Tudor Chirilă vs Fuego, o lecție simplă de viață

Cre’ că deja cunoașteți întâmplarea. Cântând la deschiderea unui nou club din București, Tudor Chirilă a încercat și un scurt moment de stand-up comedy. În care s-a amuzat pe seama lui Fuego așa:

„Pentru măicuţa lui Fuego, vă rog frumos, un moment de recu… de linişte! O să cântăm piesa «Perfect» în stilul lui Fuego. Din respect pentru un mare artist, trebuie să acceptaţi. (…) El aşteaptă de la măicuţa lui izbăvire. Eşti bun, băiatule, te iert! Perfeeect, aşa a intrat tehnicianul Grasu’ cu cuţitul peste mama lui Fuego. (…) Tare aş vrea să ştiu ce a primit măicuţa lui Fuego de Mărţişor.”

Contactat de ziarul Ring, Fuego a ales să-i dea lui Chirilă următoarea replică:

„Am încercat, pe parcursul timpului, să mă păstrez departe de afirmaţiile legate de colegii mei, de activitatea lor, cu atât mai puţin de felul în care aleg să se înfăţişeze în faţa publicului. Nu ştiu foarte multe despre ieşirea lui Tudor Chirilă, care probabil e o scăpare firească a unui om spontan, cu fire ludică. Personal, nu îl cunosc, dar îl apreciez pentru determinarea de care a dat dovadă, menţinându-se în prim-plan artistic. Pot spune doar că provine dintr-o familie de seamă, fiind un actor talentat al Teatrului de Comedie, îmbinând ambele componente foarte abil. Am urmărit-o pe mama sa, celebra actriţă Iarina Demian, în nenumarate spectacole, atât în roluri sclipitoare în faţa scenei, cât şi în calitate de regizor de seamă. De tatăl sau, renumitul jurnalist Ioan Chirilă, un simbol al domeniului, mă leagă amintiri speciale, cunoscându-l în cadrul emisiunii «Ceaiul de la ora 5», la debutul meu, unde am fost invitat chiar de dânsul. Am toată stima pentru această familie de profesionişti din care face parte şi Tudor şi cred că, prin toată munca depusă în timp, a reuşit să menţină standardele impuse de părinţii săi, devenind, la rându-i, un simbol al generaţiei sale. Umorul ne poate salva pe toţi când e făcut fără intenţii maliţioase, cu bun-simţ şi spirit liber. Muzica e cea care ne poartă pe toţi în viaţă şi cea care, în cele din urmă, va judeca vorbele.”

Bineînțeles că Tudor Chirilă a citit și el vorbele lui Fuego. Inițial, unii au spus, probabil: „Bine, Chirilă, fă-l praf pe-ăla!”. Dar a glumi nu înseamnă neapărat a jigni, indiferent de gusturile și orientările noastre social-culturale. Și vocalistul de la Vama a revenit pe blogul său cu un text:

„Folosesc acest spațiu pentru a prezenta  public scuzele mele domnului Paul Surugiu, cunoscut și sub pseudonimul Fuego. Fac acest lucru pentru că am derapat de la un comportament, pe care, la rândul meu, am încercat să-l impun de-a lungul timpului. Nu am considerat niciodată ortodoxă maniera de a specula excesiv comic pe seama diverselor personalități publice. Pamfletul agresiv nu a fost vreodată instrumentul meu preferat. Cu atât mai mult, deci, regret ieșirea mea din concertul de vineri.

Se impun niște precizări, totuși. Adesea, în concertele noastre alegem să pastișăm diverse genuri muzicale interpretând câte o piesă Vama în genurile vizate, bineînțeles un efect hazliu. Muzica domnului Surugiu se înscrie într-un astfel de gen fără ca asta să însemne o minimalizare a genului în sine. În definitv, umorul se naște din suprapunerea unor paradigme sociale sau morale antagonice.

La capitolul sensibil mama, aș vrea să menționez că nu am avut niciun moment intenția de  a o ataca pe mama domnului Surugiu, o persoană despre care nu știu nimic, al cărei prenume nici măcar nu îl cunosc. Referirea mea a fost mai degrabă la mama arhetipală care s-a născut prin frecventa mențiune în cântecele domnului Surugiu, devenind un soi de mamă ideală la care ascultătorii sunt invitați să se raporteze. Desigur această explicație nu justifică și nici nu scuză momentul de vineri seara ci doar încearcă să nuanțeze semnificația atribuită gestului.

Nu în ultimul rând aș vrea să-i mulțumesc domnului Surugiu pentru lecția pe care mi-a oferit-o printr-o atitudine elegantă, care l-a poziționat deasupra oricărui conflict (spre dezamăgirea unei părți a presei). Acest spirit anti-revanșard ar trebui să contamineze mai des viața publică de la noi pătată grav prin degradarea dialogului sau abandonul definitiv al normelor de bun simt. Din păcate, vineri seara am alunecat și eu în această situație condamnabilă.

Nu-mi rămâne decât să-mi însușesc lecția domnului Surugiu, să învăț din ea și să-i prezint din nou scuzele mele.”

Respect, Tudor, respect, Fuego!