Before Midnight. Julitură la sentiment :)

Publicat pe Actualizat pe

before-posterRichard Linklater a ajuns la ultima parte a trilogiei „Before”. Probabil. 🙂 Before Sunrise, Before Sunset și, acum, Before Midnight. Cu aceiași Ethan Hawke și franțuzoaica Julie Delpy în rolurile porumbeilor peste care au trecut anii, vreo 18 la număr. Richard Linklater are ceva din Woody Allen. Iubiri, conflicte cuminți, amintiri, artă, soare și locuri frumoase. Sunt îndrăgostit de filmele astea trei. Le-am văzut de fiecare dată în preajma anului în care s-au făcut: 1995, 2004, 2013.

Before Midnight a ajuns la momentul în care Jesse (Ethan Hawke) și Celine (Julie Delpy) au deja 9 ani de căsnicie, două gemene și o țesătură de probleme de cuplu. Filmul e un tratat de romantism tristo-amuzant, iubire în toate formele și în toate stadiile ei. Poți număra pe degete secvențele care compun povestea. A doua scenă a filmului are 13 minute. Două personaje, o mașină, un singur cadru.

Jesse, Celine, gemenele lor și fiul lui din prima căsătorie își petrec vacanța de vară în Grecia. La un scriitor bătrân pe care nu-l cunoscuseră înainte. Pe la jumătatea filmului, iau masa împreună ei doi, scriitorul grec și prietena lui, familia Stefanos și Ariadni (de vârsta personajelor principale) și perechea de tineri Achilleas și Anna. 3 fenerații foarte diferite. Relaxați, inteligenți, romantici, gata să dea din casă, pontoși, sexuali, nostalgici, înțelepți… cam așa apar toți cei aflați în jurul mesei. Jesse și Celine încă se iubesc în mod evident. O arată, o trăiesc, chiar dacă plictisul și contrele își mai fac loc pe ici, pe colo, ca în orice relație după ani de zile. Toată lumea îi admiră. Stefanos și Ariadni le fac celor doi o surpriză, închiriindu-le, pentru o singură noapte, o cameră la hotel, cu tot dichisul pentru niște îndrăgostiți care vor să petreacă din nou clipe ca-n tinerețe. Nu că acum ar fi niște bătrâni; dar anii… sunt ani, copiii nu-i mai lasă. 🙂 Și de aici, începe acea conversație casnică fără sfârșit. În care, dacă nu ai motiv de ceartă, cauți. În care simți nevoia acută să nu te lași mai prejos, să nu care cumva să ai ceva de reproșat celuilalt și să n-o faci. În care te folosești de tradiționalul șantaj sentimental și de „îi reproșez eu primul asta, înainte să mi-o reproșeze el/ea mie”. Și lași să-ți scape toate câte s-au adunat, câte te deranjează la celălalt, nefiind nicio secundă atent/ă că-ți sunt și ție caracteristice, că proiectezi în perechea ta exact ceea ce-ți place cel mai puțin la tine. Uitând cât de frumos era la început, atunci când nu aveai ochi decât pentru calitățile ei sau ale lui.

Ariadni: Asta e ce ne strica pe toti, nu? Ideea unui suflet pereche al cuiva care ar veni să ne completeze si sa ne salveze de singuratate. Eu cu Stefanos am coborât mult stacheta 🙂 , am ajuns la un alt nivel de întelegere. Stiu că nu-mi va satisface niciodata toate nevoile. Dar îl iubesc exact asa cum e si cum nu e.

Pentru că nu vrem neapărat lângă noi pe cineva extraordinar, pe cineva plin de calitățile lui, ci pe cineva plin de calitățile noastre. Să se comporte mereu bine. Dar bine așa cum înțelegem noi binele, nu cum îl înțelege celălalt.

before-midnight-posterÎi privești pe Jesse și pe Celine și realizezi cât de autentic e dialogul lor infantil având drept subiecte lucruri de „oameni mari”. Când încerci cu orice preț să-ți impui punctul de vedere, pentru a mia oară, neținând cont că situația are o rezolvare, nu doar un vinovat.

Celine: E ciudat că întotdeauna am avut sentimentul ca, indiferent unde sunt in viata, totul este o amintire sau un vis.

Jesse: Si eu ma intreb daca asta e viata mea. Chiar se intampla asa ceva acum?

Celine: Poti auzi ce aud eu?

Jesse: Marea?

Celine: Nu.

Jesse: Dar ce? Aa, niciun picior mic, nimic daramat, nimic ce va trebui curatat, nicio nedreptate facuta cuiva?

Celine: Exact. Cand s-a intamplat asta ultima data?

Apusul de soare mediteranean e minunat. Nu chiar ca în realitate, dar minunat. 🙂

Un film curat, plăcut, pentru o duminică seara foarte frumușică. E nominalizat la Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat. Interesant e faptul că, în clipa asta, pe imdb.com, cele 3 filme din serie au aceeași notă: 8.1.

Actori care au jucat în aceeași poveste timp de 18 ani…

Celine: Ai auzit ce ti-am spus in camera? M-ai auzit?

Jesse: Ca nu ma mai iubesti? Da, am auzit. Am crezut ca nu vorbeai serios, dar daca vorbeai… La naiba, stii ceva? Esti ca toti ceilalti oameni. Vrei sa traiesti intr-un fel de basm. Incerc sa repar lucrurile. Iti spun ca te iubesc neconditionat, iti spun ca esti frumoasa, iti spun ca fundul tau arata grozav la 80 de ani… Incerc sa te amuz. Ti-am suportat toate toanele, dar daca tu crezi ca sunt precum un caine care tot timpul se va intoarce la tine, te inseli. Daca vrei dragoste adevarata, asta e. Nu e perfecta, dar e reala. Si ma straduiesc. Daca nu poti sa vezi, inseamna ca esti oarba. Ok, renunt.

„Gia Ena Tango”, piesa artistei Haris Alexiou care se aude toată pe genericul de final al filmului, e… pfff!… 🙂 Nu are cum să nu-ți meargă la suflet. Aș dansa încontinuu tangoul ăsta. Măcar în gând. 🙂

Anunțuri

6 gânduri despre „Before Midnight. Julitură la sentiment :)

    Ana a spus:
    Februarie 28, 2014 la 8:36 am

    Desi pentru unii filmul a parut o plictiseala totala , mie mi-a placut si l-am vizionat cu interes.”Before Sunset” nu l-am vazut , ci doar „Before Sunrise” si aceste , ultimul.Mi-a placut conversatia de la cina , din acest film.

      drstoica a răspuns:
      Februarie 28, 2014 la 1:58 pm

      Ana, e un anumit gen de film. Genul în sine poate să nu placă, e normal, nu avem toți aceleași preferințe. Apoi, filmul concret contează foarte tare dacă trezește niște emoții provenite din proprpiile experiențe de viață. Doar în funcție de asta, oamenii spun după vizionare că le-a plăcut sau nu. Toate au niște repere psihologice. Eu zic că filmul mi-a plăcut. N-am zis că e cel mai valoros film care s-a făcut vreodată, ci că mi-a plăcut, m-a impresionat suficient PE MINE cât să fac o astfel de afirmație.
      Unora nu le place simplitatea situațiilor. E greșit? Nu. E alegerea lor în comunicare.
      Da, conversația de la cină și ultimul lor dialog mi s-au părut și mie cele mai de efect.

        Ana a spus:
        Februarie 28, 2014 la 3:19 pm

        🙂 inseamna ca am rezonat si eu bine,la acest film

          drstoica a răspuns:
          Februarie 28, 2014 la 3:23 pm

          Întotdeauna rezonezi bine. 🙂

    kaligrafinusantaraonline a spus:
    Februarie 28, 2014 la 2:04 pm

    so cute romantic, love in all its forms and in all stages.

      drstoica a răspuns:
      Februarie 28, 2014 la 2:16 pm

      Yes, sometimes it’s ok to be romantic. It’s a „must”. 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s