Tu i-ai spune „nefericitul”, cred. Dar el nu acceptă, vezi?

Publicat pe

fricaDacă ale mele se numesc necazuri, greutăți, probleme, cum se numește atunci când n-ai o parte din tine și totuși ești mai fericit decât mine? Vezi filmulețul! Tendința e să spui „săracul!”. Dar nu, el chiar nu are nevoie să fie compătimit. Dacă iese din tiparele noastre obișnuite, nu înseamnă că e cumva inferior. El este așa cum ar trebui să fim cei mai mulți dintre noi, fără scuze inutile și leneșe zi de zi. Contează cum se simte el, nu cum îl vedem noi. De-aia suntem nefericiți: pentru că ne raportăm prea mult la părerea celorlalți. Uite cum arată viața dintr-o altă perspectivă! În orice situație, oricât de grea ar părea, merită făcută o recadrare. Să arunci o privire din cu totul alt unghi. Fiindcă nu există nimic fără rezolvare pe lumea asta. Doar atât: rezolvarea nu coincide întotdeauna cu aia pe care o vrei tu neapărat. M-am născut să fiu fericit, nu să-mi plâng de milă, nu să caut nod în papură zi de zi. Știu că viața nu e mereu așa cum mi-ar plăcea mie. Dar ce-ar fi să văd că primesc tot timpul ceea ce am nevoie ca să evoluez? deși, ceea ce am nevoie nu înseamnă mereu același lucru cu ceea ce-mi doresc. Frica e o închisoare. Iar mie îmi place libertatea, așa că profit de ea cât pot în fiecare zi.

Anunțuri

7 gânduri despre „Tu i-ai spune „nefericitul”, cred. Dar el nu acceptă, vezi?

    incredibleyoung a spus:
    Aprilie 3, 2014 la 10:11 am

    E un catel tare frumos! Da, realizez si eu , din ce in ce mai mult , ca frica ne limiteaza si asa nimerim pe langa fericire.Orice vis avem ,uneori si inainte sa il imaginam este imediat umbrit de un gand fricos: oare voi putea ? dar ce-o sa zica lumea…/dar cum sa fac eu una ca asta?
    Of , suntem oameni , suntem capabili de minuni , dar ne e frica de noi insine , nu e asta incredibil ? 🙂 Asa ca… fara frici nejustificate , fara limite …

      drstoica a răspuns:
      Aprilie 3, 2014 la 11:39 am

      Știi… frica de frică e cea mai prezentă și mai periculoasă dintre toate…
      Ne-am născut să fim bine, nu să ne umplem viețile de frici din orice. Nu avem de unde ști ce ne rezervă viitorul. Dar dacă prezentul e ok, de ce să ni-l transformăm mental în ceva dramatic, tragic, negativ?

        incredibleyoung a spus:
        Aprilie 3, 2014 la 12:26 pm

        Frica de frica ? Uau…cam mult pentru mine.:) Corect,ancorarea optimista in prezent.

    Maria a spus:
    Aprilie 3, 2014 la 10:48 am

    Eu empatizez foarte bine cu astfel de animăluțe, mai ales de când dragul meu Taz a rămas fără o lăbuță (din cauza unui veterinar cretin, dar asta e altă poveste). În anul care a trecut de când țopăie în 3 picioare, am obsevat că pentru el nimic nu s-a schimbat: face exact aceleași drăcii pe care le făcea și înainte, cu aceeași viteză: sare pe pervaz, se urcă pe spătarul canapelei, dansează, urcă treptele mai repede decât mine. Nici măcar nu cred că e conștient că îi lipsește ceva. În schimb, oamenii prin parc sau pe stradă, îl compătimesc, se vaietă, își imaginează tot felul de dureri și depresii, unii varsă chiar și-o lacrimă deși tocmai l-au văzut alergând ca vântul după minge sau după vreun alt cățel. Unii mă întreabă Chiar are doar 3 picioare? Încă mă mai abțin să nu răspund că pe-al patrulea îl ține în buzunar că-i e frig… Animalele sunt nefericite când sunt bătute, neglijate, neiubite. Oamenii au mai găsit încă alte 20 000 de motive să-și plângă de milă.

      drstoica a răspuns:
      Aprilie 3, 2014 la 11:44 am

      Foarte adevărat, Maria! Și inspirațional ce spui despre Taz. Dacă un animăluț poate, înseamnă că și oamenii pot. Trebuie doar să aleagă varianta asta, să vrea. Dincolo de miile de frici care se nasc din gândurile oamenilor și nu din realitate.

    Bursucel a spus:
    Aprilie 3, 2014 la 10:39 pm

    Ei, asta da voință! Jos pălăria! Cred că le-ar prinde bine multora vizionarea clipului, nu de alta, dar prea se cred unii prea defavorizați și-și plâng de milă…
    Fear is a prison mi-a amintit instant de The Human Stain și de incapacitatea oamenilor de a-și depăși condiția uneori.

      drstoica a răspuns:
      Aprilie 3, 2014 la 11:07 pm

      Eu cred că e mai mult decât voință, Doina. E fericirea câinelui care habar n-are că e altfel decât ceilalți. Care, chiar dacă are habar, se bucură, după cum se vede, cât toți ceilalți la un loc, de joaca pe plajă. Mare exemplu și pentru oameni! Îmi prinde bine și mie, nu doar celor care se cred prea defavorizați. 🙂
      Cine vrea își depășește condiția. Cine nu… îi critică pe cei care o fac.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s