Prisoners. Un labirint nebun de 2 ore jumate

Publicat pe

prisonersDe-acum înainte, când mai vreau să văd un thriller psihologic ca să visez și noaptea ce nu-mi place, caut un film făcut de canadianul Denis Villeneuve. 🙂 Din păcate, nu face prea des. Ori nu s-a încumetat el, ori, poate, până acum, n-au avut băieții de la Hollywood încredere în omul ăsta. Însă după excepționalul Incendies, despre care v-am povestit aici, a regizat anul trecut Prisoners. Cu Hugh Jackman și Jake Gyllenhaal. Are ceva tensiune. Dar cred că m-am așteptat la prea mult neprevăzut, s-a întâmplat să fiu atât de atent la fiecare secvență în parte, încât m-am prins prea devreme cine-i eroul negativ. Foarte negativ. Și m-am ofticat puțin, dar mi-a trecut. 🙂

Două familii prietene, având câte doi copii fiecare, se întâlnesc acasă la una dintre ele, de Ziua Recunoștinței. Cele mici – fetițe de 6 și 7 ani – ies din casă și nu le mai găsește nimeni. Răpite? Cam așa ceva. Vinovații? Ai de unde alege. 🙂

Destul de bine construit totul. Nebunia crește gradat, iar finalul e ciudat.

În prima scenă a filmului, fiul lui Keller (Hugh Jackman) împușcă un cerb. Întâiul său trofeu de acest gen. E cu tatăl la vânătoare, parcă mai mult sau mai puțin împotriva voinței sale. Tatăl se roagă în mod obișnuit Celui de Sus, dar vede vânătoarea așa cum o vede și Țiriac: ca pe un sport. Ca pe ceva necesar. „Roagă-te pentru ce e mai bun și fii pregătit pentru ce e mai rău!” E deviza lui Keller. Una dintre cheile poveștii; pentru că omul ăsta exact așa reacționează și se comportă.

Mi s-a părut interesant să ai o mulțime de personaje din care să ți-i alegi pe-ăia buni și pe-ăia răi, deopotrivă. Eu sunt tentat să fac niște alegeri, tu altele, ai să vezi. Fiindcă fiecare are plusuri și minusuri. Mari și mici. Ca-n viață. Iar Denis Villeneuve a învățat ca lumea lucrul ăsta. Se pune cu succes în mintea fiecăruia dintre personajele sale. Și nu le face nici pâinea lui Dumnezeu, nici monștri absoluți. Ca-n viață, fiecare are o scuză pentru ceea ce e, pentru ceea ce face. Orice om bun are și ceva defecte; orice om rău are și niște calități indiscutabile. Te întrebi care-i victima și care criminalul.

Mare greutate are alăturarea dintre glonț și rugăciunea Tatăl Nostru.

Inițial, înainte de a apărea pe piață, filmul primise un rating care-l cataloga drept nerecomandat minorilor. Așa că au mai decupat niște momente crunte la montaj și au ajuns cu povestea în toate cinematografele, pentru toată lumea.

Leonardo DiCaprio a fost multă vreme inclus în acest proiect, dar când au început filmările, l-au trecut în rezervă.

E de altă factură decât Incendies, care m-a impresionat mult mai tare, dar nu găsești motiv să nu-l vezi într-o oarecare seară plictisitoare de primăvară. Nici nu am realizat când au trecut cele 150 de minute.

Tot în 2013, Villeneuve a făcut și Enemy, cu același Jake Gyllenhaal în rol principal. Un tip care-și vede într-un film sosia perfectă. Și se apucă să-l caute pe individ. Thriller, normal. 🙂

Anunțuri

3 gânduri despre „Prisoners. Un labirint nebun de 2 ore jumate

    Dianette a spus:
    Aprilie 14, 2014 la 8:31 am

    Doc… 🙂

    […] să mă abțin de la comparații, dar Incendies, revin, e muuult peste ăsta. Și Prisoners, tot din 2013, e mai ok decât Enemy. Aștept Sicario, în 2015. Încă am încredere în […]

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s