Puterea, Frica, Bătaia, Autocontrolul…

Publicat pe

sc2Oamenii au principii. Cu toții susținem că avem așa ceva. Doar că principiile absolute de viață sunt câteva, au avut niște înțelepți grijă să le scrie într-o carte deșteaptă cu vreo 2000 de ani în urmă. „Să nu furi, să nu minți, să nu ucizi…” În rest, oamenii au inventat noi și noi principii de viață, dar nu după care să se ghideze, ci care mai degrabă unele care să le justifice acțiunile, exprimările, comportamentele, în contradicție poate cu principiile altora. Exemplu? Sunt o mulțime de proverbe și vorbe celebre care spun că: „Bătaia e ruptă din Rai”, ” Bătaia la copii e ca buruiana de leac”, „Două-trei cozi de topor curg din dragoste” etc. DAR: căruia dintre noi îi place să ia bătaie? Cine are amitiri plăcute de pe urma unei bătăi încasate? Câți acceptă, în momentul în care mănâncă bătaie, că este ok să i se întâmple asta? Știința psiho-medicală contrazice total ideea că bătaia respectă un principiu uman sănătos.

Bătaia utilizează cel mai vechi și mai grav instrument de manipulare a omului: frica. E mult mai ușor să-i dai una în 5 secunde decât să stai să-i explici, să-i arăți unde a greșit sau, și mai și, sa analizezi unde ai gresit Tu, sa-i fii exemplul bun, având răbdare să te poată urmări și să-și schimbe singur valorile, convingerile, atitudinea, comportamentul. Dar ca să nu te simți vinovat, bagi proverbul cu „Bătaia e ruptă din Rai”. Și astfel ne formăm toți cu tendințe agresive, cu pornirea de a judeca, de a critica, de a pedepsi imediat pe cine greșește. De a exagera unele greșeli sau de a le minimaliza pe altele, în funție de propriul interes, de propriul comportament nonconștient. Nu va mai rămâne nimeni care să acționeze și altfel și vom spune că asta e societatea, de ce să ne schimbăm noi când alții nu o fac? Deși, întotdeauna, schimbarea începe cu noi înșine.

sc5Eu cred că bătaia e ultimul lucrul la care merită să ajungem într-un conflict, într-o situație limită, într-o poveste cu oameni care greșesc cumva față de noi. Adevărata putere e aia interioară, care te oprește să bați, să rănești pe cineva, care te oprește să-l supui pentru că te simți superior lui. Când autocontrolul crește, dorința de control cu orice preț asupra celorlalți scade. Când autocontrolul crește, crește flexibilitatea omului, crește capacitatea de schimbare, de adaptare. Darwin spunea că nu supraviețuiesc speciile cele mai inteligente ori cele mai puternice, ci alea care se adaptează cel mai ușor.

Un manager mi-a cerut odată ajutorul de tip HR (recrutare de resurse umane). Pentru angajarea unor oameni. Și-mi spunea că el îi preferă pe cei cu principii. „Chiar dacă sunt încăpățânați, chiar dacă nu-i scoți dintr-ale lor, măcar știi că se ghidează clar după niște principii în viață.” Nu l-am contrazis, nu ne ajuta cu nimic să o fac; era convingerea lui profundă, bazată pe logica personală. Doar l-am întrebat câte ceva care se rezuma la: „Dacă ai un proiect foarte important, care cere un timp limită de execuție, care pune în joc viitorul companiei, viitorul tău și al familiei tale, un proiect despre care știi, simți deja că e cel mai bun cu putință, chiar dacă nu toată lumea crede același lucru… și vine un angajat important, cu niște principii de viață care dau parțial peste cap realizarea optimă a proiectului; nu cooperează, fiindcă îi încalci principiile. Ce faci?”. „A, păi, așa îl oblig, normal!” Adică principiile sunt bune numai teoretic; dacă ne izbim de ceva concret, gata, pa, principii! Și ale noastre, și ale altora.

Îndepărtarea de extreme (oricare ar fi ele), flexibilitatea echilibrată, comunicarea cu tine și cu ceilalți, consensul reprezintă întotdeauna calea către succes personal, familial, profesional și de orice altă natură. Iar echilibrul se exersează și el la fel ca orice mod de gândire, de simțire și de acțiune. Se exersează la fel ca un sport. Așa cum exersezi ca să înveți a citi, a scrie, a socoti. Se exersează cu atenție, cu calm, fără autojudecare aspră atunci când „nu iese”. Va ieși, cu siguranță, din ce în ce mai bine!

sc1Un învatator îi spuse cândva discipolului o scurta poveste:

– Stejarului îi placea să se laude în fata ierbii: ”Eu sunt cel mai puternic din această poiana. Pe tine te calca toata lumea în picioare, pe când eu sunt atât de viguros si de tare încât nimeni nu-mi poate face niciun rau”. Iarba îl asculta în tacere. Într-o zi, o furtuna puternica se abatu asupra lor. Iarba, cu usurinta, se apleca sub vânt si furtuna nu reusi sa-i smulga nici macar un fir. În schimb, stejarul pierdu o multime de crengi si se despica pâna la jumatate… Asa ca ia minte: flexibilitatea este mai importanta decât taria!

– Am înteles, învatatorul meu.

– Dar asculta si continuarea! Iarba i se lauda stejarului: ”Eu sunt cea mai puternica. Pe tine, furtuna aproape ca te-a distrus, pe când mie nu a putut sa-mi faca absolut nimic. Flexibilitatea ma face mai puternica decât tine”. Stejarul o asculta în tacere. Odata, veni un taur în poiana. Observa stejarul si se repezi spre el sa-l doboare. O zi întreaga se chinui, dar nu reusi sa-l miste din loc cu nici macar un centimetru. În schimb, facu una cu pamântul aproape toata iarba din jur. Asa ca tine minte: decât sa fii flexibil, mai bine sa fii tare!
– Dar aceasta concluzie este absolut contrara celei precedente!

– Da. Acum, du-te si cauta un raspuns la tot ce ti-am povestit astazi…

Există cu adevărat principii de viață… dar hai să ne întrebăm în fiecare situație concretă cât de riguroase e bine să fie, pe care și câte le aplicăm dintre ele? Echilibrul nu are o rețetă bătută în cuie, nu e matematic. Cădem prea ușor în extreme. Nimeni nu ne poate preda soluțiile problemelor noastre personale! Doar noi înșine avem rezolvarea ideală, indiferent cât de greu, cât de neverosimil, cât de abstract, cât de absurd ni s-ar părea la un moment dat! Calitatea vieților noastre depinde de calitatea întrebărilor pe care ni le punem, fără frica de răspunsurile care nu ne plac.

sc3

Anunțuri

5 gânduri despre „Puterea, Frica, Bătaia, Autocontrolul…

    erys a spus:
    Iunie 16, 2014 la 1:37 pm

    am inteles ca un lucru bun la principiile astea de viata este ca le poti sacrifica oricand, daca este necesar. 🙂

      drstoica a răspuns:
      Iunie 16, 2014 la 2:17 pm

      E și ăsta un lucru bun. 🙂 Important e să le sacrifici în interes comun cu al celuilalt. 🙂

    lorelad a spus:
    Iunie 16, 2014 la 4:25 pm

    sau ca esti vulnerabil cand te astepti mai putin!?

      drstoica a răspuns:
      Iunie 16, 2014 la 4:36 pm

      Cred că e important să nu-ți ascunzi permanent vulnerabilitatea, să o scoți și pe ea din zona de umbră, măcar din când în când… E și asta o putere.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s