“Oamenii valoroși nu apar în tabloide. Ei doar muncesc.”

Publicat pe Actualizat pe

tvNoemi a postat pe blogul său un interviu luat de Vlad Mixich unui jurnalist și publicist maghiar cu un părinte croat: Tvrtko Vujity. Un tip de 41 de ani care încă știe ce înseamnă cu adevărat meseria lui. Care se bucură de viață după ce a văzut de mai multe ori infernul din interior. Care a făcut din Petre Cozma (tatăl handbalistului român Marian Cozma, ucis în 2009, în Ungaria) eroul său personal: „De atunci, Ungaria nu mai e aceeasi. E o poveste atat de trista… In acele zile, strigatele impotriva tiganilor au fost mai puternice ca niciodata. Multi oameni au simtit atunci ca nu doar un singur om e vinovat, ci o intreaga minoritate. Au fost demonstratii violente. Toti ii cautau pe criminali. Toti vroiau sa-i prinda. Sunt sau nu tigani? Si acel om, care avea dreptul sa fie cea mai furioasa fiinta de pe pamant, tatal lui Marian Cozma, a venit la noi si ne-a invatat ce inseamna pacea. Daca in acele zile el ar fi spus ceva rau, si ar fi fost de inteles sa o faca, s-ar fi putut naste mari probleme. Dar el ne-a spus: ‘Nu dati foc intregii paduri. Haideti sa dam acestei paduri copaci noi. Iar cand nepotul meu va creste, il voi aduce aici, la Veszprem, la un meci al fostei echipe a lui Marian’. Petre Cozma a venit de mai multe ori in Ungaria la meciurile fostei echipe a fiului sau, povestește Tvrtko. La un meci din Liga Campionilor, acest munte de om tinea pe genunchi un baietel de 7 ani, iar mana lui uriasa ii mangaia parul.

Cand i-am vazut, am stiut ca baietelul se simtea in siguranta. Era fiul meu. De ziua nationala a tarii mele, Petre Cozma a fost decorat cu cea mai inalta decoratie a Ungariei. Acest om urias cu o inima atat de mare a fost decorat nu pentru ca fiul sau a fost ucis, ci pentru ca a facut pentru prietenia dintre unguri si romani mai mult decat multi politicieni in multi ani. Cartea mea este dedicata fiilor mei si lui Petre Cozma. Pentru ca el este eroul meu. Toata lumea stie in Ungaria ce a facut Petre Cozma pentru noi si eu vreau acum ca acest lucru sa se afle si in Romania.”

Lui Tvrtko Vujity i-au fost traduse două cărți și la noi: „Călătorii în infern” și „Salvarea din iad”, apărute la Curtea Veche. Încă nu le am, dar le voi citi. Măcar pe una dintre ele. Felul în care omul ăsta gândește, se exprimă și se comportă denotă un alt nivel al conștiinței umane, un nivel către care merită să aspirăm cu toții.

Tvrtko Vujity: „Am doi copii si jumatate. Imediat iti explic. Impreuna cu sotia mea, care a jucat in echipa nationala de baschet a Ungariei, am doi copii: Benjamin si Barnabas. Iar anul trecut am adoptat-o pe Samira, o fata din Somalia. Ea este jumatate unguroaica, jumatate somaleza. Tatal ei, care era ungur, a fost ucis datorita culorii pielii lui. Am adus-o pe Samira acasa si ea a devenit membra a familiei mele. Asadar, am doi copii care sunt sangele meu si o fiica musulmana care nu e din sangele meu, dar este copilul meu. Samira are 19 ani. E o tanara domnisoara. Povestea ei este si povestea vietii mele. Tatal Samirei s-a nascut nu departe de Pecs, care e orasul meu natal. Dupa revolutia din 1956, tatal Samirei a fugit din Ungaria. Nu stiu cum, dar a ajuns in Somalia, una dintre cele mai periculoase tari din lume. In urma cu trei ani, a fost ucis din cauza ca era alb. Era in timpul razboiului civil cand, intr-o zi, Samira s-a intors de la scoala si si-a gasit tatal si fratii ucisi in casa. A fugit, dar a fost prinsa si abuzata. I-au taiat trupul cu cutitul… A devenit apoi a patra sotie a unui barbat de 64 de ani, de la care a fugit si a ajuns in tabara de refugiati Dada din Kenya, unde era unul dintre cei 170.000 de refugiati. Pe 16 iunie am mers in Kenya si am adus-o acasa unde a devenit membra a familiei noastre. Exista o vorba frumoasa: ‘daca poti salva o viata, atunci salvezi o intreaga lume’.

Samira e toata lumea mea si iti spun de ce. E o fata zambitoare, frumoasa si fericita acum. Si dupa tot ce ti-am povestit despre ea, dupa ce familia ei a fost ucisa, dupa ce a fost taiata si abuzata, dupa ce a suferit intr-o tabara de refugiati, ea zambeste. Daca ea poate zambi dupa toata aceasta suferinta, putem fi noi tristi aici in estul Europei? Ce fel de probleme avem? Ca alegerile au fost castigate de un partid si nu de celalalt? Ca seful meu e un tampit? Ca autobuzele intarzie? Dar gandeste-te numai putin la viata acestei fete si iti vei da seama ca problemele noastre, in Romania, in Ungaria sau in Bulgaria, nu sunt deloc probleme. Acesta e motto-ul vietii mele.”

Tvrtko Vujity: „Ce înseamnă libertatea pentru mine? Totul. Tot ce avem acum aici: ca bei acum limonada. Ca eu imi cumpar bilet si ma duc maine acasa, apoi merg in Slovenia. Ca pot sa spun orice la microfonul asta si nu ma va ucide nimeni. Dar cred ca in Coreea de Nord nimeni nu stie asta. Ei traiesc intr-o inchisoare si stiu ca au doi zei: Kim Ir-sen si Kim Jong-il, si nu stiu nimic despre altceva. Daca ai fi auzit inca din copilarie ca Statele Unite sunt cel mai mare dusman al tarii tale, sunt sigur ca i-ai uri pe americani.

În Coreea de Nord am fost terifiat. A existat un moment in care am facut pe mine de frica. La propriu. Am scris asta in carte. Trebuia sa scriu despre asta. Un moment in care mi-am spus: Gata sunt terminat. Dar aveam si o plasa de siguranta. In Coreea am fost in calitate de voluntar al Asociatiei Umanitare Baptiste care a adus cu ea 5 milioane de dolari donatii. Daca mie mi se intampla ceva atunci, coreenii comunisti nu mai primeau acei bani. Acolo banii erau mai puternici chiar decat puterea.”

Tvrtko Vujity: „In primul rand, trebuie sa-ti spun ca eu nu am facut niciodata politica. Eu povestesc despre oameni. Uneori ne facem gresit meseria, nu doar in Romania sau in Ungaria. Le aratam oamenilor eroi falsi. Erou e cel care a participat la Big Brother. Erou e cel care are o poveste amoroasa cu o vedeta. Dar redactorul tau sef trebuie sa te intrebe: de ce povestesti asta? Care este scopul? Niciunul. Ce iti spune personalitatea asta? Nimic. Eu vreau sa arat doua lucruri. Primul: sunt multe locuri in lume unde un pahar de apa e o comoara, unde poti fi ucis din cauza nationalitatii tale. Asa ca eu vreau sa le spun oamenilor din estul Europei ca avem cu totii o viata buna. Dar nu ne dam seama intotdeauna cat de valoroase sunt lucrurile pe care le avem. Al doilea lucru: vreau sa iti cunosti eroii. Cei adevarati. Oamenii despre care ai povesti copiilor tai. Titlul cartii mele este “Calatorii in infern”. Însă e o carte despre oamenii care lucreaza in iad. Da, exista in Etiopia cel mai mare lagar de leprosi din lume, 7000 de oameni, dar exista acolo si un medic, Agnesa, care ii ajuta sa nu moara. Exista Coreea de Nord, țara unde atâția copii mor de foame, dar exista si Sandor care incearca sa-i salveze si sa le dea de mancare. Unul dintre noi e erou. Acesti oameni valorosi nu apar in tabloide. Ei doar muncesc. Dar muncesc din greu si ei sunt adevaratii eroi. Ei sunt ingerii care lucreaza in iad, asa ca povestile mele infernale sunt despre ingerii acestia.”

Noemi a postat interviul integral aici dacă vrei să-l citești. Pe mine m-a impresionat profund calitatea umană a acestui om. Iar din clipa când am citit interviul ce i-a fost luat, Tvrtko Vujity a devenit unul dintre eroii mei.

13 gânduri despre „“Oamenii valoroși nu apar în tabloide. Ei doar muncesc.”

    brideofchucky2013 a spus:
    februarie 1, 2014 la 1:27 pm

    Titlu mai adevărat nu am văzut!

      drstoica a răspuns:
      februarie 1, 2014 la 1:57 pm

      Ai dreptate, Carina. Pentru că societatea a ajuns să-i considere neinteresanți pe oamenii care doar trăiesc frumos pentru ei și pentru cei din jurul lor.

    incredibleyoung a spus:
    februarie 1, 2014 la 4:58 pm

    Emotionant.Viață adevărată…suflete adevărate…

      drstoica a răspuns:
      februarie 1, 2014 la 5:08 pm

      Dacă el poate, și noi putem.

        incredibleyoung a spus:
        februarie 1, 2014 la 5:20 pm

        Da,toti putem,chiar acum discut despre subiectul din articol.Așa este,cu toții putem,e clar.Și totul pleacă din noi.Să ne dorim să facem mai mult,apoi,să credem că se poate,orice rol ai în această societate,poți schimba lucrurile în bine,dar începând cu propria persoana.Nu e ușor de ieșit din starea de ”nu pot,nu cred”.Dar se poate,nu?:) Mulțumim că ne reamintești ce e important.

          drstoica a răspuns:
          februarie 1, 2014 la 6:10 pm

          Adevărul e că, de fiecare dată, îmi reamintesc în primul rând mie. 🙂 Asta se întâmplă ori de câte ori le povestim ceva celorlalți. 🙂

    kaninusferoingus a spus:
    februarie 1, 2014 la 8:57 pm

    „Daca ea poate zambi dupa toata aceasta suferinta, putem fi noi tristi aici in estul Europei? Ce fel de probleme avem?”

    „Le aratam oamenilor eroi falsi. Erou e cel care a participat la Big Brother. Erou e cel care are o poveste amoroasa cu o vedeta.”

    Cat de adevarat! SI trist in acelasi timp.

      drstoica a răspuns:
      februarie 1, 2014 la 9:39 pm

      Dar dacă există o ea care poate zâmbi după atâta suferință, înseamnă că avem și eroi autentici, că avem modele și că ne putem transforma noi înșine în propriii noștri eroi. Ca să nu mai fie trist. 🙂

    Ana a spus:
    februarie 2, 2014 la 9:18 am

    Brrr….mi se face pielea de gaina!
    Mi-amintesc aceeasi intrebare pe care mi-am pus-o si eu, atunci cand nu auzeam altceva mai interesant , in media , decat despre …nici nu stiu cum sa le spun….acesti nemultumiti VIP ai tarii ,botoxati sau geluiti : sunt oameni care fac minuni si despre ei nu se stie ? Si mi-am raspuns singura: mai bine sa nu se stie,ca n-ar mai face minuni.

      drstoica a răspuns:
      februarie 2, 2014 la 11:51 am

      Da, e trist că se întâmplă ceea ce spui tu. Dar eu, unul, vreau să știu despre oamenii valoroși. Mă motivează și mă inspiră; mă ajută să-mi depășesc limitele.

        Ana a spus:
        februarie 2, 2014 la 4:02 pm

        Asa este…eu ma gandeam ca nu trebuie mediatizati.

          drstoica a răspuns:
          februarie 2, 2014 la 4:27 pm

          Tocmai pentru că ei n-au mai fost mediatizați, „n-au mai prezentat interes public”, s-a ajuns ca falșii eroi să devină modele. E doar părerea mea.

            Ana a spus:
            februarie 2, 2014 la 5:29 pm

            Cred ca asa este…

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s