Schimbarea = soluție, nu resemnare sau sfârșit

Publicat pe

meMilton Erickson a fost un geniu al secolului trecut. Experimenta și învăța în mod intuitiv lucruri care au rămas de referință în psihologia modernă. E considerat cel mai mare hipnoterapeut al tuturor vremurilor. Multe tipuri de psihoterapie și neuroștiințe descoperă tot mai bine cum funcționează mintea umană cu ajutorul studiilor ericksoniene.

Schimbarea este nu numai posibila, ci si inevitabila. Problemele psihologice se dezvolta cand oamenii nu permit împrejurarilor naturale ale vietii sa le întrerupa tiparele vechi de asociere si experienta care au devenit nefolositoare, astfel încât sa apară solutii si atitudini noi.

Comunicarea umană se produce la două niveluri în mod simultan: conștient și inconștient / subconștient / nonconștient, pentru a genera noi răspunsuri comportamentale și percepții care vindecă sau, dimpotrivă, afectează.

Hipnoza poate reduce dureri fizice, le poate suprima total, poate rezolva probleme psihice (mental-emoționale) mai mari sau mai mici, poate reduce considerabil nivelul de stress. Ea nu este, însă, o pastilă pe care o iei ca să scapi de ceva anume. E ceva ce se face cu directa ta participare. Hipnoza poate fi folosită cu succes ca și analgezic (calmează ori înlătură temporar durerea) ori anestezic (eliminarea temporară a oricărei senzații, suprimarea sensibilității de orice fel) în stomatologie, la nașteri, în chirurgie. Doctorul Escudero (chirurg spaniol) operează de aproape 30 de ani numai cu anestezie hipnotică, noninvazivă, niciodată cu anestezie chimică.

Într-un moment depresiv ori de maxim stres în viața unui om, schimbarea reprezintă singura soluție de revenire mental-emoțională. Schimbarea trebuie acceptată și aplicată NU cu resemnare, ci cu convingerea că ea va crea ceva mai bun pentru persoana în cauză. Neacceptarea schimbării (care e oricum inevitabilă mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul) duce la blocaje psihice aparent de netrecut.

Citiți cu atenție următorul extras dintr-un tratat de hipnoterapie al lui Milton Erickson:

„Întreruperea și suspendarea sistemului nostru de credințe obișnuite au fost descrise ca fiind un moment creator. Dar ce este un moment creator ?
O intuiție extrem de interesantă pentru oamenii de știință și o inspirație pentru artiști. Un moment creator apare atunci când se întrerupe un tipar obișnuit de asociere; poate fi vorba de o întrerupere sau de o relaxare a proceselor asociative obișnuite; poate fi vorba de un șoc psihic, de o experiență senzorială sau emoțională copleșitoare; yoga, Zen, exercițiile spirituale și de meditație pot în același fel să întrerupă asociațiile noastre obișnuite și să producă imediat un vid în starea noastră de conștiință.
În acea fracțiune de secundă în care conținuturile obișnuite ale conștiinței sunt doborâte, există șansa ca lumina pură a vidului, conștiința pură, să strălucească. Această fracțiune de secundă poate fi trăită ca o stare mistică, satori, o experiență ajunsă la un punct culminant sau o stare modificată de conștiință. Poate fi trăită ca un moment de fascinație sau de îndrăgostire când breșa în conștiința subiectului respectiv este umplută de noul care apare intempestiv.
Momentul creator este deci o breșă în tiparul obișnuit al conștiinței. Bartlett (1958) a descris modul în care geneza gândirii originale poate fi înțeleasă ca fiind o umplere a breșelor  mentale.
Noul care apare în momentele creatoare reprezintă astfel unitatea bazală a gândului original și a insight-ului, la fel și schimbarea de personalitate. Trăirea unui moment creator poate fi corelat fenomenologic cu schimbarea critică în structura moleculară a proteinelor din creier asociate cu învățarea sau cu crearea unor noi ansambluri celulare sau secvențe de fază.
Un șoc psihologic întrerupe asocierile obișnuite ale persoanei așa încât ceva nou poate apărea. În mod ideal, șocul psihologic structurează condițiile pentru un moment creator atunci când apare la subiect o nouă atitudine, un nou insight sau o schimbare de comportament. Am descris de asemenea transa ca pe o stare psihologică specială care efectuează o pauză similară în asocierile conștiente obișnuite ale pacientului, astfel încât să se producă învațarea creativă.
În viața de fiecare zi, ne confruntăm continuu cu situații dificile, care ne pun în încurcătură și care ne produc un șoc moderat întrerupând modul obișnuit de gândire. În mod ideal, aceste situații-problemă vor iniția un moment creator în cadrul reflexiei, o ocazie pentru apariția a ceva nou.”

Anunțuri

6 gânduri despre „Schimbarea = soluție, nu resemnare sau sfârșit

    inda of wind a spus:
    Martie 3, 2014 la 10:37 pm

    Sa inteleg ca momentul de aur este cel dintre doua ganduri? Golul dintre ele?
    Lao Tse in „Cartea despre Cale si Virtute” spune cam acealsi lucru:
    „Sunt 30 de spite in butucul rotii,
    Dar folosirea lui depinde de golul din centru.
    Vasul facut din huma este util
    Prin golul creeat de forma lui.
    Casa cu ziduri, ferestre si usi
    Este utila prin golul creeat de acestea.
    Desi pretuim ceea ce exista, ne folosim de ceea ce nu exista.”

      drstoica a răspuns:
      Martie 3, 2014 la 11:09 pm

      Da, ne-am educat să considerăm că NU avem niciodată ce/cât ne trebuie, dar că am fi distruși dacă pierdem ceea ce avem. Că resursele sunt limitate, că Pământul a devenit prea mic pentru noi. Știi, acum o sută și ceva de ani, când oamenii erau doar un miliard, fix la fel se spunea, se scria: că suntem prea mulți, că trebuie făcut ceva, că vom dispărea ca specie etc. De mulți ce eram atunci, ne-am făcut peste șapte miliarde. 🙂

        inda of wind a spus:
        Martie 3, 2014 la 11:31 pm

        Timpurile se schimba, verbele se schimba. Candva, important era „a fi”, apoi „a face” iar acum „a avea”. Poate in viitor va aparea un altul, dar ma intreb, de ce ramanem atat de mult timp blocati in ceva ce stim foarte bine ca nu suntem noi ci ne-a fost inoculat?

          drstoica a răspuns:
          Martie 4, 2014 la 12:36 am

          Cine e blocat în așa ceva nu știe că îi este inoculat. Ba dimpotrivă, crede că celorlalți le este inoculat ce nu seamănă cu ce crede el. De ce? Pentru că nu are niciodată timp să-și pună întrebări. Întrebări simple și profunde, totodată.

    Oana a spus:
    Martie 4, 2014 la 8:43 am

    Bună e vorba aceea „fericiți cei săraci cu duhul”.. Acceptarea vieții așa cum e, deși nu e cum ar trebui să fie, îți dă o stare de confort pe care eu o invidiez la alții. Niciodată nu am fost în stare să aleg „vechiul” în detrimentul „noului”. Nu zic că nu am evoluat datorită acestor alegeri, dar întotdeauna au și durut.

      drstoica a răspuns:
      Martie 4, 2014 la 10:36 am

      Da, vorba aia se bazează pe ceva tare adevărat… 🙂
      Întotdeauna doare atunci când noile tipare arată foarte altfel decât vechile. Eu, în general, am fost scutit de așa ceva. Doar atunci când am dat un restart perpetuu și, poate, radical minții mele, a venit la pachet cu tot ce nu credeam c-o să pot duce vreodată. 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s