Ce-mi doresc eu cu adevărat?

Publicat pe

Îcheloontrebare de la Eu pentru Mine: „Ce-mi doresc Eu cu adevarat?„. E înfricoșătoare întrebarea, nu? 🙂 „Așa că mai bine o ignor”, îți spui de fiecare dată. „Dă-o-ncolo, ce rost are?!”

Dar această întrebare e menită să crească singură în mintea ta, să vrea răspuns cu fiecare nouă încercare la care te supune viața. E una dintre acele dileme care te urmărește obsesiv, pe care ori o conștientizezi, dându-ți seama că te tot întrebi lucrul respectiv, ori nu o conștientizezi, reprimând gândul la ea. Însă, ca orice gând reprimat, el se întărește și, la un moment dat, explodează, îți face mintea cioburi.

În același timp, întrebarea de mai sus e precum umbra ta, precum un animal de companie care nu s-ar putea dezlipi niciodată de tine tocmai pentru că nici tu nu vrei asta.

Alegi varianta cu animalul de companie? Atunci, fă bine și răspunde-ți la întrebare. Altfel, vei avea parte, lung și des, de confuzie, de neîmplinire, de stres…

Te-ai obișnuit să spui DA unor lucruri pe care nu le vrei în viața ta, unor oameni pentru care, dacă-i iubești, renunți să mai fii tu însuți. Ca și când ei nu te-ar iubi decât dacă NU ai fi tu însuți. Dar TU ești cel care i-a obișnuit să nu fii tu însuți și habar n-au cum ai fi altfel. Începi ASTĂZI să faci ceea ce îți place, ceea ce te reprezintă, ceea ce te ajută să evoluezi, să devii mai bun, nu mai trist, supărat ori resemnat! Începi acum! De ce să începi de luni sau din vară sau de când mai știu eu ce vacanță trebuie să treacă? Veșnica scuză pentru a nu ieși din zona de confort, din zona păguboasă a vieților noastre: „Acum am ceva de făcut. Mâine”. Și mâine devine mâine în fiecare zi, din păcate…

„Ce-mi doresc eu cu adevărat? ACUM. Și, în general, de la viață.” Întreabă-te în fiecare zi ca pe cel mai bun prieten al tău. Și răspunsurile e imposibil să nu vină; puțin câte puțin, unul câte unul. Pentru că răspunsurile sunt în tine, nu la alții mai deștepți, mai buni, mai frumoși, mai bogați, mai realizați. Ceilalți nu-și pot răspunde decât lor, așa cum tu numai ție îți poți răspunde. Fă lucrul ăsta, nu mai lăsa să fie prea târziu, să te afli din nou într-o pasă urâtă, într-o nouă groapă existențială. Dacă te iubești cu adevărat, dacă iubești sincer pe cineva de lângă tine, o persoană, două, zece, răspunde-ți ca să poți ocoli gropile! Iar dacă-ți răspunzi, pune în aplicare ceea ce simți că ai nevoie să faci! Nimeni dintre cei care te iubesc nu te va urâ pentru asta. Te-ai obișnuit să-ți zici: „viața e plină de compromisuri, nu e după cum vreau eu, nu am cum din cauză că; vinovat e altul”. Greșit! Oamenii vor fi fericiți unii cu alții abia după ce vor fi fericiți / împăcați cu ei înșiși.

„CE-MI DORESC CU ADEVĂRAT?” Hai, pune-ți, te rog, întrebarea asta!

Anunțuri

17 gânduri despre „Ce-mi doresc eu cu adevărat?

    july a spus:
    Mai 19, 2014 la 3:02 pm

    Ce-mi doresc eu cu adevarat ACUM, intr-adevar am invatat sa ignor . 😆

      drstoica a răspuns:
      Mai 19, 2014 la 4:18 pm

      Și e bine? 🙂

        july a spus:
        Mai 19, 2014 la 5:14 pm

        E bine pentru ca este o alegere constienta .

          drstoica a răspuns:
          Mai 19, 2014 la 6:50 pm

          Dacă te face să te simți bine, e perfect!

    Dianette a spus:
    Mai 19, 2014 la 3:31 pm

    Complicat. Profund şi complicat.

      drstoica a răspuns:
      Mai 19, 2014 la 4:18 pm

      Dar facem să funcționeze, da? 🙂 De la asta pleacă totul: de la decizie.

        Dianette a spus:
        Mai 19, 2014 la 5:14 pm

        Unele nu sunt făcute să funcţioneze. Ştiu că e chestie de mentalitate, poziţie””…, merită măcar încercat… Vorbesc de lucruri”” despre care eşti din start conştient că nu au să funcţioneze…:)
        Pe gânduri… mă tot pui… Temele sunt foarte bine selectate şi atacate””, mă tot întorc şi chiar dacă la început eram destul de sceptică.. uite-mă! 🙂 Mă frământă diverse, îcerc să le vizualizez din unghiul (impropriu spus căci n-ai idee ce mă frământă, darămite unghi ;)) tău… al meu, de fapt, privit prin pozitivul”” din tine :))) Ce le-am încâlcit…

          drstoica a răspuns:
          Mai 19, 2014 la 6:57 pm

          Atâta vreme cât ne privesc exclusiv pe noi, lucrurile funcționează.
          Se spune despre calitatea vieții tale că depinde de calitatea întrebărilor pe care ți le pui. Asta înseamnă că, odată depășit scepticismul categoric, ești continuu pe drumul cel bun! 🙂 Din punctul meu de vedere, sigur nu poți privi și înțelege lucrurile. Așa cum eu n-am să pot niciodată cu adevărat dintr-al tău. Fiecare are nevoia și posibilitatea să recadreze unghiul personal într-un alt unghi personal. Într-unul din care poveștile de viață se văd mai complet, mai pline de variante, de soluții, de resurse… Câtă vreme voi spune „nu pot, nu se poate”, nu voi avea habar cât de multe și bune sunt rezolvările care mă așteaptă după colț. Și nici pe cei care reușesc nu-i voi crede. De aceea, gândul, însoțit de convingerea că se poate și de așteptările pozitive, tre’ să împingă la acțiune.
          Ce-mi doresc cu adevărat? Ceva ce ține de mine, pentru mine! Asta e ceea ce contează, ceea ce mă va face întotdeauna să merg înainte.

            Dianette a spus:
            Mai 19, 2014 la 7:54 pm

            Aşa e. Mulţumesc!

    Iustina a spus:
    Mai 20, 2014 la 12:07 am

    Pot să adaug ceva? Nu-i nicio ruşine să îţi răspunzi astăzi cu „habar n-am“. Că doar nu pică vreo bucată de cer dacă nu m-am lămurit sau dacă vreau o schimbare mare.
    Doar că suntem obişnuiţi să credem că trebuie să ştim ce vrem, că trebuie să fie un răspuns serios… Şi aşa ajungem să ne minţim.

      drstoica a răspuns:
      Mai 20, 2014 la 12:14 am

      Foarte bine spus, Iustina! Nu e o problemă să nu-ți poți da răspunsul; el va veni cu timpul, când suntem cu adevărat pregătiți să-l primim, să-l găsim. Dar, așa cum scrii și tu, suntem învățați să ne temem de necunoscut, să ne temem de ce nu înțelegem și să spunem că nu există; să facem ce ni se spune, nu ce simțim.

    erys a spus:
    Mai 20, 2014 la 11:53 am

    ma tem si nu ma tem, dar ca un berbec veritabil ce sunt, dau cu capul in zid in continuare…:)

      drstoica a răspuns:
      Mai 20, 2014 la 12:52 pm

      :)) Până când zidul chiar se va sparge, nu? 🙂

    erys a spus:
    Mai 20, 2014 la 3:23 pm

    imi si imaginez ca zidul s-a spart pe ici pe colo. dar confuzia e mare. zidul o tine pe-a lui, se crede mai tare decat mine si isi imagineaza ca eu mi-am spart capul…:))

      drstoica a răspuns:
      Mai 20, 2014 la 3:26 pm

      :))) Bună asta!
      Dacă drumul tău trece prin zid, atunci el nu are cum să nu se spargă până la urmă. Atenție la cap, totuși! 🙂

    […] că o obligase cineva. Pentru că I-A PLĂCUT! Și-a răspuns la acea întrebare de care vorbeam aici: “Ce-mi doresc cu adevărat?”. Nu “cât e de greu să-mi îndeplinesc […]

    […] Și totuși… ce l-a făcut pe Mergea să revină ca un campion? Și-a pus întrebarea aia de AICI: Ce îmi doresc eu cu […]

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s