Dependența de aplauze

Publicat pe Actualizat pe

aplauze2(titlu din Prosportul de azi) Mircea Sandu, alias Nașu’: „Marii fotbaliști internaționali au înghițit iarba și și-au rupt picioarele pentru noi”.

Genul de mentalitate la care ar fi foarte necesar să mai lucrăm. Doar odată cu îmbunătățirea mentalității se schimbă acțiunile noastre; iar acțiunile înseamnă mai multă satisfacție personală și un mai bun nivel de trai.

Marii fotbaliști, marii sportivi, marii actori, marii artiști, în general, au făcut ce au făcut în primul rând PENTRU EI ÎNȘIȘI. Pentru împlinirea lor ca oameni, din pasiune personală, pentru pâinea lor, pentru aprecierile și aplauzele noastre. Dacă au mai și greșit, merită iertați, ca orice om. Dar în niciun caz nu se poate spune că tot ce au făcut au făcut pentru noi. Sau în primul rând pentru noi. Sau pentru țară. Înseamnă că eu muncesc în primul rând pentru alții? Pentru țară?  Tu muncești în primul rând pentru alții și pentru țară? Îmi pare rău s-o spun, dar asta e demagogie. Psiho-neurologia spune că nu facem absolut nimic în viață dacă nu vizăm și nu obținem un beneficiu personal, oricare ar fi el. Chiar și atunci când dăruiesc, o fac pentru a-l ajuta pe sărman, corect; dar dacă eu însumi nu aș avea o bucurie interioară, n-aș face-o în veci. Așa funcționează mintea omului, nimeni nu poate contrazice asta. Doar imaginează-ți ce se întâmplă când tu dăruiești, iar celălalt nu spune „mulțumesc”! Te enervezi și altădată nu-i mai dai nimic. Dăruiește fără să aștepți aprecierile din partea altora! Dăruiește și simte-te bine doar pentru gest în sine. Nu contează ce face celălalt cu darul tău, e treaba lui, că de-aia i l-ai dat: să devină treaba lui.

aplauzeImportant este să ne apropiem cât mai mult de necondiționare, de independență față de lumea exterioară. Putem fi dependenți doar de noi înșine, atât! Sportivii, prin realizările lor frumoase, ne dau o stare de bine. Dar dacă mie nu-mi place un anumit sport și nu mă interesează ce face X acolo, înseamnă că tre’ să fiu arestat? 🙂 Când sportivul SE BUCURĂ de aplauze și aprecieri, dar NU devine dependent de ele, va obține toată cariera, toată viața cele mai frumoase rezultate, pe orice plan. Exemplu de urmat, deocamdată (să sperăm că nu se va schimba), este Simona Halep.

Când, însă, aștepți musai aplauzele, like-urile, vorbele frumoase, pupăturile, ia în calcul că e foarte probabil ca, într-o bună zi, ele să nu mai vină. Nici nu contează din ce motiv. Nu mai vin, pur și simplu. Dacă aplauzele au fost singurele care te-au împins înainte, va fi jale atunci când ele vor înceta. Depresie, suferință, nefericire…

Determinarea, motivația și inspirația trebuie să vină întâi și-ntâi din Tine! Fiindcă nimic altceva nu e veșnic pe lumea asta. Fiece om, fiece lucru, fiece fenomen se naște și moare. Moartea e singurul lucru sigur din viețile noastre. Și de ce să ne temem de ea?! E ceva absolut natural. Iar aplauzele, confirmările, aprecierile vin ca o împlinire a fericirii interioare deja existente. Altfel…

dependenta

Anunțuri

18 gânduri despre „Dependența de aplauze

    Cuvânta a spus:
    Mai 28, 2014 la 2:36 pm

    Cu ultima fraza din articol – nu ma refer deci la citat- m-ai lasat impresionata. Chiar folositor sufletului acest articol.

      drstoica a răspuns:
      Mai 28, 2014 la 9:37 pm

      Îți mulțumesc frumos, Cuvânta! Ne străduim să fim mereu mai bine, ăsta e idealul în viață. Căutăm căile, instrumentele, declickurile… și trecem la acțiune dacă ne iubim cu adevărat.

    Claudia a spus:
    Mai 29, 2014 la 11:49 am

    Viata ne apartine pina la ultima suflare.Am o pofta nebuna de viața!

      drstoica a răspuns:
      Mai 29, 2014 la 1:11 pm

      Mă bucur foarte tare să aud/citesc asta la cineva! Viață minunată să ai, Claudia!

        Claudia a spus:
        Mai 29, 2014 la 10:30 pm

        Îmi plac foarte mult postarile dumneavoastră.

          drstoica a răspuns:
          Mai 29, 2014 la 11:32 pm

          Mulțumesc pentru apreciere! Eu sunt Cătălin. Sau „doctore”, după cum mă strigă prietenii. 🙂

        Claudia a spus:
        Mai 30, 2014 la 1:56 pm

        Va referiti la cineva anume.

          Claudia a spus:
          Mai 30, 2014 la 1:58 pm

          „Citesc asta la cineva”

            drstoica a răspuns:
            Mai 30, 2014 la 6:51 pm

            La tine. 🙂 Mă bucur să citesc cât de frumos gândești!

    Mirela a spus:
    Iunie 2, 2014 la 7:00 pm

    Moartea si impozitele 😀 🙂

      drstoica a răspuns:
      Iunie 2, 2014 la 7:03 pm

      Pe Insula Arubahuda nu există impozite. :))

        Mirela a spus:
        Iunie 2, 2014 la 7:10 pm

        Hai si noi acolo ! 🙂

          drstoica a răspuns:
          Iunie 2, 2014 la 7:11 pm

          Vineri sau sâmbătă? 🙂

            Mirela a spus:
            Iunie 2, 2014 la 7:16 pm

            E si lunea viitoare zi libera, sa stii 🙂

              drstoica a răspuns:
              Iunie 2, 2014 la 7:19 pm

              A, nu stăm o viață?! 🙂

                Mirela a spus:
                Iunie 2, 2014 la 7:22 pm

                Ziceam doar ca putem pleca si luni 🙂

                  drstoica a răspuns:
                  Iunie 2, 2014 la 7:24 pm

                  Luni nu pot, am o treabă. Eventual, pe seară spre noapte. 🙂

                    Mirela a spus:
                    Iunie 2, 2014 la 7:27 pm

                    😆 mereu ai o solutie, am bagat eu de seama. Vedem 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s