Prin Frankfurt, la ceas de seară :)

Imagine Publicat pe Actualizat pe

 

 

Römerberg. Piața, din centrul vechi al orașului. Römer, în germană, e un supranume pentru „roman”. Roman, nu român. 🙂

Clădirea din stânga e fosta Primărie, pentru vreo 600 de ani. Încă are legătură cu starea civilă a locuitorilor și, cu anumite ocazii, poate fi chiar vizitată. Am văzut chiar și o cununie civilă, cu lume la țol elegant, cu o viitoare mireasă foarte drăguță, cu flori, cu urări și urale…DSC_8744hdrsm

Anunțuri

13 gânduri despre „Prin Frankfurt, la ceas de seară :)

    Mala a spus:
    Iulie 22, 2014 la 12:40 pm

    Guten Abend, Doc!

      drstoica a răspuns:
      Iulie 22, 2014 la 1:01 pm

      Willkommen, Mala! 🙂

    ninacremeneanu a spus:
    Iulie 22, 2014 la 1:41 pm

    Ce frumooos !! Hmm ia zi Doctore asa-i ca-ti este bine ,cu ce te înconjoară ?? mai vi ??

      drstoica a răspuns:
      Iulie 22, 2014 la 2:20 pm

      Mulțumesc, mulțumesc, Nina! 🙂
      Îmi este extraordinar! Ca turist. 🙂 Și voi călători astfel toată viața mea. Sper. 🙂
      Dar mă voi întoarce întotdeauna în România, unde totul îmi merge așa cum îmi doresc, unde chiar mă simt cel mai acasă! 🙂 Consider că m-am născut exact acolo unde trebuia să mă nasc.

        ninacremeneanu a spus:
        Iulie 22, 2014 la 3:46 pm

        Asa am zis si eu cand am vazut suedia , ca descrierea țării in care as fi vrut sa ma nasc si trăiesc s-ar plia perfect pe Scandinavia !! sti , nu te supara nu contest dragul tau de romanica , si eu o iubesc , dar nu mai pot sa tolerez faptul ca tara mea ma umileste ” doctorii spagarii „!! platindu-ma cu 500eu in timp ce ii lasa pe mojicii politicieni sa devina „milionari de carton” furand !!
        Sti cantecul lui puia ” poti sa fi doctor primar te scuipa din mertzan orice cocalar”!!!

          drstoica a răspuns:
          Iulie 22, 2014 la 5:18 pm

          Eu nu mă supăr, Nina. Tocmai ăsta e marele câștig pe care l-am primit de la viață în ultimii aproape 3 ani: cu nu mă mai pot supăra degeaba, pe ceilalți, când, de fapt, ei nu-mi fac nimic, doar îmi spun ceva. 🙂
          Nu contest ceea ce afirmi tu. Nu zic că nu e o realitate. Dar spune-mi tu sincer dacă te ajută cu ceva să te gândești încontinuu numai la asta! Sincer, te rog. Cei de „dincolo” fix asta nu fac. Nu se gândesc numai la ceea ce nu au ori au prost, ci mai mult la ceea ce au și le place. De aceea au ajuns unde au ajuns. Datorită modului pozitiv, susținător, constructiv de gândire. E educație cultural-socială de secole, întreruptă grav la noi de comunism. Dacă n-aș trăi tot timpul experiențe cu mine însumi și cu oameni care, odată deveniți mai optimiști, mai încrezători, mai puțin critici, mai puțin atenți la durere, devin inclusiv mai realizați profesional, material, familial, personal, aș zice că sunt nebun. 🙂 Dar lucrez cu oamenii fix pe partea asta. Realitatea exterioară nu se schimbă bătând din palme. Doar cea interioară; percepția. Iar realitatea mea exterioară, crede-mă, este o oglindire foarte fidelă a realității mele interioare! Doar scuza fără sfârșit că eu sunt mai bun, iar ceilalți greșesc și de-aia nu mi-e bine mă poate împiedica să-mi fac viața frumoasă. Fiinddcă alcoolicul, pentru a începe procesul de vindecare, are nevoie de un prim pas. Obligatoriu. Să recunoască faptul că e alcoolic și să accepte că întâi EL trebuie să se schimbe. Doar asupra lui are control deplin, nu asupra lumii exterioare.
          Eu nu sunt mândru de România, nu sunt mândru de Simona Halep, nu sunt mândru de ceva la care n-am avut nimic de spus ori de făcut. M-am născut aici și, pur și simplu, mi-e drag de locul în care m-am născut. De ce? Pentru că e frumos, pentru că e plin de oameni extraordinari (altfel, nimeni nu și-ar face blog/facebook, să fim serioși!), pentru că m-a ajutat să mă dezvolt, să evoluez și, dintr-un omuleț care nu avea decât strictul necesar, am ajuns cel care se poate bucura de viață din plin, fără să fure, fără să judece, fără să se victimizeze, fără să urască pe nimeni și nimic. Dacă aș fi fost sătul de țara asta, plecam! Este singura soluție alternativă. Restul sunt pretexte. 🙂 Avem două soluții: să rămânem și să fim noi mai buni decât cei care ne judecă și pe care-i judecăm la rândul nostru, nedându-ne seama de asta, ori să plecăm și să ne căutăm fericirea în altă parte. Toate celelalte sunt doar scuze pentru propriile neîmpliniri, din păcate.
          Eu nu vreau să supăr pe nimeni pe-aici; îmi exprim doar niște păreri bazate exclusiv pe realitatea vieții mele, pe întâmplări pe care le trăiesc, le experimentez cu oamenii în fiecare zi. Dacă doar le-aș citi, aș spune că sunt povești. Dar le trăiesc! Și, chiar dacă realitățile altor oameni diferă de a mea, eu îmi păstrez calm și încrezător propria realitate. Am muncit mult să mi-o construiesc astfel. Am suferit atunci când credeam că lumea din jur e de vină pentru neplăcerile, neajunsurile, neîmplinirile mele. Dar gata, acum m-am schimbat și mă bucur atât de mine, cât și de cei care mă înconjoară, așa ca tine. 🙂 Ceea ce nu-mi place încerc să repar. Dacă nu poate fi reparat în niciun fel, ignor.
          Ți s-a întâmplat vreodată să zici, la nervi: „ce le-aș face eu popilor! ce le-aș face eu țiganilor? ce le-aș face eu evreilor!” ? Cred că da. Nu neapărat celor enumerați de mine, dar unei categorii profesionale ori de rasă ori de oameni, pur și simplu, ți s-a întâmplat să spui. Pentru că toate câte ni se par foarte neplăcute la alții sunt, de fapt, în noi înșine, sunt lucruri care nu ne plac la noi înșine. E deja o lege validată de orice psihoterapie, de orice neuro-știință, de fizica cuantică. M-am luptat multă vreme fiind sigur că nu e adevărat, că eu nu pot greși așa cum greșesc alții. Până ce am obosit și m-am întrebat ca să-mi răspund cât pot de sincer: „ia să văd, eu când anume am greșit în același fel?”. Și mi-am dat muuulte răspunsuri care confirmau că semănam perfect cu lumea exterioară. Și, conștientizând asta, am început să mă schimb. Și schimbându-mă pe MINE, culmea, s-a schimbat și lumea din jur. Pentru cine nu încearcă, asta e o utopie. N-ai cum să știi ce gust are portocala până ce nu o guști. Poți citi, poți asculta pe alții, poți privi portocala… Dar dacă nu guști, nu mănânci suficient din ea, nu știi cu niciun chip ce gust are. 🙂

          drstoica a răspuns:
          Iulie 22, 2014 la 5:22 pm

          Te-aș invita doar la o ședință de hipnoză de relaxare și setare a unor valori frumoase, susținătoare. Să constați singură cum se pot schimba percepția ta, lumea ta, starea ta în numai jumătate de oră. E fantastic și e minunat! 🙂 Abia apoi să-mi spui dacă bat câmpii și sunt doar patriot. Eu nu fac altceva decât să mă bucur de ceea ce sunt, ce am și ce fac, știind că exact lucrurile astea le voi primi și în continuare. Cei ce n-o fac spun că nu se poate, că sunt eu un”optimist incurabil”. Vorbește cu prietenii mei vechi și foarte vechi. Să-ți spună ei dacă mint cu ceva sau nu. 🙂

    Andreotti a spus:
    Iulie 22, 2014 la 7:21 pm

    Uofff, sunt în urmă rău cu vacanța „aceea” :))) O iau acum, așa, ușurel, înapoi să vedem pe unde și cum te-ai preumblat tu 😛

      drstoica a răspuns:
      Iulie 22, 2014 la 8:04 pm

      Încă n-am apucat să ordonez toate câte le-am văzut și trăit prin locurile ‘celea minunate, dar revin cu poze când sunt gata. 🙂 Atât de mult îmi place în fiecare din locurile prin care merg, încât peste tot m-aș întoarce dacă n-ar fi lumea asta mare așa de mare! 🙂
      Hai să facem o călătorie – eu singur, tu singură – în același loc, în același timp! 🙂

        Andreotti a spus:
        Iulie 22, 2014 la 8:05 pm

        Tare mi-aș dori. Nu spun niciodată niciodată, așa că, de va veni ziua aia, știu că-n tine îmi găsesc un partener de călătorii, exact ca mine 🙂

          drstoica a răspuns:
          Iulie 22, 2014 la 8:07 pm

          Așa să fie când va veni ziua aia! Cu mare drag, ar fi o nouă experiență. 🙂

            Andreotti a spus:
            Iulie 22, 2014 la 8:08 pm

            Să știi că da! 😉
            Am fugit! O seară frumoasă, Doc!

              drstoica a răspuns:
              Iulie 22, 2014 la 8:11 pm

              Mulțumesc asemenea, Andreotti! Să-mi povestești mâine cât de extraordinară a fost, da? 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s