Side Effects. Când mintea o ia razna… ce-i faci?

Publicat pe

side-effects-movie-posterE o dramă psihologică, din 2013, a lui Steven Soderbergh; cu Jude Law (Dr. Banks) – Rooney Mara (Emily) – Catherine Zeta-Jones (Dr. Siebert). Psihiatru – pacient – psihiatru. În ce se transformă fiecare? În ce alege.

„Depresia este inabilitatea cuiva de a-și construi viitorul.” De a-și construi viitorul în mintea sa. Fiindcă ce e în mod obișnuit în mintea omului, aia se transformă în realitate fizică. Emoțiile active – de durere, suferință, neîncredere, frică, neliniște, furie, tristețe, dezgust SAU speranță, liniște, bucurie, încredere, putere, tandrețe, pasiune, acceptare – creează lumea materială. Se confundă cu prezentul și construiesc viitorul. De aceea, fiecare persoană e responsabilă numai și numai pentru prezentul său.

sejlTotul începe cu depresia lui Emily. Soțul e gata să iasă din închisoare, unde stătuse 4 ani pentru escrocherii în tranzacții bancare. Ea nu mai are puterea să-și păstreze echilibrul mental-emoțional. Intră intenționat cu mașina într-un zid, ajunge la spital, un psihiatru preia cazul și face eforturi pentru a o readuce pe linia de plutire. Îi prescrie niște pastile noi și bune. Niciun medicament chimic pe lumea asta nu e lipsit de minime efecte secundare împotriva organismului. Dar ceea ce ajunge să înghită Emily… duce la crimă?

Dr. Banks are probleme. Abia când alege să întrerupă vechile obiceiuri mentale, vechile asocieri, vechile structuri de gândire, devenite limitatoare, reușește să iasă din rahat. Exact: abia când a ajuns jos, își spune „trebuie să procedez altfel”. Se numește recadrarea situației. Dar de ce să așteptăm mereu să ajungem jos pentru a reîncepe ascensiunea?

Mie mi-a plăcut filmul, e isteț și te pune la-ncercare. Dacă tu ai fi în locul doctorului Banks, cum ai proceda? Dar dacă ai fi în locul sărmanei Emily, ce-ai face? Și dacă ai fi în locul doctorului Siebert…? Asta înseamnă empatie: să te pui, pe rând, în pielea fiecărui personaj dintr-o poveste, chiar și în a celor care nu-ți plac. Cu siguranță, vei lua cea mai fericită hotărâre pentru TINE! Pentru că vei recadra succesiv, până ce vei descoperi soluția optimă a oricărei probleme din viața ta!

Emily: Am citit undeva ca lacrimile de bucurie sunt diferite de lacrimile de mânie. Adevarat? Zice ca e ceva în compozitia chimica, dar de ce nu poti vedea asta cu ochiul liber? Tot ce vezi sunt lacrimi si-atât.

12 gânduri despre „Side Effects. Când mintea o ia razna… ce-i faci?

    july a spus:
    mai 18, 2014 la 2:42 pm

    Cand mintea o ia razna, lasi sufletul sa preia conducerea, Doc !

      drstoica a răspuns:
      mai 18, 2014 la 3:12 pm

      În cazul de față, noțiunea de „suflet” e puțin prea vagă. 🙂 Tre’ să vezi filmul ca să știi la ce mă refer. Mintea o poate lua razna încât să necesite medicamente… ori o poate lua razna, dar, în accepțiunea generală, ea să fie considerată sănătoasă. Se poate? 🙂

        july a spus:
        mai 18, 2014 la 3:19 pm

        Se poate . Atunci cand ramai cu sufletul ciuntit de un eveniment major, mintea nu il poate explica, in exterior si pentru cei din exterior esti functionabil, dar tu stii cat efort faci sa fii prezent cand de fapt nu esti . Cam asa ? 😀

          drstoica a răspuns:
          mai 18, 2014 la 3:30 pm

          Cam așa, da! Dar tot ar trebui să vezi filmul. 🙂

            july a spus:
            mai 18, 2014 la 3:31 pm

            Il voi vedea, Doc ! 😆

    Mala a spus:
    mai 18, 2014 la 6:28 pm

    Cînd mintea o ia razna ? Hmmmm….. Să nu-ţi doreşti să-i fii prin preajmă dacă nu ştii să dealuieşti cu ea ! Indiferent că e indusă sau ba ‘razna’ asta ….

      drstoica a răspuns:
      mai 18, 2014 la 9:15 pm

      De-aia e bine să redresezi mintea, astfel încât s-o conduci tu pe ea și nu ea pe tine. 🙂

    […] Dr. Stoica îl recomand întâi ca om, apoi ca […]

    Irina A. a spus:
    mai 26, 2014 la 1:04 pm

    Dac-as fi eu in locul doctorului Banks??? Nu stiu exact cum, dar as actiona si nu m-as lasa pana nu as descoperi si demonstra adevarul. Stiu sigur ca asta as face. Cum?? Habar nu am dar sigur as gasi o solutie. 🙂 Mi-a placut filmul (am adormit dupa primele 30 de minute dar l-am revazut a doua zi). :)))
    Treaba asta cu recadrarea functioneaza de minune. Am incercat-o de cateva ori zilele trecute si s-a dovedit a fi tare eficienta. Mult mai eficient decat dac-as fi reactionat conform primului impuls. Dupa ce am recadrat situatia, ce parea a fi una nedreapta si enervanta, am simtit ca, intr-adevar, sunt capabila sa-mi creez si recreez viata. In fiecare clipa, daca esti atent si perseverent. E mult pana devine un obicei. 🙂 Dupa, nu mai scapi de el 😉

      drstoica a răspuns:
      mai 27, 2014 la 4:11 pm

      Excelent spus: „E mult până devine un obicei. După, nu mai scapi de el.”. Ca orice obicei, nu? Având obiceiuri total opuse, ne vine greu să ne dezbărăm de ele, chiar dacă vedem că nu ne mai fac bine. Însă când avem intenția și atenția necesare, conștiente, lucrurile se rezolvă în mod fantastic! Nu mai contează ce cred sau ce nu cred ceilalți. Dăm cu adevărat atenție propriei noastre stări de bine.

    danaalexandru a spus:
    august 17, 2014 la 3:40 am

    Na,ca l.am vazut si pe asta.Mi a placut.La inceput,am fost super impresionata de cum se poate manifesta o depresie severa,m.am gandit pt prima data cate efecte adverse pot avea medicamentele.Mi am amintit de doua prietene care au avut si s.au tratat de depresie si de tot ce mi povesteau in perioada aceea.Apoi si cazul lui Robin Williams..:( Dincolo de toata intriga filmului,stii care a fost concluzia mea finala:ca mi e mult mai bine si mai usor sa mi pastrez increderea in mine,gandirea pozitiva si o cat de cat liniste sufleteasca,asa,ca sa nu ajung sa am probleme din astea.Recunosc,am avut si eu momentele mele de „cadere”,dar depresie nu cred ca am avut vreodata.Si nici nu vreau.:) Dar se spune ca e boala secolului si unii chiar o considera un must have.Am eu o prietena,nu dam nume ca o stii,:)))nu vrea deloc sa o tina departe…la fiecare „hop” al vietii…gata e n depresie.Nu stiu multe despre boala asta,dar cred ca in spatele ei se ascunde o mare lipsa de incredere,desi pers respective par si se declara increzatoare si pozitive,vesele si optimiste.In fine…filmul mi a dat de gandit,ceea ce e bine.Pana la urmatoarea vizionare….numai bine!!! 🙂

      drstoica a răspuns:
      august 17, 2014 la 12:34 pm

      Într-adevăr, Dana, depresia se referă exact la lipsa încrederii și stimei de sine. Omul respectiv crede că nu poate și nu merită, că nu e în stare, raportat mult prea subiectiv la doar câteva păreri externe și evenimente din viața sa. Ceea ce e foarte fals!
      Toți avem momentele noastre de „cădere”. Și da, aceste momente se numesc depresie dacă durează mai mult de două săptămâni (dpdv al științei). Doar că nu e o rușine. Eu am trăit depresia la nivel foarte înalt. Am avut de ales. EU am avut de ales: să repar totul la mine și să fiu mult mai puternic decât fusesem vreodată… sau să renunț definitiv la viața mea. De ce-aș fi făcut lucrul ăsta din urmă?! Cum să renunț la un dar așa extraordinar?!
      Eu nu-i zic boală atâta vreme cât omul nu e caz de psihiatrie. Îi spun șansa de a se redescoperi și reinventa pe sine!
      Robin Williams a sfârșit astfel pentru că a ales să ascundă problema, să se teamă de ea, să nu-i dea atenția cuvenită, să nu întâlnească omul, oamenii care l-ar fi putut ajuta în mod real. E ceva ce a confirmat inclusiv soția lui.
      Nu sunt psihiatru, nu sunt psiholog, nu fac psihoterapie. Cu toate astea, am fost martorul unor reveniri și fericiri spectaculoase! Știu că sunt puține, dar decisive lucruri pe care le pot face pentru cei cu care lucrez. Le fac din suflet și mă bucur întotdeauna de rezultate, de ceea ce aleg EI să devină!
      Vizionare plăcută în continuare! 🙂

Lasă un răspuns către drstoica Anulează răspunsul