Zi: mai 4, 2014

E frumos când rămâne frumos în urma ta

Publicat pe

raiNu l-am cunoscut. I-am descoperit blogul abia după ce Viesparul a scris pe facebook despre întâmplare. A plecat departe, departe noaptea trecută. Deși, habar n-avem aici cât de departe sau cât de aproape e o altă lume…

Ion Herescu. Sau Theophyle, pentru prieteni, despre care Viesparul are numai cuvinte frumoase. Pe 1 mai, am văzut că încă posta pe blog. Pe 4, deja nu mai e deloc. M-au impresionat câteva rânduri scrise de el.

Nu intotdeauna batranetea este insotita de intelepciune, dar nici tineretea;

Nu exista conflict intre generatii daca nu-l declansezi tu;

Toti suntem siguri ca detinem adevaruri universale;

Cele mai mari ineptii formulate politicos sunt cel putin ascultate;

Nu exista obligatia de a citi sau a interpreta idei pe care nu le accepti. Maximum pe care-l poti face este sa mentionezi civilizat dezacordul fata de opinia articolului sau ale unor comentatori, politicos!

 

Lore. Când viața = minciună

Publicat pe Actualizat pe

loreLore e un film germano-australian, din 2012, despre 5 copii ai unui ofițer nazist, de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Numele filmului e dat de numele celui mai mare dintre copii, o puștoaică nevoită să-și îngrijească frații, inclusiv un sugar, după ce părinții au ajuns în închisorile dedicate adepților lui Hitler. Ai ocazia să privești drama războiului dintr-o altă perspectivă. Ocazia aceea de a vedea că, în oricare dintre tabere, sunt atâția care suferă nevinovați.

„Când viața toată e o minciună, în cine să mai ai încredere?” (E tag-line-ul filmului.) În cine? În tine! Întotdeauna!

Puștoaica asta crescuse urându-i pe evrei, detestându-i, știindu-i ca pe niște paria, ca pe dușmanii înnăscuți ai celorlalți. Iar Hitler era eroul; salvatorul care nu se mai putuse salva pe el însuși. „I-am înșelat așteptările!” se plânge o bătrână după ce Fuhrerul dăduse colțul. Bătrâna nu fusese pe front, nu făcuse rău nimănui, nu avea, practic, nicio vină; dar așa știa ea: că Hitler e personajul bun în toată povestea lor. Era ceea ce societatea îi spusese, ceea ce ai ei o făcuseră să creadă atâția ani. O situație similară cu ce primesc, în zilele noastre, cetățenii ruși din partea guvernanților lor. Citește în continuare »