Frica, instrument de manipulare și automanipulare

Publicat pe Actualizat pe

Love of FearFrica este cel mai important și mai eficient instrument de manipulare din câte au existat vreodată. Se educă, în mod voluntar sau nu, conștient sau nu, manipularea la toate nivelurile.

Am fost învățați să trăim în frică. Frica de a nu pierde, frica de a nu avea, frica de noi înșine, frica de ceilalți, frica de eșec, frica de succes…

Știai că frica de a nu pierde ceva e mult mai mare decât frica de a nu dobândi un anume lucru? Muuult mai mulți oameni își fac mai bine treaba la serviciu dacă sunt amenințați că rămân fără job decât dacă li s-ar promite 10% în plus la salariu.

Mie mi se pare trist. Și am ales să reeduc asta la mine, în viața mea.

Oamenii, de-a lungul vremurilor, poate cu bune intenții, bisericoși și relativ înțelepți, au hotărât ei că trebuie să ne fie frică de Dumnezeu, că Dumnezeu e atent și pedepsește tot. Dacă ești creștin, îi pedepsește pe ceilalți, dacă ești evreu, îi pedepsește pe restul. Dacă ești mulsulman, budhist, la fel.

Ni s-a predat despre supraviețuirea darwinistă a celui mai bine adaptat, despre victoria celui mai puternic și despre succesul celui mai inteligent. Se vorbește foarte puțin despre starea ideală a celui mai iubitor. Despre starea de bine care vine din liniștea interioară, acea liniște din mintea și din inima ta. Și astfel te străduiești doar să fii cel mai bine adaptat, cel mai puternic, cel mai inteligent, cel mai temător de Dumnezeu – într-un fel sau altul – și, dacă în vreo situație nu ești pe măsura așteptărilor tale și mai ales ale celorlalți, ți-e teamă că ai ceva de pierdut, pentru că ni s-a spus că a nu fi pe măsura așteptărilor înseamnă a pierde, a fi un ratat. În clipa asta, tu poate chiar ești un om fericit și nici nu știi; nici nu vrei să vezi. Pentru că te raportezi la ceea ce cred alții despre cum trebuie să arate fericirea TA personală. „Oricând te regăsești de partea majorității, e cazul să iei o pauză și să te gândești puțin la asta.” E o vorbă a lui Mark Twain.

“Întreaga ta idee despre cine și ce ești este împrumutată. Împrumutată de la aceia care nu au nicio idee despre cine și ce sunt ei înșiși.” Mooji.

Cineva mă poate contrazice: “dacă nu te raportezi la ceilalți, la anturaj, la comunitate, riști să pari un paria, să fii exclus”. Întâi încearcă în mod repetat să fii altfel și vei vedea după aia cât de exclus ești. Știi ce se va întâmpla? Oamenii te vor căuta și mai abitir decât înainte. Vor vrea să fie cu tine, pentru că le dai o stare de bine, de încredere, de siguranță…  Vei împărți cu ei, fără niciun efort, starea ta de bine. Și ghici ce! Starea ta de bine se va amplifica ea însăși, se va prelungi, perpetua văzând ce se întâmplă cu tine și în jurul tău.

„Mii de lumânări pot fi aprinse de la o singură lumânare și viața acestei lumânări nu va fi scurtată. Fericirea nu descrește fiind împărtășită.” Buddha.

love

28 de gânduri despre „Frica, instrument de manipulare și automanipulare

    incredibleyoung a spus:
    Martie 6, 2014 la 7:40 pm

    Asa e.Teama e un sentiment destul de prezent in viata noastra.Si sunt un numar infinit de motive care determina frica.Dar frica este si sanatoasa in unele cazuri , fiind legata de supravietuire,pacat ca o ducem la extrem. 🙂

      drstoica a răspuns:
      Martie 6, 2014 la 8:20 pm

      Frica e ok atâta vreme cât ne e prietenă. Când ne împiedică să evoluăm, când ne oprește să facem o schimbare ori când ne forțează să facem ceva doar pentru a fi pe placul altora, frica nu poate fi sănătoasă. Suntem educați să o ducem zilnic la extrem. 🙂

        incredibleyoung a spus:
        Martie 6, 2014 la 8:22 pm

        🙂 Da ,orice invat are si dezvat ,nu ? Doar ca nu e usor .:)

          drstoica a răspuns:
          Martie 6, 2014 la 8:26 pm

          De-ar fi ușor, ne-am plictisi imediat. 🙂

            incredibleyoung a spus:
            Martie 6, 2014 la 8:28 pm

            Da…plictiseala , sursa de inspiratie ,sau de nervi…:)) parghie spre ceva nou sau sursa de disconfort.

    erys a spus:
    Martie 6, 2014 la 11:19 pm

    mereu mi-a fost teama ca o sa-mi limitez visele in functie de ceilalti. si…zis si facut, caci de ce ti-e frica, de aia nu scapi…:)

      drstoica a răspuns:
      Martie 6, 2014 la 11:43 pm

      Ok, a sosit clipa să-ți fie frică de fericire! Sper să nu scapi! 😀

        Romana a spus:
        Martie 7, 2014 la 12:14 am

        Mie mi-e asa de frica…ca o sa castig la loto. 😛

          drstoica a răspuns:
          Martie 7, 2014 la 11:57 am

          Dacă vrei, îți sporesc și eu frica, da’ facem jumi-juma! 😀

    Ana a spus:
    Martie 7, 2014 la 10:45 am

    Mie una imi este tare frica de gandurile mele…

      drstoica a răspuns:
      Martie 7, 2014 la 11:58 am

      Chiar există tehnici simple și extrem de eficiente de „îmblânzire” a gândurilor, de relaxare și de reprogramare a lor într-un alt fel, care sâ nu dea frică, ci dimpotrivă.

        Ana a spus:
        Martie 7, 2014 la 5:11 pm

        Problema mea este ca gandurile au puteri nebanuite…si mi-e teama de ceea ce pot face 😦

          drstoica a răspuns:
          Martie 7, 2014 la 7:02 pm

          Pot fi gândurile tale mai puternice decât tine?? 🙂 Psiho-neurologia zice că nu. Doar dacă le dai voie, doar dacă nu încerci nimic ca să le îmblânzești. Poți aștepta să te simți jos de tot, să simți că nu mai e nimic de făcut… ori poți încerca acum, când e mai ușor să redresezi situația. Omul, de regulă, alege să ajungă întâi foarte jos… din păcate. Dar eu mă gândesc că poți prelua controlul asupra gândurilor tale chiar acum. Crede-mă, nu e atât de greu precum pare! Sunt aplicații pragmatice, foarte la îndemână, menite să te ajute într-un mod extraordinar.

            Ana a spus:
            Martie 7, 2014 la 7:30 pm

            Mi-ar prinde bine sa primesc putin ajutor…Am fost si jos,e adevarat….acum ma ridic,tintesc foarte sus…ma ia cu ameteala 🙂
            Si sper….si doresc si ma gandesc intens…si sper sa ajung unde cred ca pot atinge acel suprem la care visez,inca….nu vrea sa nu mai sper…doar ca n-am cum evita gaurile neadtupate din drumul meu…

              drstoica a răspuns:
              Martie 7, 2014 la 8:02 pm

              Îmi pare rău că nu ești mai aproape. Mi-ar fi făcut plăcere să vorbim și să urmărim împreună ce ușor e să te ridici. Mai mult și mai mult. 🙂 Starea de bine nu are limite, Ana! Oricât de fericită ai fi la un moment dat, se poate și mai și de-atât.
              Dacă vrei o sugestie, dacă tu crezi că te-aș putea ajuta cu ceva, cu orice, scrie-mi pe mail, fără nicio reținere.

                Ana a spus:
                Martie 7, 2014 la 8:08 pm

                O sa profit de invitatie…multumesc!

                  drstoica a răspuns:
                  Martie 7, 2014 la 8:43 pm

                  Cu mare plăcere. Profită! 🙂

            Ana a spus:
            Martie 7, 2014 la 7:31 pm

            Uneori ma sperii….in mod pozitiv…desi e posibil ca pozitivul meu sa atinga gandul celorlalti si sa se transforme in negativ.

    minitax a spus:
    Martie 7, 2014 la 2:08 pm

    Avem un proverb „frica pazeste bostanul „. Nu e numai manipulare ci si conservare.

      drstoica a răspuns:
      Martie 7, 2014 la 2:17 pm

      Ai dreptate. Psihologia modernă susține că nu există o emoție, un sentiment, o valoare total distructivă. E nevoie doar să transformăm acele emoții de tip „dușman” în prieteni. În alte texte postate pe blog am spus asta de mai multe ori. Fiindcă eu cred în asta. Când treci strada regulamentar, pe verde, și vine o mașină care nu oprește, frica îți spune „fă repede doi pași, ca să nu dea mașina peste tine!”. Faci doi pași, te-ai salvat, iar frica a dispărut. Se cheamă că ți-e prietenul care la nevoie se cunoaște. Dar dacă vei păstra frica (în mod nejustificat), spunându-ți: „de acum înainte, nici că mai traversez strada pe aici, fiindcă uite ce mi se întâmplă!”, frica devine dușmanul tău. Un nebun care nu oprește la semafor poți întâlni oriunde. Contează doar percepția ta asupra a ceea ce se întâmplă.
      Dar e deja un fapt confirmat statistic că frica e principalul instrument de manipulare la toate nivelurile, în toate mediile, de-a lungul miilor de ani. Iar frica nu e ceva înnăscut. Doar două tipuri de frică sunt înnăscute: frica de înălțime și frica de zgomot. Care, culmea, se reeducă foarte simplu. În schimb, ni se inoculează multe alte frici care ne fac viețile un calvar.

        minitax a spus:
        Martie 7, 2014 la 9:58 pm

        Cred ca ai folosit cam mult metalimbaj, mi-e greu sa inteleg mesajul.
        Inteleg ca frica este fie fobie (gen „nu mai traversez strada pe aici”) sau o forma mai usoara, superstitie.
        Sau este o forma de auto-convingere ca ceva poate merge prost – mai mult o angoasa.

          drstoica a răspuns:
          Martie 7, 2014 la 10:07 pm

          Scuze, n-a fost în intenția mea să fie un text pretențios.
          Ca să rezum, eu cred că tot ce ne murdărește, ne întristează, ne sperie, ne distruge viețile vine dintr-o frică. Doar gândește-te puțin. Există frica de neacceptare, frica, de singurătate, frica de succes, frica de eșec, frica de schimbare, frica de a pierde, frica aia care ne paralizează, ne îndurerează ori ne blochează, ne determină să nu încercăm altceva, că… dacă e mai rău decât înainte?? O frică, nu?
          Frica ajută atâta vreme cât nu te împiedică să evoluezi, să ai liniște, să ai o stare de bine.
          Cea mai importantă constantă din Univers e schimbarea. Tocmai de aceea reiau vorbele lui Milton Erickson: „Schimbarea este nu numai posibilă, ci și inevitabilă”. Noi acceptăm să ne schimbăm doar cât să supraviețuim. Altfel, ne e frică s-o facem, chiar dacă avem nu știu câte motive și modele de oameni care au reușit.
          Dar discuția e lungă. Ar dura o viață, cred. 🙂 Fiindcă și eu lucrez cu mine la propriile frici, normal. 🙂

    inda of wind a spus:
    Martie 7, 2014 la 2:10 pm

    Cred ca una dintre frici, foarte bine ascunsa, este frica de a reunta la frica. Pare ciudat, nu-i asa? 🙂 Atata timp cat ne este frica, suntem constienti de faptul ca la randul nostru o putem inspira celorlalti. M-am straduit multa vreme sa inteleg cateva versuri simple si inca nu stiu daca bine le-am inteles:
    „L-am realizat pe Domnul,
    Cand am murit, inca traind!
    Ma cufund in beatitudinea propriei naturi,
    Nu mai cunosc frica, nici nu o mai inspir celorlalti”
    (Kabir – Tes panza Numelui Tau)
    Tu cum intelegi asta?

      drstoica a răspuns:
      Martie 7, 2014 la 2:33 pm

      Cred că se referă la moartea vieții centrată pe ego. Egoul este cel care se identifică atât cu succesul, cât și cu eșecul. El redefinește ființa umană, crezând, bineînțeles, că face ceva corect și util, deși duce la nefericire, la o veșnică lipsă de ceva, la perpetue nemulțumiri și la interpretarea faptului că fericirea e doar destinația. Tocmai de-asta ne e ulterior atât de greu să ne schimbăm.

      Și da, ai mare dreptate, ne atașăm inclusiv de frica noastră, așa cum ne atașăm de toate câte ne plac și câte nu ne plac la noi, în viețile noastre. Cineva m-a sunat zilele trecute să-mi spună ce mare problemă de sănătate are, cauzatoare a unei dureri aproape insuportabile. Am zis „ok, te cred, te înțeleg, simt că suferi. Nu vrei să rezolvi situația?”. Timp de 10 minute a ocolit încontinuu găsirea de soluții. Îmi spunea fix același lucru, cu alte cuvinte. I-am zis „da, am înțeles; dar pari foarte îndrăgostit de durerea, de suferința ta”. „Ei, nu, cum să fiu îndrăgostit de durere?! Vreau să scap de ea!” „Bun, găsim o soluție?” l-am întrebat. Și i-am oferit variante plauzibile pe care nu le încercase. „Nu, nu cred că se poate.” Și a reluat povestea despre durerea lui insuportabilă, aceeași, din nou și din nou. El nu voia cu adevărat să scape de durerea aia. De ce oare? Ce avantaj secundar, ascuns, îi aducea ea? Atenția. Atenția celor din jur: „săracul, mi-e milă de tine! cum pot să te ajut, ce să fac? ia mai povestește-mi puțin despre durerea ta! stai în pat, că fac eu totul în locul tău”. În clipa când înțelegem că schimbarea este nu doar posibilă, ci și inevitabilă (vorba lui Erickson), vom permite împrejurărilor naturale ale vieții să ne întrerupă tiparele vechi de asociere și experiență care au devenit nefolositoare, astfel încât să apară soluții și atitudini noi. E lucru dovedit medical: când îți pui și păstrezi atenția pe o durere fizică, ea se amplifică în mod automat. Durerea poate fi obligatorie. Suferința, însă, e opțională.

    inda of wind a spus:
    Martie 7, 2014 la 9:13 pm

    Cred ca aceste persone devin bolnavi cronici. Pentru ca undeva la un nivel mult mai adanc decat sunt dispuse sa mearga, se folosesc de durerea lor. Desigur, vor lua medicamente, poate ca se vor insanatosi pentru o vreme, dar fara sa se vindece si la un moment dat vor simti iarasi nevoia acelui beneficiu secundar. Afectiunea reapare, este deja cunoscuta, o recunosc de la primele semne si tot atunci apare o ciudata bucurie tradusa ca fiind „bine ca acuma stiu si o voi putea trata inca de la inceput” si ca sa nu se agraveze incep sa se lupte cu ea. Nu asa suntem invatati? Sa luptam cu boala. Si culmea, reusim atat de bine sa ne centram atentia pe ea incat o alimentam cu toata energia care ne-a mai ramas. Rezultatul? Vechea durere se manifesta in toata „splendoarea” ei.Si ne putem invarti in cercul acela pentru foarte multa vreme strigand inafara dupa ajutor fara sa aruncam macar o singura privire inauntru. Dar am venit aici sa experimentam, nu-i asa? 🙂

      drstoica a răspuns:
      Martie 7, 2014 la 9:56 pm

      E diferența între „nu vreau să fiu bolnav” și „vreau să fiu sănătos”.
      Dar așa e, experimentăm până învățăm. 🙂

    spflorin69 a spus:
    Aprilie 17, 2016 la 2:57 pm

    Reblogged this on Spflorin.Ro.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s