Orb în București, pentru o zi

Publicat pe

orbRespect părerea fiecăruia. „Lumea e rea”, „România e o țară de…”, „Nu merită să mai ai încredere în nimeni” sunt doar câteva dintre atât de uzualele cuvinte pe care le folosim ca să descriem cât de urâtă e societatea acestei țări. Acum 3-4 zile, niște tineri au făcut un experiment filmat prin București. Nu e farsă, chiar dacă s-a folosit camera ascunsă. Au vrut și ei să vadă cum sunt românii obișnuiți, românii de pe stradă, unde se spune că trebuie să fii foarte atent ca să nu fii furat în fiecare secundă.

Un orb își pierde portofelul. Sau caută o adresă, o direcție. Ori așteaptă metroul. Reacția oamenilor din jur este cea care ne caracterizează pe toți în astfel de situații. Mă gândesc că exagerăm când spunem „România, țară de…”. Să fim mai înțelegători cu ceilalți pentru ca și ceilalți să fie mai înțelegători cu noi. Dacă vreau ca lumea să fie mai bună, fac eu primul pas în sensul ăsta. Întâi ofer eu mai mult, apoi voi primi ceea ce ofer.

„Fii tu însuți schimbarea pe care vrei să o vezi în ceilalți”, spunea Gandhi.

Anunțuri

37 de gânduri despre „Orb în București, pentru o zi

    Mala a spus:
    Martie 20, 2014 la 1:32 pm

    Ma bucur Doc pentru faptul ca exista oameni ca cei pe care tocmai i-am vazut in filmulet. Speranta nu e pierduta.

      drstoica a răspuns:
      Martie 20, 2014 la 1:45 pm

      Și eu mă bucur. Iată-i, sunt mulți. Atâta vreme cât noi nu suntem atenți decât la ceilalți.

    Ana a spus:
    Martie 20, 2014 la 2:43 pm

    Nu stiu cum este la Bucuresti….dar aici sunt foarte multi oameni care ajuta alti oameni…

      drstoica a răspuns:
      Martie 20, 2014 la 3:02 pm

      Mă bucur să citesc asta.
      Sincer, eu cred că peste tot e așa. Trebuie doar să observăm lucrul acesta.
      Îi atragem pe cei care vibrează pe aceeași frecvență cu noi.

        Ana a spus:
        Martie 20, 2014 la 6:34 pm

        Banuiesc ca asa..☺

    iluminisme a spus:
    Martie 20, 2014 la 4:09 pm

    curajos, a nimenit peste oameni buni.. dar mai sunt si nebuni..

      drstoica a răspuns:
      Martie 20, 2014 la 5:52 pm

      Mai sunt și nebuni, cu siguranță. Dar cred că el a întâlnit reprezentanți ai majorității, n-ai cum să „nimerești” numai peste oameni buni dacă ei ar fi 10 în total, nu?

        iluminisme a spus:
        Martie 20, 2014 la 6:14 pm

        dap..asta iti da o speranta, ca pana la urma toti suntem cam orbi in viata

          drstoica a răspuns:
          Martie 20, 2014 la 7:03 pm

          Frumos spus, chiar dacă sună grav. 🙂 Dar uite că astfel de întâmplări ne ajută să deschidem ochii.

            iluminisme a spus:
            Martie 21, 2014 la 10:50 am

            Asa e, pacat ca trebuie sa se ajunga pana acolo… stii tu vorba aia cu paiul ;P

              drstoica a răspuns:
              Martie 21, 2014 la 8:08 pm

              Adevărat.
              În fiecare zi, merg la oftalmolog să-mi scot paiul și bârna din ochi. 🙂

                iluminisme a spus:
                Martie 21, 2014 la 8:38 pm

                eu raman cu ele in ochi din pacate…

                  drstoica a răspuns:
                  Martie 21, 2014 la 9:35 pm

                  Vino să le scoatem fără pic de durere! 🙂

    incredibleyoung a spus:
    Martie 20, 2014 la 6:39 pm

    Emotionant…Oameni adevarati , minunati , ce sa mai zic…

    Cocktail de viata a spus:
    Martie 20, 2014 la 8:24 pm

    peste tot sunt oameni buni si oameni nebuni….oameni ce te cunosc si te-ar lasa jos si oameni ce nu te cunosc dar te ridica…si asta nu se intampla decat in Romania si nu de acum….de o viata si peste tot!

      drstoica a răspuns:
      Martie 20, 2014 la 8:34 pm

      Adevărat, Raluca. Dar uite ce frumos e să-i vedem pe cei buni! Ne motivează, ne inspiră…

        Cocktail de viata a spus:
        Martie 20, 2014 la 8:35 pm

        Categoric….EU CRED ORICUM CA EXISTA MAI MULTI OAMENI BUNI DECAT RAI

          drstoica a răspuns:
          Martie 20, 2014 la 8:37 pm

          Foarte de acord cu tine. Acum, suntem doi care credem asta. 🙂

    Dan a spus:
    Martie 20, 2014 la 10:05 pm

    Nu cumva facem o confuzie între empatia cu omul aflat în suferință și disponibilitatea de a fi no matter what mai buni ? Fiindcă e îndeobște cunoscut că (și asta nu numai la noi) cerșetorii „convingători” reușesc să strângă mici averi fără prea mare efort.

      drstoica a răspuns:
      Martie 20, 2014 la 10:30 pm

      Da, Dane, poți empatiza cu omul suferind, dar asta nu te face să-i dai lui prea mare atenție dacă nu ai ajuta pe oricine altcineva no matter what. Atâta vreme cât empatia nu presupune efort, ea se manifestă relativ ușor. Știi cum e: treci pe lângă un amărât (poate cerșetor), îl privești cu milă, zici „săracul!”, eventual îi arunci un leu și mergi mai departe, nu te oprești, că dacă îți cere cine știe ce, dacă trebuie să-l treci strada și tu te grăbești, chiar te grăbești…
      Când te oprești din drumul tău, când faci un set întreg de gesturi, ca în filmulețul postat, e mai mult decât empatie cu omul aflat în suferință. E ceva ce face parte din tine.
      Asta e doar părerea mea, bineînțeles.

        Dan a spus:
        Martie 20, 2014 la 10:35 pm

        Rezonez la optimismul tău de aceea voi înceta (pentru moment) să ți-l mai demolez cu-o analiză mai atentă a imaginilor. Că încă mai avem ? Ok, da. Mai avem. Vine ceva din urmă ? Hai s-așteptăm bacul de anul ăsta, mă gândesc.

          drstoica a răspuns:
          Martie 20, 2014 la 10:48 pm

          🙂 Poți încerca să-mi demolezi optimismul, dar, de reușit, numai eu decid dacă chiar reușești sau nu. 🙂 Ai tot dreptul să analizezi și să-ți spui părerea, indiferent că eu consider că am sau că n-am dreptate. Nu postez ca să-mi fie postarea aplaudată. Însă în lumea mea așa se văd lucrurile. Și pot să observ zilnic beneficiile atitudinii, în general. Se spune că „nu aptitudinea, ci atitudinea decide altitudinea omului”. Eu chiar fac angajarări (pentru companii de media și nu numai) pe criteriul ăsta și oameni pe care apoi îi mai și trainuiesc, dar care, firesc, nu apucă să capete cine știe câtă experiență, sunt ceruți uneori curând în altă parte, pe mai mulți bani. Inclusiv de directori care, inițial, ziceau „n-are cum respectivul să fie mai bun decât unul cu vechime, așa, de la-nceput”. Doar că vechimea nu este = cu experiența. Iubesc optimismul, pentru că el m-a umplut inclusiv de bani. 😀
          Nu cred că omenia vine din diploma de bac. 🙂

            Dan a spus:
            Martie 20, 2014 la 10:58 pm

            Corect. Nici omenia și, din presa pe care o citesc de ceva vreme încoace, e clar că nu vin din diploma de bac. La diploma de bac „pe stil vechi”, mă refer.

              drstoica a răspuns:
              Martie 20, 2014 la 11:08 pm

              Nu cred că înțeleg corect ce vrei să spui. Nici omenia și nici ce altceva? Dacă poți reformula și pentru mine… 🙂

                Dan a spus:
                Martie 20, 2014 la 11:15 pm

                Mi-a scăpat. Sunt cu un ochi la un film. 😆
                „Corect. Nici omenia și, din presa pe care o citesc de ceva vreme încoace, nici jurnalismul, e clar că nu vin din …

                  drstoica a răspuns:
                  Martie 20, 2014 la 11:41 pm

                  Dacă e o referire la ce spuneam despre oameni angajați în media, aș mai zice că nu e nicidecum vorba despre acei jurnaliști la care te uiți și pe care-i înjuri. 🙂 Sunt oameni de calitate, de divertisment curat. Dar munca lor nu se vede, pentru că le iau fața cei la care te uiți ca să-i înjuri. 🙂

                    Dan a spus:
                    Martie 21, 2014 la 12:00 am

                    Nu, nu a fost un apropo. Nici măcar eu nu sunt în stare de asemenea impolitețe. Dar, dacă tot ai adus vorba, eu mă uit doar la ce mi se oferă. Și doar telecomanda mea știe ce eforturi depun pentru a descoperi ceva care să merite.

                      drstoica a răspuns:
                      Martie 21, 2014 la 8:00 pm

                      Eu mă uit la foarte puține lucruri la tv. De regulă, încerc să le văd altfel decât pe televizor, ca să evit publicitatea. 🙂 Dar, sincer, nici măcar nu simt lipsa tv-ului atunci când nu e. Știu că exisytă Băsescu, Ponta, Gigi, Gâdea… dar atât: știu de ei. Și nici nu mă enervează. 🙂 Una dintre interpretările teoriei câmpului unificat, din fizica cuantică, spune că un lucru există doar atâta timp cât el este/devine observat. Altfel… nu există. Și mă străduiesc să nu-i observ pe-ăia care mi-ar putea strica buna dispoziție. 🙂
                      Să nu mă înțelegi greșit, Dane, eu nu sunt un pozitivist absurd, care nu vede deloc realitatea general acceptată, care nu are niciodată probleme. Însă, ca absolut orice om, îmi construiesc propia realitate. Și depinde de mine cum arată. Faptul că trăiesc bine-mersi în ea, înseamnă că am toate motivele s-o păstrez. 🙂

    Oana a spus:
    Martie 24, 2014 la 1:06 pm

    Îmi vei spune, probabil, că sunt un fel de ‘Gică-Contra’, dar eu spun că din acest experiment nu rezultă realitatea, deoarece situația e una specială, nu ordinară/normală. Dacă se făcea această provocare folosind un cetățean turmentat, de exemplu, un bătrân sau, pur și simplu un tânăr ca cel din imagini, dar nu orb, ci capabil și doar rătăcit, rezultatele nu erau deloc aceleași. Iar bunătatea/omenia adevărată iese la iveală în situații care nu sunt speciale.

      drstoica a răspuns:
      Martie 24, 2014 la 4:10 pm

      Realitatea, așa cum e ea, nu o vede niciunul dintre noi. 🙂 Fiecare are propria realitate. Din a ta rezultă ceva, din a mea, altceva. Ceea ce-mi pare important pt mine este că realitatea mea îmi dă starea de bine necesară pentru a fi, a face, a avea tot ceea ce-mi doresc să fiu, să fac, să am. Nu pot decât să apreciez, să fiu recunoscător realității mele.
      Nu te gândi niciodată că mă supăr fiindcă mă contrazici. Nu am de ce. Ar însemna că sunt fix invers de cum le arăt oamenilor că ar putea fi. Eu îmi schimb starea și viața doar în funcție de propriile convingeri și credințe.
      Bunătatea sau omenia cred că iese la iveală indiferent de circumstanțe. Adică, faptul că l-au ajutat pe om, chiar și în situația lui specială, nu denotă omenie? 🙂 Ia imaginează-ți, simplu, fără o altă fază analitică, imaginează-ți că lumea nu l-ar fi ajutat. Ce-ai fi zis?

        Oana a spus:
        Martie 25, 2014 la 12:14 pm

        Tocmai datorită situației speciale nu m-aș gândi, nicio clipă, că un asemenea om nu ar fi ajutat. Cunosc suficientă psihologie umană încât să am această certitudine. Acest gen de ajutor stă în instinct, nu în omenie, iar omenia rar se regăsește în instinct. Doar un om fără inimă nu ar ajuta un orb, și știm bine că astfel de oameni nu prea există. Da, ai dreptate, realitatea e a fiecăruia, de unde și expresia: „Există trei adevăruri pe lumea asta; al meu, al tău, și Adevărul.” Indiferent dacă ne convine nouă sau nu, că îl vedem sau nu, adevărul/realitatea există. Apreciez că al tău este mai frumos și te face să te simți bine, însă, în același mod, al altora (al celor cărora nu le pasă) este bun așa cum e și îi face să se simtă la fel de bine. Nu este comod pentru mine să accept că a-ți croi o realitate pe gustul tău, înseamnă să ignori ceea ce nu-ți convine. Deși, recunosc, este mult mai benefic. Pe plan personal, însă, nu din punct de vedere umanitar/universal. Mai spunea cineva (îmi cer scuze, dar nu rețin întotdeauna autorii cuvintelor care îmi plac) că în această viața evoluția individuală nu este posibilă, că nu putem vorbi despre evoluție decât atunci când este generală. Omul nu poate evolua ca individ atâta timp cât întreaga specie nu o face. Și sunt de acord.
        Legat de omenie, ca să revin, cred că întotdeauna se poate „mai bine și mai mult” și „e bine și așa decât deloc” nu mă prea mulțumește. Defect profesional, probabil. Este frumos să ajuți atunci când este nevoie, dar e sublim să ajuți atunci când nu se așteaptă nimeni să o faci. Iar dacă am ajuns să credem că a ajuta un orb denotă o MARE doză de omenie, înseamnă că într-adevăr ne-am pierdut speranța în noi, în oameni.
        P.S. Nici nu mă gândeam că te vei supăra pe opiniile mele diferite. Știm amândoi că discuțiile în contradictoriu
        sunt printre singurele discuții constructive, din care pot ieși idei noi.

          drstoica a răspuns:
          Martie 25, 2014 la 4:50 pm

          A te simți mai bine când percepi lumea din jur ca fiind bună te împinge inevitabil la a participa la bunătatea lumii. Nu mă pot bucura de gesturile simple și frumoase, ca și când ar fi toate deosebite, fără a le reproduce eu însumi. Sunt foarte de acord cu ce spui vizavi de binele individual și de binele general; însă pentru a obține evoluția generală, e nevoie întâi să o trăiești pe cea individuală. Să-ți pui atenția cu recunoștință pe jumătatea plină a paharului, chiar dacă o vezi și pe cea goală. Amândouă există, dar setea se astâmpără din cea plină.
          Da, e sublim să ajuți atunci când nu se așteaptă nimeni să o faci, dar mi se pare prea puțin să crezi că binele mic e instinctual și nu contează. Mic cu mic se face mare.
          Un copil învață întâi adunarea, scăderea, înmulțirea…, abia apoi trece la ecuații de gradul doi. 🙂 Iar când el începe să rezolve frumos adunările, te bucuri maxim, nu-i zici: „e prea puțin”. Apreciezi ce poate Acum. Altfel, de mâine, evoluția va deveni mai înceată.

            Oana a spus:
            Martie 25, 2014 la 11:05 pm

            Bineînțeles că „binele mic” contează, nici nu am vrut să insinuez altceva. Voiam să punctez doar că nu e cazul să-l ridicăm la rang de mare omenie și să ne agățăm de el ca fiind dovada supremă că ‘oamenii’ încă există. Oamenii, acei ‘oameni’, există și vor exista mereu, indiferent de evoluția lumii, și fac o grămadă de lucruri mari. Dar da, sunt de acord: mic cu mic se face mare. De cele mai multe ori, însă, o mie de pietricele nu pot înlocui o stâncă.

              drstoica a răspuns:
              Martie 26, 2014 la 12:19 am

              Da, înțeleg ce vrei să spui. Nu țin deloc să te contrazic, doar că eu încerc să nu minimalizez anumite trăsături, gesturi, comportamente umane. Fiindcă aș face-o în favoarea spiritului critic inutil. Gen: „Da, ai făcut ceva bun, dar nu e mare lucru”. Pe de altă parte, aprecierea pozitivă e cea care stimulează cu adevărat, care crește inteligența emoțională a omului. Pune-te în locul unuia din filmuleț care a făcut instinctual acel gest față de „orb” și care citește pe net că nu înseamnă prea mult fapta lui. Data viitoare s-ar putea să treacă, în mod inconștient determinat, ca o frondă împotriva criticii trecute, de orbul care chiar are nevoie de ajutor. Știi cum e cu emoțiile primare din inteligența emoțională; gestionate incomplet sau incorect, unele vor căpăta energie distructivă, va apărea invalidarea ori validarea greșită… și tot așa. Am descoperit că eu mă pot bucura simplu și sincer pentru toate faptele mărunte, dar frumoase ale celorlalți, iar ceilalți își mai cresc puțin încrederea în valori general acceptate, transferând emoția și altora din jurul lor. Astfel încât toată lumea are de câștigat, după părerea mea.

    ionut a spus:
    Aprilie 25, 2014 la 8:23 am

    SUPER TARE .BRAVO.SUNT IN GERMANIA DE CEVA TIMP SI LE ARATAM VIDEOCLIPUL LA NISTE PERSOANE (un Turc ,un Neamt si eu )si au spus ca inseamna ca Romania are alta poveste ca inseamna ca nu este adevarat ce stiau eu de noi .

      drstoica a răspuns:
      Aprilie 25, 2014 la 11:59 am

      Exact, Ionuț, te respect și te apreciez!!! România are o poveste la fel de frumoasă ca a altor țări, ca a altor națiuni! Nu contează unde alegi să trăiești, nu contează că sunt lucruri, destule, care te deranjează într-o anume țară, oricare ar fi ea. Contează să vezi că are și părțile ei frumoase și foarte frumoase.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s