Salt istoric. Nebunie sau dezvoltare personală?

Publicat pe Actualizat pe

Felix Baumgartner (AUT) - High Altitude JumpsDupă ce, în 2012, a sărit de la 24,2 mile înălțime, față de 19,5 mile cât era recordul vechi de 52 de ani, austriacul Felix Baumgartner revine cu un nou montaj video, realizat de GoPro. Sunt camere HD, montate pe echipament, care-l urmăresc încă din pragul capsulei ce l-a ridicat în stratosferă și până la aterizarea fără nicio problemă în New Mexico. Comunicarea cu cei de la sol, respirația în mod real îngreunată, căderea care a depășit viteza sunetului, panorama terestră incredibilă sunt câteva lucruri care fac deosebit acest filmuleț, cu încercarea nebunească a unui om la fel ca noi. Și-a dorit încă de copil să zboare. Și a zburat el însuși, nu neapărat între niște aripi de oțel. Zice că, la un moment dat, din cauza rotirilor violente din aer, pe care nu le putea controla, a fost gata-gata să-și piardă cunoștința. De aceea, probabil, a și deschis parașuta înainte de a bate recordul de cădere liberă al lui Joe Kittinger Jr.

„Felix, we are so proud of you! You did absolutely fabolous!… absolutely fabulous! Great going, buddy!” se aude vocea celui care îl coordonează de la sol. Pare hollywoodian totul, însă atunci când urmărești atent, secundă de secundă, un om căzând în gol de la peste 39.000 de metri, chiar că te simți un pic în locul lui. Avea o viteză de peste 1340 de kilometri pe oră!!!

Vezi filmulețul ăsta și ai să fii ceva mai motivat. Nu să sari în gol din stratosferă 🙂 , ci să îți depășești limitele alea despre care crezi că nu pot fi depășite!!! Să faci, să reușești ceva ce n-ai făcut niciodată până acum! Să-ți arăți cine ești cu adevărat, indiferent cu ce te ocupi, ce vârstă, ce statut social, familial ori financiar ai: ești un om cu mare potențial, care nu depinde de nimeni și de nimic pentru a reuși ceea ce își propune cu adevărat, zi de zi! Fiindcă și în cazul lui Felix Baumgartner, la început a fost doar o idee imposibilă, nu? Toți îi spuneau asta, dar el nu i-a crezut…

26 de gânduri despre „Salt istoric. Nebunie sau dezvoltare personală?

    Mala a spus:
    februarie 2, 2014 la 3:01 pm

    Doc, pentru creier nu exista ‘imposibil’. Daca acolo se da comanda, atunci se realizeaza.

      drstoica a răspuns:
      februarie 2, 2014 la 3:13 pm

      Atunci, să tot dăm comenzile potrivite, mă gândesc! Nu? 🙂

        Mala a spus:
        februarie 2, 2014 la 4:00 pm

        Aici e problema…

          Silviu Tripadus a spus:
          februarie 2, 2014 la 4:58 pm

          Mai trebuie sa crezi, sa vrei si sa fi fost educat sa crezi si sa vrei.

            drstoica a răspuns:
            februarie 2, 2014 la 5:54 pm

            Iar dacă n-ai fost educat astfel, te reeduci singur. Aici e imensa diferență dintre om și restul animalelor: omul are o conștiință și o conștiență, e capabil de autoobservare și de autoprogramare mentală și emoțională. Descoperi că funcționează atunci când începi un astfel de proces. Și ce ne-ar împiedica să trecem la treabă? 🙂 N-o fi ușor, nu ne-o lua puțin timp; dar e rezonabil și e foarte posibil să reușim.

              Mala a spus:
              februarie 2, 2014 la 6:45 pm

              De acord si cu Silviu si cu tine Doc! Tot ce suntem e rezultatul educatiei si al propriei griji fata de Sine.
              Buddha are o vorba absolut fabuloasa: RULE YOUR MIND OR IT WILL RULE YOU. In asta cred ca sta, oarecum, esenta clipului de fata. Dar, parca as merge si pe idea Anei, ca e nevoie si de putin singe nebun prin vene ca sa incerci ce face austriacul. Dar, daca stau sa ma gindesc si mai bine, iar ajung la Sine. Si rezulta un cerc perfect care se inchide inevitabil cu/pe MINTE.

                drstoica a răspuns:
                februarie 2, 2014 la 6:55 pm

                Mala, eu nu vreau să fac ce face austriacul despre care spunem că e și puțin nebun. Eu vreau să-mi împlinesc propriile visuri! Mari, mici, nu contează. Știu că vreau, că deja cred în ele și cu siguranță pot și merit.

                  Mala a spus:
                  februarie 2, 2014 la 8:51 pm

                  Perfect. In felul tau, si tu esti precum austriacul avind propriile-ti visele in care crezi. Si asta e tot ce conteaza la urma urmei.

    Ana a spus:
    februarie 2, 2014 la 6:16 pm

    Hm , pe langa curaj si motivatie , as zice ca e necesar si macar un dram de….nebunie [ca sa nu ii spun inconstienta ] 😀 😀 😀
    Dar ce alt exemplu motivational mai bun, decat acest excentric austriac , ar putea exista? 😀
    Categoric ,mai exista si alte exemple , dar vorbim la postul de fata….

      drstoica a răspuns:
      februarie 2, 2014 la 6:53 pm

      Da, Ana, ai perfectă dreptate! E nevoie și de ceva nebunie pentru a face precum austriacul. Dar el a făcut doar ceea ce a simțit EL. Fiecare dintre noi are nevoie să facă doar ceea ce simte el însuși, nu ce face Felix Baumgartner. 🙂 Fiindcă de multe ori ne împotmolim la asta: „păi, eu nu cred că pot face ce face ăla”. E doar o scuză spre a nu face ceea ce, de fapt, ne-am dori NOI înșine să facem. De ce să ne mai dăm scuze și să nu începem cu realizarea propriilor dorințe, fără a ne mai întreba obsesiv și distructiv: „dar cum să fac eu chestia aia, că e greu?”. Greu da. Imposibil nu.

        Ana a spus:
        februarie 2, 2014 la 8:31 pm

        Imi place si….mi-a trebuit multa vreme sa pricep chestia asta cu „nu fac ca ala , ca e greu”. 😀 Acum fac ce vreau , atat cat sa nu iasa din rigorile legii si sa nu frizeze ridicolul si e bine! 😀 Evident , daca exista si sustinere financiara , caci la cate am eu in cap , ar trebui sa ma adopte Rockeffeller sau Vanderbild sau….naiba mai stie care din familiile astea ! 😀

          drstoica a răspuns:
          februarie 2, 2014 la 8:34 pm

          Ce-ar fi să contactezi familia Rockefeller? 😀

            Ana a spus:
            februarie 2, 2014 la 8:36 pm

            😀 As face-o,dar nu le stiu adresa. 😀 desi , daca stau sa ma gandesc bine , cum sunt la fel de celebrii ca si Mos Craciun , as putea trimite o scrisorica numai cu numele lor , ca singur ajunge la destinatie 😀

              drstoica a răspuns:
              februarie 2, 2014 la 8:50 pm

              Sau le faci o vizită la Londra. N-ai cum să pleci de-acolo nerezolvată, că-i familie serioasă! 😀

                Ana a spus:
                februarie 2, 2014 la 9:33 pm

                M-as duce eu la Londra si fara s opul asta….

    Dianette a spus:
    februarie 2, 2014 la 11:34 pm

    Oh!! Felix Baumgartner… 😉

      drstoica a răspuns:
      februarie 2, 2014 la 11:58 pm

      E de bine sau e de rău acest „oh”? 🙂

        Dianette a spus:
        februarie 3, 2014 la 12:22 am

        De bine… 🙂

          drstoica a răspuns:
          februarie 3, 2014 la 1:02 am

          Am înțeles, ți-ar fi plăcut să faci saltul cu el din stratosferă. 😀

            Dianette a spus:
            februarie 3, 2014 la 1:04 am

            ohh… (iar ohhh :-p ) si cum mi-ar fi placut !!! 🙂

              drstoica a răspuns:
              februarie 3, 2014 la 2:04 am

              Pentru viitorul salt, eu zic să-i scrii de-acum, să stabiliți condițiile de intrare în Guiness Book, să bateți palma… că uite, trece timpul și te trezești că iarăși sare singur! 😀

                Dianette a spus:
                februarie 3, 2014 la 2:13 am

                Nu mai sare… cica a promis iubitei… de altfel, foarte intelegatoare… 🙂
                Intre noi fie vorba… cine a cunoscut o data asa o explozie de adrenalina… 😉

                  drstoica a răspuns:
                  februarie 3, 2014 la 2:41 am

                  …se hrănește după aia numai cu serotonină. 🙂
                  Tocmai ce mă uitam la Californication. Serialul ăsta mă face s-o iau razna, precum toate personajele alea nebune din el. 🙂

                    Dianette a spus:
                    februarie 3, 2014 la 2:45 am

                    … la ora asta… o iei usor razna 😉

    Cuvânta a spus:
    februarie 3, 2014 la 10:50 am

    Am vazut filmuletul pe site-ul descopera.ro. M-am cam speriat cand a inceput sa se roteasca incontrolabil si parca a zis la un moment dat ca-i vine sa lesine…

      drstoica a răspuns:
      februarie 3, 2014 la 12:50 pm

      Da, a zis. Îți dai seama că înălțimea în sine te face un pic să leșini. 🙂 Dar omul a rezistat într-un mod incredibil. Și ce crezi? Asta îl va determina să-și fixeze obiective cel puțin la fel de îndrăznețe în continuare. Îndrăznețe pentru el, nu neapărat pentru noi. 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s