Mister Morgan’s Last Love. I-ai găsi alt final?

Publicat pe

poster-llAm tendința să redau aici vreo douăzeci de dialoguri din film, atât de mult mi-au plăcut unele dintre ele. 🙂 Iar cameramanul e de excepție. Cu un Michael Caine ca de fiecare dată, desăvârșit, fix din filmul în care e distribuit.

Mr. Matthew Morgan e un american la Paris; fost profesor universitar de filosofie. Încă suferă crunt, deși au trecut mai mult de trei ani de la moartea soției sale. Și nu învață deloc limba franceză. E bătrân, are, probabil, undeva aproape de 70 de ani. Se simte singur. Copiii lui, Miles și Karen, locuiesc în State, cu familiile lor. Iar el, Mr. Morgan, întâlnește în autobuz o fată… ceva mai tânără decât copiii lui. Pauline Laubie. Actrița se numește Clémence Poésy. Tare i se mai potrivește!

Nu e nici frumoasă, nici urâtă. E o figură simplă, obișnuită. Și de aici începe să-ți formeze părerea, secvență cu secvență. Gest cu gest. Zâmbet cu zâmbet. Când esti fericita, esti fericita din cap pana-n picioare. Pana si parul tau e fericit. E profesoară de dans. Pentru că așa a vrut mama ei. Dar iubește cu adevărat să danseze.

Matthew: Practic, nu iubesti viata propriu-zisa. Iubesti anumite locuri… animale, oameni, amintiri… mancarea, literatura, muzica… Și, uneori, intalnesti pe cineva… care are nevoie de toata dragostea pe care o ai de oferit. Iar daca pierzi acea persoana, ai impresia ca toate celelalte lucruri se vor opri si ele in loc. Dar celelalte lucruri merg pur si simplu mai departe. Giraudoux a spus ca poate sa-ti lipseasca o singura fiinta umana si sa fii inconjurat de nenumarate altele. Acesti oameni sunt… in plus. Iti obtureaza vederea, reprezinta o multime nesemnificativa. Ei… doar iti distrag atentia intr-un mod nedorit. Asa ca… iti cauti mantuirea in singuratate. Dar singuratatea… nu te face decat sa-ti pierzi vitalitatea.

Pauline: Deci, eu iti distrag atentia intr-un mod nedorit… Iti obturez vederea?…

Matthew: Tu… esti singura parte din viata mea pe care inca nu o inteleg.

morganCa orice film cu acțiunea la Paris, Last Love are partea lui de poezie: Tour Eiffel în ipostaze clasice, Notre Dame, Sena, Hotel des Invalides, parcurile prietenoase în care scaunele pot fi mutate de colo colo, fără să plece nimeni cu ele acasă…

Matthew pare un om realizat. Chiar dacă soția i-a murit cu ceva ani în urmă, parcă n-ar avea atâtea motive să fie nefericit. Ajunge pe patul de spital.

Pauline: Ce s-a întâmplat, Matthew?

Matthew: Am esuat in incercarea de a-mi administra singur medicamentele.

Pauline: Ce vrei sa spui?

Matthew: Ca am luat prea multe somnifere. Sau prea putine. Depinde cum vrei sa privesti situatia.

Pauline: Pot sa te intreb de ce-ai facut asta?

Matthew: Pentru ca te-am intalnit pe tine. Nu ma intelege gresit, nu e vina ta. Dar tu m-ai ajutat sa-mi dau seama ca… nu faceam decat sa-mi astept deznodamantul.

……

Pauline: Copiii si nepotii tai nu-si doresc sa mori, Matthew. Și nici eu nu vreau sa mori. Asa ca… esti in inferioritate. Ramane pe altadata.

Filmul ăsta e despre vina pe care o căutăm mereu la ceilalți. Despre nevoia de a găsi vinovați și de a pedepsi, într-un fel sau altul. Despre nerealizările pe care le vedem în fiecare zi în dauna realizărilor pe care refuzăm să le prețuim. Și despre schimbare. Remember? „Schimbarea nu e numai posibilă, ci și inevitabilă.” Viața merge înainte. Doar noi decidem cum ne-o facem, indiferent de tot ce a fost în trecut. O a doua, o a treia șansă nu ne-o dă niciodată altcineva. Fiindcă ne-o putem da doar noi înșine. Și nu e niciodată prea târziu să o luăm de la-nceput.

Miles: Susan m-a parasit pentru alt barbat. Divortam, iar fiul meu va ramane cu mine.  Ne vom muta aici.

Matthew: Si cu serviciul de acolo?

Miles: Va trebui sa-mi gasesc ceva aici. Vad eu.

Matthew: Asta ar fi cea mai buna varianta pentru fiul tau?

Miles: Asta isi doreste. Are nevoie de mine. Si am sa ma asigur al naibii de tare ca voi fi mereu in preajma lui, astfel incat sa nu faca aceleasi greseli pe care le-am facut eu.

Matthew: Eu am stat mereu langa voi. V-am invatat lucruri, dar asta nu v-a impiedicat…

Miles: Bineinteles, tata. Toata viata mea m-ai invatat ce sa gandesc, ce sa citesc si in ce sa cred. Dar nu aveam nevoie de un profesor. Ci de un tata.

Matthew: Tot ce mi-am dorit pentru voi a fost sa iesiti in lume, sa va urmati visurile, sa aveti parte de aventura, sa va indragostiti, sa va asumati riscuri! Asta-i tot ce mi-am dorit pentru voi!

Miles: Si de ce nu mi-ai spus niciodata asta??

Matthew: Pentru ca nu am crezut ca e nevoie!

Miles: Tata, sa fim seriosi!…

Matthew: Pentru ca nu am stiut cum.

Miles: Tot ce am auzit mereu de la tine… au fost doar reprosuri.

Matthew: Pentru ca nu am stiut cum sa-ti spun… ca nu vreau sa ajungeti ca mine! Stii ceva… Nici pana in ziua de azi n-am inteles de ce mama voastra m-a ales pe mine.

Bătrânul Matthew acceptă desprinderea de fosta lui soție și o place pe Pauline. Îi caută și îi primește compania atât de plăcută. Reîncepe să trăiască. E sincer și e sinceră, chiar dacă diferența de vârstă e atât de mare. Cu ceva ani în urmă, judecam aspru astfel de diferențe. Nu reușeam nicicum să le înțeleg. De fapt, nici măcar nu încercam. Până ce am descoperit în viața reală un astfel de cuplu. Indestructibil. Acum, gândesc cu totul altfel. Și, oricum, nu mai judec pe nimeni, chiar dacă nu-mi place.

Pauline: „În orice lucru există o fisura… Așa patrunde lumina înauntru.”

Matthew: Tu… esti fisura din lumea mea… Pauline.

Dar lucrurile iau o întorsătură neașteptată. Prea neașteptată. Bună, rea? Zi tu!

E un film care, cred eu, merită o notă mai mare decât ce are pe imdb.

Anunțuri

38 de gânduri despre „Mister Morgan’s Last Love. I-ai găsi alt final?

    Mirela a spus:
    Aprilie 22, 2014 la 5:13 pm

    Il am pe lista recomandata de un profesionist, iar cum in seara asta chiar am timp de relaxare uite ce fac: il vizionez si revin maine cu impresii 🙂

      drstoica a răspuns:
      Aprilie 22, 2014 la 5:33 pm

      Vezi-l și vorbim! 🙂

        Mirela a spus:
        Aprilie 22, 2014 la 5:42 pm

        Acusi ma instalez la vizionare, ce sa mai aman ? Vorbim peste vreo doua ore 😉

          drstoica a răspuns:
          Aprilie 22, 2014 la 5:51 pm

          Bun așa, vizionare plăcută! 🙂

            Mirela a spus:
            Aprilie 22, 2014 la 8:49 pm

            Of, cam tristutz. Sau daca nu e, asa l-am receptat eu 😦

              drstoica a răspuns:
              Aprilie 22, 2014 la 10:15 pm

              Și mie mi s-a părut. Doar că așa e în viață: dai drumul unor valori vechi ca să faci loc altora noi – creatoare, nu resemnate.

            Mirela a spus:
            Aprilie 22, 2014 la 8:56 pm

            Notele pe imdb le dau oamenii (adica nu niste critici de film sau altii care sa cantareasca dupa norme), asa ca e dupa cum le pica lor bine si adesea acolo se dau note mari unor…. mediocritati (ca sa nu zic altfel) si viceversa. Asta e un film complex si poate prea „cu de toate” pentru o parte a publicului. Daca aveau chef de ceva usurel, clar nu le-a picat bine faza 😀

    Ruxandra a spus:
    Aprilie 23, 2014 la 12:20 am

    I-am zis si io sa-l descarce. M-ai facut curioasa. Interesanta povestea si dialogurile. Fiecare poveste are ceva de spus. De multe ori e mai simplu sa judecam decat sa intelegem.

      drstoica a răspuns:
      Aprilie 23, 2014 la 9:52 am

      Pentru mine, personal, filmul ăsta are momente de senzație, de mare lecție de viață. E acel „cine are ochi de văzut să vadă, cine are urechi de auzit să audă”.

    Cuvânta a spus:
    Aprilie 23, 2014 la 9:14 am

    Imdb da uneori niste buleli mari de tot, parerea mea. Uneori mi-au placut filme care aveau o nota mica pe Imdb.

      drstoica a răspuns:
      Aprilie 23, 2014 la 9:50 am

      Așa e. Când un film primește note foarte mari și multe, e și rezultat al marketingului de care a beneficiat. Sunt filme excelente (neamericane) aproape anonime.

    ane a spus:
    Aprilie 23, 2014 la 10:59 am

    A critica e simplu, arta iubirii e dificilă. 🙂

      drstoica a răspuns:
      Aprilie 23, 2014 la 11:02 am

      Din păcate, critica se cultivă, în societate, ca fiind o valoare constructivă. Dar dacă nu are decență și nu vine cu soluții, critica rămâne doar o înjurătură. 🙂

        ane a spus:
        Aprilie 23, 2014 la 5:23 pm

        Eu am vizat „Last Love” . A critica in general ceva, pe cineva e accesibil oricui, indiferent de efect. 🙂

          drstoica a răspuns:
          Aprilie 23, 2014 la 6:46 pm

          Nimeni nu e profesor în arta iubirii decât după ce a fost muuultă vreme elev/student la cursuri intensive. 🙂

            ane a spus:
            Aprilie 23, 2014 la 6:54 pm

            :))) … am scris eu profesor ?

              drstoica a răspuns:
              Aprilie 23, 2014 la 7:51 pm

              Nu. Am scris eu. 🙂

                ane a spus:
                Aprilie 23, 2014 la 8:04 pm

                …cursurile la care faci tu aluzie sunt poate ceva mai nou, eu nu le-am avut la …. :))

                  drstoica a răspuns:
                  Aprilie 23, 2014 la 8:12 pm

                  Dar le poți urma chiar acum! Ocupă unul din ultimele locuri în sală! Ofertă specială! :))

                    ane a spus:
                    Aprilie 23, 2014 la 8:14 pm

                    ..te-ai înscris ?!

                      drstoica a răspuns:
                      Aprilie 23, 2014 la 8:20 pm

                      Mă găsești în banca a patra, rândul de la geam. 🙂

                      ane a spus:
                      Aprilie 23, 2014 la 8:25 pm

                      ..acolo e locul Corinei Chiriac, asa ca nu ai banca 🙂

                      drstoica a răspuns:
                      Aprilie 23, 2014 la 9:55 pm

                      Al lui Dan Spătaru, dar el e deja în altă clasă. 🙂

                      ane a spus:
                      Aprilie 24, 2014 la 6:52 am

                      Dan Spataru canta melodia, avem si noi banca rezervata acolo… 😦

                      drstoica a răspuns:
                      Aprilie 24, 2014 la 9:00 am

                      Avem, da’ nu ne primesc în clasa aia decât mai încolo. Și eu vreau să stau mai în față, să văd bine la tablă. 🙂

                      ane a spus:
                      Aprilie 24, 2014 la 9:11 am

                      :)))))))) Aaa, te vezi în rai! nu crezi ca mai întai trebuie sa treci prin Purgatoriu ? apoi…

                      drstoica a răspuns:
                      Aprilie 24, 2014 la 9:13 am

                      Nț! Dau să copieze tuturor colegilor după mine, la fiecare lucrare de control, până ajung acolo. Mă vor invita ei să stau în față. :))

                      ane a spus:
                      Aprilie 24, 2014 la 9:22 am

                      Eee, nu-i chiar asa de simplu, fiecare cu lucrarea lui de control, ca doar nu sunteti la fel de pacatosi. Do not copy! :))

                      drstoica a răspuns:
                      Aprilie 24, 2014 la 9:28 am

                      Eu nu-i îndemn pe ceilalți să-mi copieze păcatele. Doar rezultatele bune. :))

                      ane a spus:
                      Aprilie 24, 2014 la 3:12 pm

                      ..radem noi radem, dar drumul e cu sens unic 🙂

                      drstoica a răspuns:
                      Aprilie 24, 2014 la 6:13 pm

                      Circulație ordonată, fără intrări aiurea pe contrasens. Bun așa! 🙂

                      ane a spus:
                      Aprilie 24, 2014 la 8:43 pm

                      :)) da, da, ai vrea tu sa fie contrasens, ai risca o întoarce! 🙂

                      drstoica a răspuns:
                      Aprilie 25, 2014 la 12:12 pm

                      să-mi iau amendă??? noooo!… 🙂

    erys a spus:
    Aprilie 24, 2014 la 12:02 am

    el atras de parul ei care semana cu al sotiei sale, ea atrasa de barba lui care-i amintea de tatal sau, toate bune si la locul lor, n-am inteles cand s-a produs scurt circuitul cu fiul lui mr. morgan senior si ma rog cat de repede au ajuns sa se sarute frantuzeste. ideea e buna, intamplari de genul acesta sunt reale, filmul insa, slabut. aveam pretentii, dar nah…

      drstoica a răspuns:
      Aprilie 24, 2014 la 9:11 am

      Sarcasmul, aparenta rezistență la iubire, conflictul interior vizibil la exterior pot fi tot atâtea aspecte care să scurtcircuiteze mintea unei fete ca aceea ce se îndrăgostește de seniorul Morgan. Când i-a găsit varianta mai tânără, lucrul ăsta a contat decisiv. Tocmai așa ceva pune în evidență dialogul dintre tată și fiu, transcris mai sus: asemănarea izbitoare dintre cei doi. De ce? Pentru că traumele și atașamentele se transmit de la părinți la copii timp de 3-4 generații, dacă ne luăm după psihoterapia sistemică.
      Iar dialogurile plus contrastele sunt cele care fac filmul. Din punctul meu de vedere.

        erys a spus:
        Aprilie 24, 2014 la 8:58 pm

        eu as fi numit filmul „a lucky girl”. 🙂

          drstoica a răspuns:
          Aprilie 25, 2014 la 12:01 pm

          și… „a lucky father, a lucky son”. 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s