Stai cu mine la coadă! :)

Publicat pe Actualizat pe

coadaAm trecut o fugă pe la Poșta din cartier. „Fuga” s-a transformat în 35 de minute de stat la coadă. M-am conformat. Ce-mi rămânea de făcut în tot timpul ăsta? Să observ oamenii din jur. Erau trei cozi, deci, aveam pe cine observa. 🙂

Dacă vrei să vezi în ce stadiu se află națiunea din care cu toții facem parte, fii atent la câtă lume respectă „limita de discreție”. În orice instituție care lucrează cu publicul. Eu, unul, am observat în repetate rânduri, de-a lungul anilor, că maxim 3 din 10 persoane fac așa ceva. O regulă mai ușor de respectat nu cred că există. Sunt oameni din toate categoriile sociale și de vârstă, bărbați, femei, care nu dau nici două secunde atenție afișului din fața lor: „Vă rugăm, păstrați limita de discreție”. Sunt oameni respectabili, liniștiți, ok din multe puncte de vedere. Dar refuză să fie, să devină conștienți de ei înșiși, de ceea ce fac sau nu fac (corect ori greșit).

Ca orice construcție, totul pornește de jos, cu fundația. Nu cu acoperișul, nu cu ferestrele, nu cu picturile de pe pereți. Nu e obligația președintelui sau a premierului dintr-o țară să vină și să atragă atenția fiecăruia, prietenește, cu zâmbetul pe buze, că are de respectat o limită de discreție, că nu are legătură cu activitatea clasei politice, că nu e tocmai ok să te urci în cârca celui din fața ta la coadă, să-i privești în hârtii, să vezi cât scoate din buzunar, să auzi exact ce-i spune femeia de la ghișeu… Pentru că, inevitabil, faci toate astea atunci când ești lipit de cel din fața ta; că doar nu-ți pui mâna la ochi și la urechi.

Nu fac un reproș națiunii. E o constatare. De ce să judecăm zi de zi administrația politică? Fiindcă ne seamănă perfect. Decât că totul se desfășoară la alt nivel. Dar au trecut și ei fix prin etapa în care ne aflăm noi acum, nerespectând reguli mici până ce au ajuns să le încalce pe-alea mari. Sociologia o spune, nu eu.

Un nene care venise cam în același timp cu mine, așezat la o coadă paralelă, a ajuns în față, i s-a spus ce reprezintă înștiințarea din mâna lui, a constatat că era deja o treabă rezolvată, a mulțumit și a plecat. După mai bine de jumătate de oră de stat în picioare. Simplu, fără nicio înjurătură aruncată printre dinți. Ba chiar de un calm admirabil.

În fața mea, două doamne de vreo 50 de ani. Obosite, plictisite, supărate pe așteptarea respectivă. Una mai mult decât cealaltă. Nu i-a păsat de limita de discreție. Înainte, răbufnise către prietena ei: „Nu e posibil să stăm atâta la o coadă ca să le dăm bani!”. Ok, avea dreptate, nu e normal, dar posibil uite că e, ne-o demonstrează viața. „Și ia uite ce cald s-a făcut aici! Duduie caloriferele, ce le pasă?” ?!?! Adică? Ce legătură are dezorganizarea companiei cu faptul că angajatele sale lucrează în niște condiții decente, în niște condiții pe care și tu le-ai fi așteptat dacă îți aveai jobul în oficiul poștal? Ar fi trebuit ca oamenii acolo să lucreze toată ziua în frig? Păi, mie, ca și client, mi-a convenit căldura, că am dezbrăcat geaca de pe mine și mi-a fost așteptarea mai lejeră. 🙂 Doamna a continuat să-și verse supărarea. Decent, nu spun că făcea scandal. Vorbea mai mult ca pentru ea. Dar s-a atașat de supărarea ei cât timp a stat la coadă. După aia, nu mai știu.

La un moment dat, intră o altă doamnă cu un băiețel de câțiva anișori. Omulețul se uită larg în stânga, în dreapta, sus, jos și întreabă: „Mami, noi aici suntem la brutărie?”. Nu prea aveai cum să nu zâmbești. 🙂 Doamna supărată a preferat să rămână atașată de nervii ei când ceilalți uitaseră pentru o secundă de așteptarea aiurea. Cam așa ni se întâmplă de obicei. Refuzăm să luăm în seamă micile plăceri ale vieții, concentrându-ne exclusiv pe ceea ce ne deranjează, căutând alte și alte detalii care să ne întărească deranjul. Iar un lucru pe care îți pui în mod prelungit atenția, e regulă, se amplifică; atenția în sine îți întărește starea de spirit, fie ea bună sau rea.

S-a constatat că într-o zi, de la trezire și până la culcare, omul are, în medie, peste 80% gânduri negative. Apoi, se plânge că viața e grea. De multe ori, viața devine grea pentru că așa alegem noi să o vedem cu încăpățânare, refuzând să aruncăm o privire și pe cealaltă față a monedei. Pe replica băiețelului care se vedea la brutărie printre plicuri și oameni. 🙂

ps: Vedeți coada din fotografia de sus? E cea mai lungă la care am stat în viața mea. Avea peste 100 de metri, nu exagerez! Știți la ce aștepta lumea cu atâta răbdare? La Moulin Rouge. 🙂

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

14 gânduri despre „Stai cu mine la coadă! :)

    Oana a spus:
    februarie 13, 2014 la 2:57 pm

    Întotdeauna am considerat că o națiune ( sau popor în cazul nostru- aici te contrazic) are conducătorii pe care îi merită, își merită conducătorii sau se oglindește în conducători; sunt trei feluri de a spune exact același lucru. Noi, fără nicio îndoială, ne încadrăm cu brio în această teorie, în orice fel am formula-o. În plus, consider că suntem un popor de nemulțumiți cârcotași, nemulțumiți care se plâng cand e cald că e prea cald, când e frig că e prea frig, când plouă că plouă, când nu plouă, că nu plouă, când nu au bani că nu au și când au, că nu au destui.
    Cred că am renunțat deja să mai încerc să înțeleg românii.. cu toată Sociologia lor și a mea.

      drstoica a răspuns:
      februarie 13, 2014 la 4:30 pm

      🙂 Eu n-am renunțat, fiindcă sunt tot român și, nerenunțând, am reușit să schimb câte ceva la mine. 🙂 S-au schimbat lucruri în comportamentul meu și am descoperit că mai apar și alții care aleg să se schimbe. E drum lung, dar îmi place. 🙂
      Sunt de acord cu tine: popor. N-am zis „națiune” cu vreo anume intenție de nuanță.

    ane a spus:
    februarie 13, 2014 la 6:15 pm

    „omul are peste 80% gânduri negative”. poate e mult spus, dar unii oamenii aleg sa aiba convingeri negative si limitate, nu-si folosesc mintea (unealta ) pentru a se adapta la de tot felul de schimbari.Adevarul de ieri nu mai este adevarul de azi.

      drstoica a răspuns:
      februarie 13, 2014 la 6:42 pm

      Foarte corect este ceea ce spui, Ane!

      Și mie mi s-a părut mult când am citit și-am auzit prima dată procentul ăsta. Apoi, am căutat să mă conving și din alte surse, dar și din ceea ce simțeam la mine. Iar procentul nu-mi mai pare deloc exagerat. 🙂 Știi cum e: când zici „Iar am stat astăzi la coadă de mi-a venit rău”, e un gând care nu-ți creează nicidecum o stare de bine, de confort. Iar dacă nu-l abandonezi, el va provoca în continuare alte gânduri asemenea: „Și era acolo o căldură de-ți venea să mori. Și abia se mișcau muierile alea la ghișee. Și a mai intrat și un copil care habar n-avea că aia e Poștă, nu brutărie…..”. E un păcătos lanț trofic. 🙂

        ane a spus:
        februarie 13, 2014 la 7:12 pm

        ..da, singurul loc unde stau si eu la coada este la posta , cand am vreun colet.nici la noi nu e minunat, solutia ,iesi afara din incapere pana iti vine randul. Crezi ca femeile de la coada au aflat de terapia prin gandire pozitiva. Un fapt consumat ar trebui sa nu mai existe in mintea noastra. Eu una dau delete. 🙂

          drstoica a răspuns:
          februarie 13, 2014 la 8:54 pm

          Uf, da, ai dreptate! 🙂 Un fapt consumat e de domeniul trecutului. Nu se mai schimbă nimic. Deci, ce rost mai are să fie păstrat în minte cu înverșunare? 🙂 Sau poate are lecția lui, aspectul său pozitiv din care să învăț, fără să mă supăr pe mine ori pe alții.

            ane a spus:
            februarie 13, 2014 la 9:41 pm

            ..eu am reusit sa ma autoeduc, nu stiu cum, nu ma recunosc uneori. prostia mea ma doare cel mai tare. se numeste oboseala si lene 🙂

              drstoica a răspuns:
              februarie 13, 2014 la 9:57 pm

              🙂 Nu asta ar fi soluția ideală pentru fiecare dintre noi? Autoeducarea? Așa încât să nu mai conteze ce cred ceilalți despre noi. Să conteze doar ce crede fiecare om în dreptul său și să-i fie bine. Lui, fără să deranjeze pe nimeni. Pentru că el contează cel mai mult în viața lui.

                ane a spus:
                februarie 14, 2014 la 6:24 am

                Da, corect !!! …asa fac eu!

              ane a spus:
              februarie 14, 2014 la 5:51 am

              ..ma explic atunci cand suntem obositi nu putem sa ne concentram, am constat ca uneori ne este lene sa gandim,apare prostioara

                drstoica a răspuns:
                februarie 14, 2014 la 12:45 pm

                Da, Ane, dar în general merităm să fim niște oameni odihniți, care depășesc înțelept prostioarele făcute la oboseală. Oameni suntem, nu? 🙂

                  ane a spus:
                  februarie 14, 2014 la 5:10 pm

                  Eu sunt toleranta cu mine si cu cei din jur 🙂 Durerea este ca traim intr-o societate in care suntem bombardati de stimuli exteri, pe care îi dorim, vrem sa fim deranjati: de telefon, email,Tv.,Fb,Web,.. in acest context noi trebuie sa rezolvam probleme cu ajutorul mintii… ,capacitatea nostra de concentrarea asupra unui lucru folosind energia.cum ? intre timp suna telefonul,,vb. cineva..;nivelul de superficialitate a atins cote poate nemaintalnite in specia umana, se vede cu ochiul liber; nu generalizez.

                    drstoica a răspuns:
                    februarie 14, 2014 la 6:57 pm

                    Ai mare dreptate. Dar hai să continuăm să avem grijă de noi, dacă tot nu putem avea grijă de lumea exterioară. Poate ăsta e tot farmecul vieții, ăsta e jocul pe care-l avem de jucat: să fim fericiți în condiții neprielnice. Și pentru asta ni se oferă tot felul de tehnici ajutătoare. Foarte ajutătoare. Important e să le primim și să le folosim.

                      ane a spus:
                      februarie 14, 2014 la 8:50 pm

                      ..nu avem alternativa 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s