Extremele, oricare ar fi ele

Publicat pe

andrei-plesu„Nu-mi plac, în general, idolatrii, naturile obsesionale, care pariază totul pe o singură idee, pe un singur om, pe un singur ‘proiect’. Adaug, însă, că obsesivitatea poate fi colorată şi euforic, adulatoriu, omagial, dar şi toxic, demonizant, demolator. Stilistic şi psihologic, nu e nici o diferenţă între înălbirea leşinată a cuiva şi înnegrirea lui furibundă. Ambele ţin de patologia fixaţiei nevrotice, a urii şi iubirii oarbe. Ambele falsifică realitatea şi, prin iradiere, strică sufletele.” Andrei Pleșu, de aici.

Am extras fragmentul dintr-un editorial politic publicat de Adevărul. Special am deselectat partea care incriminează ori face referiri concrete la un personaj sau altul. Pentru că NU asta contează, deși ne place să judecăm pe cineva în funcție de afinitățile ori antipatiile pe care le are. În orice lucru rău există întotdeauna și ceva bun. Nu se poate altfel, e o lege universală.

Ceea ce am postat din Pleșu (mai sus) reprezintă esența vieții, descrie comportamentul uman distructiv, cel care ne orbește atunci când merită să apreciem pozitiv pe cineva care nu ne place ori să nu adulăm o persoană pe care-o iubim. Echilibrul e cel care dă liniște și creează premisele fericirii.

Îmi place să iau de oriunde tot ce mă ajută să rămân în echilibru, să evoluez, să mă simt bine fără a face altcuiva rău, să ofer tot ceea ce mie mi-ar plăcea să primesc. Și primesc cu plăcere.

16 gânduri despre „Extremele, oricare ar fi ele

    Camelia - Nicorina Edu a spus:
    Aprilie 12, 2014 la 6:51 pm

    O observație pertinentă, pe care nu ne-o interiorizăm așa ușor. Apreciez astfel de mesaje, poate-poate vom vedea și altfel de perspective. Felicitări pentru articol, pentru tot ceea ce aduce, în general acest blog!

      drstoica a răspuns:
      Aprilie 12, 2014 la 7:10 pm

      Îți mulțumesc frumos, Camelia!
      Așa cum eu am ajuns să iau aminte și să vreau mai mult de la viață, cred că la fel sunt mulți oameni care aleg o evoluție conștientă, aleg, în sfârșit, să trăiască, nu să supraviețuiască.

        Camelia - Nicorina Edu a spus:
        Aprilie 12, 2014 la 7:19 pm

        Nu este ușor să răspunzi cu asertivitate, nu este la îndemână să ai un comportament tolerant, dar am și eu speranța că dezvoltarea personală și mai ales educația va arăta că este mult mai bine să alegi acest drum.

          drstoica a răspuns:
          Aprilie 12, 2014 la 7:33 pm

          Am și eu convingerea ta, nu doar speranța. 🙂 Oamenilor trebuie să li se arate ce alte alegeri pot face și nu să fie convinși de părerea altora. Convingerea și-o formează ei singuri, în timp.

    ane a spus:
    Aprilie 12, 2014 la 8:39 pm

    Andrei Plesu, nu se refera la oamenii de rand, in general el face aluzie totdeauna la clasa politica, dar prin extrapolare putem sa preluam ideea de „idolatrii” care se practica, mai ales cand e vb. de interese personale.

      drstoica a răspuns:
      Aprilie 12, 2014 la 8:58 pm

      Când vorbea despre extreme, se referea tocmai la oamenii de rând. De fapt, la toți oamenii.
      Pentru că obișnuim să ținem cu cineva doar pentru că ne place nouă persoana, nu neapărat pt că are dreptate într-o situație dată. Și invers: negăm din start veridicitatea spuselor cuiva numai pt că nu putem suferi persoana respectivă.

        ane a spus:
        Aprilie 12, 2014 la 9:06 pm

        Ce spui tu poate fi adevarat, pentru unii, pentru mine adevarul e adevar indiferent de situatie, sunt o justitiara 🙂 Nu am citi articolul recunoasc.

          drstoica a răspuns:
          Aprilie 12, 2014 la 9:29 pm

          Poziția ta e cea ideală. Când reușim să ne menținem acolo, în zona aia, reușim și să judecăm mai puțin.
          Dar e de reținut că adevărul are multe fețe, nu e niciodată unul singur pentru toți. El e unul singur, în realitate, dar niciunul dintre noi nu reușește să-l vadă cu adevărat. Fiecare are varianta lui. 🙂 Important e să fie a lui, din propriile experiențe, și nu „împrumutată”.

            ane a spus:
            Aprilie 12, 2014 la 9:54 pm

            Adevarul nu se poate interpreta, daca il sti! daca nu, poti sa-l interpretezi. A comenta o situatie data, aici adevarul e relativ!, unde fiecare are varianta lui. Viata este complexa! 🙂

              drstoica a răspuns:
              Aprilie 12, 2014 la 10:18 pm

              Eu încă nu știu pe nimeni care să cunoască adevărul absolut. 🙂 Privim împreună același tablou și vedem lucruri foarte diferite. 🙂 Fețele diferite ale adevărului pleacă de la cele mai mărunte lucruri în privința cărora da, ne putem pune de acord, existând similarități în adevărurile noastre. Dar ele nu sunt niciodată unul și același.
              Viața chiar e complexă. Și foarte frumoasă!

                ane a spus:
                Aprilie 13, 2014 la 5:49 pm

                Pai, daca eu stiu ca tu ai gresit sau ai nu ai spus adevarul, iar tu nu recunosti. Toti cei care vor comenta in favoarea ta ,vor cauta sa te apere,da! Numai eu voi spune adevarul pentruca eu si cu tine IL STIM. A comenta un tablou e cu totul altceva, e normal sa avem gusturi diferite si interpretari in functie de pregatire, adevarul e relativ, DA! O seara adevarata :))

                  drstoica a răspuns:
                  Aprilie 13, 2014 la 7:21 pm

                  Adevărat de frumoasă și ție! :))

    Subconstientul Genial a spus:
    Aprilie 12, 2014 la 8:41 pm

    Echilibrul…dansul nostru pe sarma ,de fiecare zi.;-)

      drstoica a răspuns:
      Aprilie 12, 2014 la 8:59 pm

      Frumos dans, dacă-l învățăm cum se cuvine. 🙂

    july a spus:
    Aprilie 13, 2014 la 9:31 am

    Am incercat echilibrul in atitudine fiind nevoita de context, dar parca mult mai bine este sa te exteriorizezi prin pasiune, convingeri, sa-ti expui temperamentul, si nu sa-l inhibi .

      drstoica a răspuns:
      Aprilie 13, 2014 la 4:57 pm

      Right!!! Echilibrul vine din exteriorizare într-o primă fază! Doar că orice emoție umană, fie bună, fie rea, durează doar 3-5 secunde. După aceea, se prelungește artificial, se întreține, se amplifică pentru că așa vrem noi.
      Dacă dăm voie emoției să existe, exersăm imediat transformarea ei și starea de bine care se instalează NATURAL.
      O emoție extremă (de orice fel) implică automat, inconștient, și reversul ei tot extrem.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s