Școala Superioară a Dezvățării

Publicat pe Actualizat pe

ce-aiCiteam comparativ niște studii, făcute în diverse perioade ale secolelor 20 și 21. Cu aproape șapte decenii în urmă, s-a constatat că proaspeții absolvenți ai unei școli (de orice fel și nivel) cunoșteau aproximativ 75% din ceea ce aveau nevoie la un viitor loc de muncă (pentru care se pregătiseră). În zilele noastre, absolvenții știu doar 2% din ceea ce vor trebui să cunoască la locul de muncă dorit. 98 de procente din informația utilă urmează să fie descoperite pe parcurs. Enormă diferență! Tu, de exemplu, cum îți explici evoluția asta socială în mult mai puțin de un secol? Ia-ți două minute, te rog, și gândește-te! Gândește-te dincolo de reguli și indiferent că ești sau nu un specialist, indiferent dacă vei reuși ori nu să-ți dai un răspuns clar. Doar gândește-te știind că nu există răspuns corect și răspuns greșit! Există doar un interesant și ajutător proces de gândire. Dă-i voie să se dezvolte, că el asta vrea!

Și uite acum o variantă de răspuns: cei care studiază îndeaproape societatea umană observă extrem de ușor că dezvoltarea (din toate punctele de vedere) este tot mai accelerată. Drept dovadă stă tehnologia care, de la telefonul cu disc, a trecut, în vreo 20 ani, la mai totul wireless, la comenzi vocale, la touchscreen, la televizoare de buzunar, la performanțe de comunicare utopice pentru pământeanul din anii ’80.

A devenit imposibil să înveți în școală ceea ce se aplică în viață. Fiindcă omul a avut grijă să-și dezvolte continuu, incomparabil mai mult, emisfera stângă a creierului – logica, analiza, critica, învățarea lineară – și mult mai puțin pe cea dreaptă – imaginația la-ndemâna oricui, creativitatea, noncritica, învățarea nonlineară (prin asociere).

S-a tocit, nu s-a mai creat. S-a luat de-a gata, nu s-a mai construit. S-a pus preț pe și s-a dat notă doar răspunsului („corect” sau „greșit”), nu s-a mai stimulat procesul de gândire („cum ai ajuns tu la acest rezultat/răspuns?”). Și, astfel, omul a-nceput să devină o mașină. Mașina care trăiește pe facebook – prietenii, dușmănii, știri, judecăți, imagini… fără să mai aibă curiozitatea, curajul și plăcerea de a vedea lucrurile față-n față, de a trăi totul pe viu, nu pe net. Iar oamenii care nu abandonează netul nici măcar la masă ori la o întâlnire cu prietenii sunt siguri că știu exact cum stau lucrurile în viață, sunt siguri că-l cunosc foarte bine pe X de pe facebook, chiar dacă nu l-au văzut, nu l-au ascultat, nu au dat niciodată mâna cu el.

Îmi place Joey Reiman când spune că cei mai mulți dintre noi trebuie să se dezvețe de dogmele, de falsele principii, de obiceiurile care ne-au fost inoculate și cultivate din plin de cei asemenea nouă, și să reînvețe să gândească INTUITIV, CREATIV, NATURAL, INDEPENDENT DE CEEA CE CRED CEI DIN JUR.

fețeȘcoala ne învață că puiul de gaina a trecut drumul special doar pentru a ajunge pe partea cealalta. Atât. Ești fericit numai atunci când ți-ai atins obiectivul, când ai ajuns pe partea cealaltă. Iar dacă apare o problemă nouă, oamenii vor reacționa, în loc să acționeze. Vor eticheta problema nouă, propunând numai soluții din memorie, potrivite unor probleme anterioare, rezolvări bazate pe date, pe cifre, pe dovezi, dar care în cazurile prezente nu mai funcționează. Pentru că problema e nouă. (Vezi „comunismul” în România, caz în care românii nu mai știu ce e de făcut cu libertatea lor, cu talentul lor, cu abilitățile lor, cu puterea lor, cu victoriile lor, cu banii lor, cu viețile lor. Apare acel „e greu, nu se poate, în România n-ai cum”.) Acest lucru încalcă toate regulile gândirii creative.

După ce au terminat un liceu sau o facultate, cei mai mulți dintre noi încetează să mai învețe. Se bucură în fiecare zi că, în sfârșit, nu trebuie să mai citească nimic. Că nu trebuie decât să se încadreze încet într-un tipar social, mecanic. Oamenii nu înțeleg că, odată terminată școala aia în care au fost forțați să învețe inclusiv inutilități, au marea șansă de a se apuca de învățat exact ceea ce le place mai mult, ceea ce vor să știe și să dezvolte în viață, ceea ce le aduce o reală satisfacție. Suntem pui de gaină si culegem repede diploma de pe cealalta parte a drumului, însă învățarea permanentă este esențială pentru gândirea măreață, creativă, pentru fericirea aia căreia nu-i dăm deloc de capăt pentru că nu vine nimeni să ne dea soluțiile și banii necesari.

Fă în fiecare zi ce te pasionează, dincolo de griji, de obligații, de plictiseală și de „n-am timp, n-am bani”. Citește o carte din afara sferei tale obișnuite de interes! Vezi un film din genul ăla de care spui de obicei că nu-ți place! Ascultă inclusiv muzică bună, altfel decât cea pe care obișnuiești să o asculți! Este exersarea curajului, a dorinței de a schimba, de a face ceva mai mult pentru tine, de a căuta și găsi soluții ideale la problemele personale.

„Poate că într-o zi vei putea să te înscrii la institutul de dezvățare și să reînveți cum să observi ce are viața de oferit pe această parte a drumului, nu pe partea cealaltă, încă inaccesibilă. Cunoașterea nu este o destinație; este o călătorie. Ar putea fi numită o aventură.” Când vei fi mulțumit și încântat de ceea ce ești, ce ai, ce faci acum, în fiecare zi, vei descoperi că mult mai ușor avansezi, schimbi, te transformi, evoluezi! Personal, familial, profesional, material.

Între puiul de găină și scopul său se află un drum care presupune atâtea și atâtea riscuri, momente interesante, aspecte noi, nemaiîntâlnite, oportunități de care trebuie să te bucuri. Nu să te temi, nu să te gândești decât la absurda ierarhie a succesului, la diploma care va rămâne toată viața o hârtie dacă tu însuți nu ai grijă să-i dai valoare prin ceea ce faci, prin comportament și prin acțiunile tale constructive. De la naștere și până în ultima clipă a vieții, omul este învățat că nu trebuie decât să ajungă pe partea cealaltă; restul vine de la sine. Fals!… Ce se pierde astfel este viața însăși. În cel mai bun caz, omul ăla va fi un pui foarte stresat.

Și-am să vă povestesc ceva din viața mea, dar într-o postare viitoare, că m-am întins destul acum. 🙂 E o experiență simplă. Pe cât de simplă, pe atât de puternică atunci când am conștientizat ce fraier pot fi când mă blochez în obișnuitul „e greu, nu se poate, n-are rost”. NIMIC nu e imposibil pe lumea asta! Am învățat și-am să țin cu mine, în mine toată viața lucrul ăsta. Atitudinea decide altitudinea! Întotdeauna, nu numai câteodată.

treaba-buna-jobs

11 gânduri despre „Școala Superioară a Dezvățării

    Mala a spus:
    Iulie 22, 2014 la 4:58 pm

    Ca de obicei, un material al naibii de bine (s)pus in pagină!

      drstoica a răspuns:
      Iulie 22, 2014 la 5:46 pm

      Mulțumesc mult, Mala! Cuvintele tale frumoase mă asigură, o dată în plus, că nu sunt singurul care gândește așa. 🙂

        Mala a spus:
        Iulie 22, 2014 la 7:00 pm

        Acu, ce să mai zic Doc, înghit birjăreasca exprimare şi te asigur că e în sens pozitiv spusă ! 😀

          drstoica a răspuns:
          Iulie 22, 2014 la 7:04 pm

          Nici nu mi-am închipuit că era spusă cu alte gânduri. Exprimarea liberă se cheamă, mai degrabă, familială, de gașcă. 🙂 Și-mi place ideea de a face parte din gașca ta. 🙂

            Mala a spus:
            Iulie 22, 2014 la 7:22 pm

            E-n regulă, Doc! Fii binevenit!

    Doru a spus:
    Iulie 22, 2014 la 5:04 pm

    Subscriu la comentariu! Și mulțumesc!

      drstoica a răspuns:
      Iulie 22, 2014 la 5:46 pm

      Mersi mult și eu, Doru!

    Simona a spus:
    Iulie 22, 2014 la 8:55 pm

    Multumesc pentru articol – Scoala de dezvatare? Interesant Adevar – il impartasesc. Astept urmarea!

      drstoica a răspuns:
      Iulie 22, 2014 la 10:04 pm

      Mulțumesc, Simona! E o variantă care ne-ar putea face mai autentici în viețile noastre. Asta cred eu acum.

    […] în mod indirect aici că voi reveni cu o întâmplare personală. O situație de genul ălora în care nu crezi, de care […]

    ALEGERI DE AZI | AlegSaTraiescAzi a spus:
    Aprilie 12, 2015 la 1:55 pm

    […] cum citeam articole grozave-pe-un site recent descoperit așa m-am gîndit- cu referire la tine, la mine că-i potrivit-un gând, de la Rumi […]

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s