Încă o poveste românească
Citez de pe pavot.ro: Andreea Retinschi a terminat facultatea Guelph-Humber din Toronto cu dublă diplomă în Studii de Comunicare și Imagine – Fotografie. A avut apariții în reviste precum PhotoMagazine, FotoVideo, All Hollow, Viva, InStyle, Tabu. Locuiește împreună cu bunica ei, aproximativ 10 pisici și un câine pe care îl cheamă Câine. În fotografie își dorește să creeze povești, nu fotografii, iar lucrurile ei preferate sunt: ploaia, designul interior, berea rece, replicile din Closer, cartofii prajiți dulci și băile cu spumă.
Am avut ocazia să lucrez cu ea la Next Top Model, cu vreo doi ani în urmă. Și-a făcut excelent treaba!
“Momentul meu decisiv cu fotografia a fost în camera obscură; eram singură, după sfârșitul programului liceeal, și developam câteva fotografii. Mai făcusem asta de multe ori, dar cumva în ziua aceea m-am îndrăgostit, în momentul în care, sub lumina roșie, au început să se schițeze pe hârtie primele tonuri întunecate, și m-am simțit foarte atașată de acel ceva pe care îl creasem din nimic: eu singură am pus filmul în aparat, l-am derulat, am prins cadrul, am developat filmul și apoi fotografia. Atunci m-am îndrăgostit, iar hotărârea să fac relația oficială, cu hârtii și de toate, a fost în ziua în care o colegă m-a întrebat ce aș vrea să fac dacă nu aș avea niciodată nevoie de bani și atunci am aplicat la o facultate de fotografie.”
Vezi? Acea întrebare decisivă: Ce vreau să fac cu adevărat? Fiindcă dacă ai puterea să ți-o pui în mod serios și repetat, vei fi în stare să munți munții! Indiferent că e vorba de ceva personal, de ceva profesional, de ceva material.
…A FOST ZIUA ÎN CARE O COLEGĂ M-A ÎNTREBAT CE AȘ VREA SĂ FAC DACĂ NU AȘ AVEA NICIODATĂ NEVOIE DE BANI ȘI ATUNCI AM APLICAT LA O FACULTATE DE FOTOGRAFIE.
Avea nevoie de bani, bineînțeles că avea. Doar că așa începe orice poveste personală de succes, oriunde în lume! Cu dorința puternică de a reuși, cu mult curaj, cu încredere în sine și cu entuziasm, la orice vârstă! Treaba cu „n-am timp, n-am bani” e doar o scuză pe care ne-o dăm ca să nu facem ceea ce ne-a trecut prin minte cum că ne-ar plăcea cu adevărat. Știi că și tu poți, nu? Eu nu știu, dar tu știi sigur! Dă-ți voie să simți și să începi de undeva!
Dacă vrei să vezi fotografie, aici cred că e site-ul Andreei.
mai 27, 2014 la 4:29 pm
Fotografia ei e o poveste, într-adevăr ! Rămîi agăţat de ea cu sufletul…
mai 27, 2014 la 4:36 pm
Frumos spus, subscriu.