Aventura dinaintea aventurii :)

Publicat pe Actualizat pe

victoriePfff… ce greu e să te refaci după vacanță!… Mai ales când a fost mult prea frumos! 🙂 Încerc să mă adun, să mă odihnesc și să-mi reiau cursul obișnuit al vieții cotidiene. Până săptămâna viitoare, când mă așteaptă o nouă călătorie. Germania. Ah, ce-o iubesc!!! Sper s-o văd și campioană mondială la fotbal. 🙂

Cre’ că vreo 3 postări de-acum încolo vă povestesc despre minunea catalană. Minunea trăită de mine, în felul meu; fiindcă se pot găsi, foarte firesc, și persoane care să nu fie de acord, să fi avut alte experiențe pe acolo, să perceapă lucrurile într-un fel diferit.

Aventura a început cu mult înainte de călătoria propriu-zisă. Eu obișnuiesc să-mi fac singur „pachetul de servicii”, online. Transport luat dintr-un loc, cazare dintr-altul…  E ideal dacă vreau să am ce mi se pare mai bun și mai ieftin, în același timp. Într-o seară, însă, am văzut pe net un banner publicitar: ofertă Barcelona, cu dead-line. Prețul era nesimțit de mic. Hotel de 4 stele. Totul arăta de parcă alcătuisem eu oferta pentru mine. Am dat-o și prietenilor mei. M-au întrebat: „bă, e ceva nașpa ascuns pe undeva? nu po’ să cred, bro, e prea eftin!”. 🙂 Am verificat online, am sunat, am întrebat și gata; ne-am hotărât 6 inși că vrem la Barcelona. În aceeași seară am făcut booking, tot. Nu știam cu cine zburăm. Dar am aflat ulterior: cu Fly România, o companie nou înființată, cu aeronave cumpărate de la Alitalia. Trecea timpul și descopeream că Fly nu prea zbura, chiar dacă numele așa zicea. 🙂 Anula drumuri pe bandă rulantă. Agenția care ne vânduse biletele m-a contactat să-mi spună cum stă treaba, că mai bine ne dă toți banii înapoi, fiindcă există riscul să rămânem prin Barcelona. Am ascultat-o pe domnișoara foarte drăguță, după care, împreună cu un prieten, i-am făcut o vizită, cu zâmbetul pe buze: „Am venit la voi ca niște turiști fericiți. Și sunt sigur că situația asta nu se va schimba! Am plătit cât ni s-a cerut, când ni s-a cerut, în condițiile stipulate în contract. Ești o tipă de nota 10, recunosc! Dar nu vrem banii înapoi. Vrem exact ceea ce am semnat că vom primi, la banii deja plătiți. Atât. Și nici nu mă îndoiesc că totul va fi bine, ia să vezi!”.

Eram doi în fața ei. Ne-a privit lung. A mai încercat câteva minute să ne explice ce nasol poate fi. Ce nasol s-au simțit niște turiști cărora li s-au modificat zborurile. Ce stres a fost când a trebuit să anuleze excursiile oamenilor. „Ok. A rămas cineva pe-acolo pe unde a plecat?” „Nu. Dar există riscul.” „Dacă n-a rămas nimeni până acum, frica e inutilă. N-om fi noi singurii care să nu ne mai întoarcem. Compania de zbor e obligată să ne aducă înapoi. Dar noi am semnat cu agenția de turism. Iar agenția va face totul pentru ca noi să rămânem niște turiști fericiți. Să zburăm la datele stabilite, nu ne interesează cu cine. Pe de altă parte, nici măcar nu e atât de rău să rămâi prin Barcelona. 🙂 ” „N-am mai întâlnit niște clienți ca voi!” s-a minunat domnișoara și s-a recunoscut învinsă, cu zâmbetul pe buze.

Bineînțeles că am zburat cu alte două companii, dus-întors. Am primit biletele în ultimele 24 de ore dinaintea zborurilor. Am plătit din buzunar bagajele de cală la dus, după care agenția ne-a virat banii în cont, la finalul sejurului. Telefoane, mailuri, sms-uri. Fiind tratați și cu ceva neadevăruri (nu vreau să le spun neapărat „minciuni”.) Dar fata mi-a răspuns de fiecare dată la telefon și n-am trăit nicio secundă teama că va fi rău, că nu vom avea vacanța plănuită. Deși oamenii s-au mai enervat (cu motiv), au mai strâns-o de gât prin gând pe domnișoara 🙂 , eu recunosc că am comunicat ok cu ea și am apreciat asta. Odată reajuns acasă, am sunat-o și i-am mulțumit sincer. Dacă m-am simțit bine prin Catalunya, s-a întâmplat și datorită ei, chiar dacă a făcut niște greșeli reparabile.

Hotelul a fost brici, din toate punctele de vedere! Cineva ar spune: „nu chiar, că netul a fost varză!”. 🙂 Da, dar eu nu folosesc netul cât timp sunt în vacanță, decât din greșeală. 🙂

Nu dau nume, nu vreau să fac nici reclamă, nici antireclamă. Am povestit treaba asta ca să îți arăt practic ce înseamnă recadrarea în viața de zi cu zi. Ca să vezi că totul depinde de percepția și de reacția ta la întâmplarea în sine. Că viața e așa cum alegi TU să o vezi și nu așa cum crezi că este. Nu m-am enervat absolut deloc. Nu știu cum, dar eram sigur că totul va decurge excelent! Ceea ce s-a și întâmplat. Dacă o înjuram pe fată, dacă o amenințam cu cine știe ce (aveam din belșug cum și cu ce), dacă îi răspundeam agresiv, nu cred că ea devenea mai bună, mai calmă, mai eficientă. Sunt sigur că a fost maxim de eficientă. Bine intenționată. Cu toate greșelile făcute, a rezolvat problemele într-un mare fel. Scoțând, probabil, inclusiv bani din buzunar pentru noi. „Dar nu pentru asta am plătit? Să merg în Barcelona și să mă simt bine!” Ba da; și exact asta s-a întâmplat. Ceea ce tipei i-am și spus; pe un ton calm, zâmbind, prietenește: „vrem să primim ceea ce am plătit.” Iar ea, pentru că niciodată nu i-am reproșat urât greșelile făcute, s-a străduit și le-a rezolvat în mod optim. Pentru asta îi mulțumesc. Se întâlnește munte cu munte, d’apăi om cu om. E bine să lași loc de „bună ziua”. Dacă tot ne-am asumat niște riscuri, să nu o dăm după aceea la întors, fiindcă nu ne ajută cu nimic. Ea propusese: „Banii înapoi”. Noi am zis: „Nu. Vrem Barcelona.”.

Mărturisesc că, acum 3-4 ani, prima mea grijă ar fi fost să îi reclam la OPC, să se audă la radio de ei, să trimit o echipă de știri tv, să scriu pe blog făcându-i cu ou și cu oțet… Doar uită-te peste postările mele foarte vechi și-ai să vezi despre ce vorbesc. Fiindcă „aveam dreptate”, nu? Plătisem ceva cu bună credință și nu obținusem. Așa, și ce-aș fi câștigat? Un război din care rezultate mai bune decât cele de față nu s-ar fi putut obține. Și nervi. Muuulți nervi. Când ierți pe cineva, primul care profită în mod real ești tu. Ți-o poate spune orice medic, orice specializare ar avea el.

Crede-mă, totul a fost perfect, în cele din urmă! Ca-ntotdeauna, cheia succesului e comunicarea. Atunci când nu aștepți ca întâi celalalt să se schimbe, să schimbe ceva la el, indiferent de domeniu. Oferă-i de fiecare dată ce ai vrea tu să primești. Dacă el nu și nu, ai varianta de a lege alt drum. Probabil că noi nu vom mai merge nicicând cu această agenție de turism. E și asta o alegere. De fiecare dată, a fost și este alegerea noastră. Mai știi povestioara postată aici? Vezi? Nu sunt doar vorbe în vânt, motivaționale și-atât. Întâlnim în viață oameni pe care-i iubim și oameni de la care învățăm. Poate fata se încadrează în a doua categorie. Eu o plasez un pic și în prima, pe bune. 🙂

Victoria adevărată nu e cea repurtată asupra altuia. Ci aceea trăită împotriva propiilor frici, furii, frustrări… Fiindcă ele dispar, iar tu rămâi un om liber.

10 gânduri despre „Aventura dinaintea aventurii :)

    lorelad a spus:
    Iulie 2, 2014 la 2:21 pm

    🙂 foarte tare! da’ ce te’a facut sa vezi lucrurile diferit? care a fost momentul?
    teoria e cumva clara…cu recadrarea, insa mai greu de pus in practica. Tu cum reusesti? 🙂

      drstoica a răspuns:
      Iulie 2, 2014 la 3:16 pm

      Lore, ai dreptate, succesul în practică de la prima încercare s-ar putea să nu fie cel așteptat. Și atunci, omul nu mai încearcă. Dar cu exercițiu, sigur poți ajunge foarte departe, spre propria ta stare de bine și spre rezolvarea altfel a problemelor!
      Recadrarea se face în multe feluri, în multe momente. În primul rând, atunci când cineva îți spune: „E riscant, vi s-ar putea schimba compania de zbor, orarul de zbor, s-ar putea să întârziați revenirea cu o zi… Vreți banii înapoi?”, ești conștient de ce-ți spune celălalt și iei o hotărâre pe care ai curajul să ți-o asumi. Mult prea des nu reușim să ne asumăm propriile hotărâri, lăsând lucrurile în coadă de pește, ca să avem apoi loc de-ntors în fața celorlalți. Eu i-am spus clar și cu cele mai bune intenții femeii: „Ne asumăm riscul, dar sunt sigur că și tu vei face tot posibilul ca noi să fim mulțumiți, să revenim în agenția ta”.
      Apoi, când ne-am trezit, la plecare, că ea plătise doar un singur bagaj de cală din 5, era ora îmbarcării. Ne-a rugat să plătim noi restul, că ne pune banii toți pe un card. Ce câștigam dacă-i făceam un scandal monstru, așa cum are omul nedreptățit tendința să facă de obicei?

      „Ce câștig în mod REAL dacă fac asta? Care ar fi cel mai grav lucru care mi s-ar putea întâmpla dacă? Cum ar fi dacă ar fi bine? Cum aș putea obține cel mai ușor acest bine în condițiile date?”

      Sunt întrebări esențiale, la îndemâna oricui, nu e nimic greu în a ți le pune în gând. Este modul de a apela la răspunsurile și soluțiile minții subconștiente, cu un potențial infinit mai mare decât al minții conștiente.
      Un alt moment al recadrării: „Fata asta nu ne-a plătit din start bagajele de cală și acum ne minte că. Încă n-a pus banii pe card, așa cum a zis. Dacă nu-i mai pune? Dacă ne dă țeapă?”. Sunt întrebările minții conștiente, analitice, care vin prima dată în gând. Dar dacă îți dai voie să-ți pui și celelalte întrebări (pe care le scriam mai sus), SIGUR se schimbă ceva în mintea ta. Apare un altfel de răspuns: „Femeia a promis, dar ia să facem un calcul simplu cât costă bagajele alea. S-ar părea că, per total, ea plătește pentru noi poate mai mult decât i-am plătit noi ei. Și ce dacă întârzie? Am avut banii noștri la îndemână și important este ca ea să ni-i returneze. Pentru asta, aleg să o înțeleg și să-i vorbesc în așa fel încât să i se pară și ei cea mai bună variantă.”.
      E adevărat, ne puteam întoarce de acolo și ea să nu ne mai dea niciodată banii ăia, nu scria nicăieri că trebuie să ni-i dea. Și totuși ni i-a dat.
      Vom primi de la ceilalți, în general, atâta înțelegere câtă le acordăm noi lor. Iar, ca ultim moment de racadrare, dacă chiar ne-ar fi dat vreo țeapă, însemna că aveam ceva important de învățat de aici, astfel încât să nu ni se mai întâmple.
      Crede-mă, dincolo de temerile celor implicați, n-a existat nicio problemă reală în toată situația asta. Cu vorbă bună am obținut totul, exact așa cum plănuisem să obținem din această vacanță.

        lorelad a spus:
        Iulie 2, 2014 la 4:28 pm

        Inteleg! Atitudinea, felul in care alegem sa actionam si sa reactionam e esential.
        Ar fi bine ca fiecare dintre noi sa isi schimbe perceptia fata de asa zisele situatii limita. Uneori insa daca nu ai suficient exercitiu incat recadrarea sa se activeze reflex exista si altfel de reactii. Dar e bine si ‘cu efect intarziat’ decat deloc. Multumesc, Catalin.

          drstoica a răspuns:
          Iulie 2, 2014 la 6:03 pm

          Dacă exersăm recadrarea în mod conștient, de fiecare dată când ne aflăm în situații conflictuale, vom descoperi că ne iese din ce în ce mai bine. Până când devine parte din noi, devine un reflex, așa cum spui și tu. De fapt, devine un obicei nou care-l înlocuiește definitiv pe cel vechi. Mintea subconștientă lucrează cu obiceiuri, cu ceea ce am învățat-o noi înșine în timp că vrem să primim în diverse situații.
          Nu te superi pe tine când vezi că nu reușești să rămâi calmă când ți se întâmplă ceva neplăcut. E același lucru neplăcut ca atunci când te superi pe altcineva. Însăși conștientizarea situației e un pas imens către ceva mai bun. Vei ajunge ca, în anumite întâmplări, să rămâi calmă spre „disperarea” celor din jur. 🙂 Ei se vor și te vor întreba ce ai de nu te enervezi? Apoi, se vor mira și te vor aprecia, fiindcă vor observa, e imposibil să nu, că, pe tine, calmul te-a ajutat mai mult decât i-au ajutat nervii pe ei. Ei poate chiar vor regreta ieșirea nervoasă.
          „Efectul întârziat” de care vorbești tu e ceva excepțional! Denotă că mintea subconștientă a început deja să învețe altceva, să îmbunătățească un sistem de valori, să reseteze un set de convingeri care nu-ți mai folosesc.
          Cu mare plăcere.

            lorelad a spus:
            Iulie 2, 2014 la 7:25 pm

            🙂 Constientizarea e un pas important, exersarea si formarea obiceiului nou prin care vedem solutii, nu probleme.
            Alegem sa fim pozitivi si sa gestionam situatia cat mai benefic.
            Cand ne obisnuim nu mai pare deloc greu!

              drstoica a răspuns:
              Iulie 2, 2014 la 7:49 pm

              Sunt perfect de acord cu tine! 🙂

                lorelad a spus:
                Iulie 2, 2014 la 8:57 pm

                de fapt e o oglinda…

                  drstoica a răspuns:
                  Iulie 2, 2014 la 9:20 pm

                  Într-adevăr: se oglindește în afară fix ceea ce avem înăuntru.

    incredibleyoung a spus:
    Iulie 2, 2014 la 9:40 pm

    Ca de obicei, un discurs minunat! Foarte frumos! 🙂 Multumesc pentru ceea ce primesc din ceea ce citesc.:)

      drstoica a răspuns:
      Iulie 2, 2014 la 9:55 pm

      Mulțumesc și eu pentru feedbackul frumos, încurajator! 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s