In the Mood for Love. Chinezesc, fără karate

Publicat pe

itmfl1Am găsit, cândva, un rând despre el pe blogul Lolei. Un rând frumos. Așa face viața de fiecare dată: îți dă mereu lecția de care ai cea mai mare nevoie. Îți place sau nu, dr. Richard Bandler spune că ți se întâmplă în această clipă cel mai potrivit lucru care ți s-ar putea întâmpla în această clipă. 🙂

Filmul e făcut de chinezii din Hong Kong, în 2000. Cu respectiva ocazie, regizorul Kar Wai Wong, născut în Shanghai, a fost chiar nominalizat la un premiu BAFTA. După părerea mea, meritat. E primul chinez premiat la Cannes, în 1997. Deși, omul nu a făcut în viața lui nicio școală de film!!! E fanul lui Ingmar Bergman. S-a uitat mult la producțiile americane, dar trece totul prin karma orientală. Iar actorul din rolul principal, Tony Leung, a luat premiu la Cannes pentru interpretare masculină.

In the Mood for Love e un vals cinematografic. Un dans continuu al cadrelor când lente, când grăbite; un dans al fumului de țigară, al zâmbetelor reținute, al cuvintelor spuse, dar mai ales nespuse, al perdelelor roșii și al culorilor aprinse, al ploii care se oprește mereu atunci când trebuie, al repetițiilor cu lacrimi, al emoțiilor care se citesc pe chipuri foarte altfel decât în Europa ori America… Fără atingeri. Doar dans.

Ploaia mai spală din când în când vinovățiile asumate sau nu.

Pe ea o cheamă Su Li-zhen, dar n-am auzit-o niciodată spunându-și numele. De câte ori era întrebată, răspundea: „Pe soțul meu îl cheamă domnul Chan”. „A, bine, doamna Chan.” Atât.

itmfl2Povestea e una cu mult dus și-ntors. Își împarte privitorii în tabere. El, Chow, închiriază, împreună cu soția, o cameră într-o casă mare, cu niște încăperi cât cutiile de chibrituri. Ea, doamna Chan, se mută în aceeași zi, într-o altă cameră a casei, împreună cu soțul său. Soția lui și soțul ei se cuplează nonșalant, iar Chow și doamna Chan încearcă să înțeleagă. Să înțeleagă ceva din toată povestea care îi include și pe ei. Până când…

Doamna Chan: Nu credeam c-o sa te îndragostesti de mine.

Chow: Nici eu. Eram doar curios sa stiu cum a început totul între ei doi. Acum stiu. Sentimentele apar asa, pur si simplu. Credeam ca sunt stapân pe mine însumi.

Tema muzicală a filmului se numește Yumeji’s, compusă de un japonez, deși ai zice că e de sorginte europeană dacă n-ai ști ce și cum. Apoi, în plin dialog în limba cantoneză (chineza din Hong Kong), intervine brusc, în spaniolă, Nat King Cole. Des, cu o serenadă caldă, mereu aceeași, ca și când n-ar fi nimic neobișnuit pentru o poveste orientală.

Chow: Pe vremuri, daca avea cineva un secret pe care nu voia sa-l împartaseasca nimanui, stii ce facea? Se urca pe un munte… gasea un copac… scobea o gaura în el… si îsi soptea taina în ea. Apoi, o acoperea cu noroi. Si lasa secretul acolo pentru totdeauna.

In the Mood for Love. Dacă vrei un film chinezesc. Făcut pe bune, nu pe vapor. 🙂 Nu seamănă deloc cu ce știi de la Hollywood. Total nespectaculos. Doar ALTFEL. Mult mai puțin siropos decât pare în oricare dintre trailerele postate pe youtube.

Anunțuri

13 gânduri despre „In the Mood for Love. Chinezesc, fără karate

    Dianette a spus:
    Mai 30, 2014 la 10:04 pm

    Mult mai puţin siropos””… e numai bine!
    Pe listă!

      drstoica a răspuns:
      Mai 31, 2014 la 5:58 pm

      Nu e nici thriller, să știi! 🙂

        Dianette a spus:
        Mai 31, 2014 la 6:11 pm

        Pfff… am lăsat cumva… impresia…?
        Sorry! Depinde de… dispoziţie… acidă, momentan 🙂
        Pe proprie răspundere… vizionarea, ‘course…

          drstoica a răspuns:
          Mai 31, 2014 la 6:46 pm

          Plăcută să fie! 🙂

    Mala a spus:
    Mai 31, 2014 la 7:11 am

    Hmmm… urmărind trailerul, aveam senzaţia că mă aflam în faţa unei pelicule felliniene nicidecum cu apartenenţă de suflet la filmografia lui Bergman. Iar actorii…. clar frumoşi, parcă altfel decît marea masă.
    De văzut!

      drstoica a răspuns:
      Mai 31, 2014 la 5:58 pm

      E, au fete frumoase chinezii, dacă le caută bine prin miliardul ăla al lor. 🙂

        Mala a spus:
        Mai 31, 2014 la 6:08 pm

        Zău Doc, parcă vedeam o Loren şi-un Mastroiani în variantă asiatică!

          drstoica a răspuns:
          Mai 31, 2014 la 6:47 pm

          Mai ales cu respectiva coloană sonoră, atât de intensă, uiți că e film chinezesc. 🙂

    iluminisme a spus:
    Iunie 2, 2014 la 1:11 pm

    am vazut filmul cu ceva timp in urma, e frumos, e nobil prin sentimentele sale, poate ar trebui sa il revad 🙂

      drstoica a răspuns:
      Iunie 2, 2014 la 4:05 pm

      Dacă simți că ar fi nevoie, dă-i din nou play! 🙂
      Și mie mi-a plăcut.

        iluminisme a spus:
        Iunie 2, 2014 la 4:45 pm

        trecem pe listuta 🙂

          drstoica a răspuns:
          Iunie 2, 2014 la 4:53 pm

          un filmuleț frumușel pe listuța cu povestioare cinematografice, nu? bravouleț! 🙂

            iluminisme a spus:
            Iunie 4, 2014 la 1:38 pm

            da da, clar 🙂 in amalgamul acesta de filme cu efecte, defecte

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s