intrebat cineva „ce faci?”, i-am raspuns „bine, multumesc!” si, tare mirat, „dar de ce imi multumesti?… Pentru ca imi place sa multumesc oricui, oricand, pentru orice 🙂

      drstoica a răspuns:
      Iulie 23, 2014 la 7:10 pm

      Dacă te-a întrebat, înseamnă că l-ai pus pe gânduri. Și, mai devreme sau mai târziu, va face la fel. 🙂 Doar așa se schimbă lumea. Pas cu pas.
      Mulțumesc! 🙂

    Doru a spus:
    Iulie 23, 2014 la 6:34 pm

    Deși e arondat (forțat, cred) toxicologiei, Paracelsus a concluzionat mai mult decât corect: „Alle Dinge sind Gift und nichts ist ohne Gift; allein die Dosis macht, dass ein Ding kein Gift ist.” …
    Respectul meu!

      drstoica a răspuns:
      Iulie 23, 2014 la 7:11 pm

      Cam da, Dorule! 🙂 În fiecare lucru rău există întotdeauna și ceva bun. Întotdeauna! Și invers, de asemenea. Numai doza face ca… 🙂 De aceea merită să fim atenți la ceilalți în aceeași măsură în care suntem atenți la noi. Și invers.

    Mala a spus:
    Iulie 23, 2014 la 7:19 pm

    Ştii Doc… de-o vreme încoace, am un alt fel de-a simţi lucrurile şi oamenii… Închid ochii, îi privesc cu ochii minţii, le/îi miros şi dacă-mi şoptesc sau simt acelaşi lucru ca atunci cînd privesc totul în faţă atunci înseamnă că pot merge mai departe. Dacă nu, e clar că am greşit undeva şi revin.
    Şi cred că e aşa cum ai spus… totul ţine şi de doză !

      drstoica a răspuns:
      Iulie 23, 2014 la 7:34 pm

      Paracelsus a spus-o, nu eu. 🙂
      Cam așa ar trebui să decurgă viața per total. Gândurile (mintea), emoțiile (sufletul) și comportamentul (trupul) tre’ să tragă toate, simultan, în aceeași direcție. Dacă ceva din ele o ia în altă parte, lucrurile nu vor funcționa. Alinierea cognitiv-emoțional-comportamentală este vitală în ceea ce privește succesul până și în cele mai mărunte situații.

    vavaly a spus:
    Iulie 23, 2014 la 8:25 pm

    simplu si frumos spus. asta e o lectie care se invata in timp daca nu ai invatat-o la timp :). dar odata invatata e asa de frumos sa o aplici. efectele se simt imediat.

      drstoica a răspuns:
      Iulie 23, 2014 la 9:09 pm

      Îți dau dreptate, Valy. Puțini dintre noi învață lucrurile astea încă din copilărie. Mult prea puțini. Copilul e supus, e liber și e revoltat. În prima și în ultima categorie (extremele) s-au încadrat cam 95% dintre actualii adulți. Dar odată maturizați, oameni sunt datori față de ei înșiși să se schimbe, să învețe, să înțeleagă și să accepte. Să se bucure, să fie fericiți!
      Așa cum spui și tu, rezultatele se văd într-un mod incredibil! Ai impresia că tu ai făcut o magie cu tine!

    ioanaghe a spus:
    Iulie 23, 2014 la 8:36 pm

    damn true !

      drstoica a răspuns:
      Iulie 23, 2014 la 9:11 pm

      Mulțumesc, Ioana! 🙂

    Irina a spus:
    Iulie 24, 2014 la 3:49 pm

    Multumesc! 🙂

      drstoica a răspuns:
      Iulie 24, 2014 la 4:54 pm

      Cu mare plăcere, Irina! 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s