Puterea cuvântului

Publicat pe Actualizat pe

pc1Sunt 3 lucruri care-ți pot schimba viața în mod radical! Nu știu dacă să le spun 3 lucruri simple ori complicate. Știu doar că sunt foarte importante pentru fiecare dintre noi!

1.Gândurile.

2.Emoțiile ce se asociază inevitabil gândurilor pe care le ai și de care te agăți, la care ești atent în mod conștient.

3.Cuvintele care se învârt tot timpul printre gânduri și emoții, generând mereu altele, în multe moduri diferite.

Vorbeam aici despre cea mai uzuală întrebare din lume: „Ce faci?” și de răspunsul pe care-l primești de cele mai multe ori. Niște replici gen „așa și-așa, deloc bine, greu, nasol, habar n-am, ce să fac…” nu pot genera flash-uri mentale (gânduri, apoi emoții) plăcute, în direcția în care chiar ai vrea să ți se ducă viața zi de zi. Cuvintele au o foarte mare semnificație, atunci când le cunoști, când fac parte din vocabularul uzual. Au: 1.o semnificație generală, explicativă, de dicționar, și 2.o semnificație personală, aparte, doar a ta. Când spui „munte”, îți vei explica instantaneu cuvântul așa cum îl înțelegem cu toții, dar se vor adăuga, de asemenea instantaneu, toate întâmplările cu munți câte te-au marcat pe tine, pozitiv sau negativ, de-a lungul vremii.

c2Iar aici povesteam și postam un filmuleț care să-ți arate cât de mult îți pot influența starea un gest, o poziție corporală și două-trei cuvinte potrivite pe care să ți le spui în momente mai grele. Două minute îți ia schimbarea de stare, după părerea lui Amy Cuddy, psiholog social.

Mai există o carte foarte bună, dacă ai curiozitatea să o citești: „Cuvinte care schimbă minți”, de Shelle Rose Charvet. Se bazează pe principii NLP și pe Profilul Lingvistic și Comportamental (LAB).

Dacă ți se pare că bat câmpii, gândește-te la domeniul publicitar. Un mesaj, un cuvânt, topica te determină, de suficiente ori, să cumperi un anume produs.

Indiferent ce aspect al vieții am lua în considerare – personal, familial, financiar, social, profesional etc – cuvintele sunt determinante. Poți impresiona plăcut sau invers. Te ajută să te bucuri de un anume moment sau dimpotrivă. Cuvintele pot fi niște chei fantastice dacă te străduiești să le folosești cum se cuvine. Cum se cuvine pentru Tine! Fiindcă tu trebuie să beneficiezi din asta; nu te interesează ce cred și fac ceilalți.

cVezi filmulețul de mai jos și întreabă-te dacă merită să fii un pic mai atent la cuvintele din mintea ta și la alea care-ți ies pe gură ori apar din tastatură. Dă-ți voie la o mică introspecție, nu pune direct o barieră: „Vrăjeli, chestie plictisitoare, cine știe ce interes mai are și ăsta?…”. Ce-ai avea de pierdut să încerci o mică schimbare cu tine, la tine?

Spotul ăsta e chiar unul de promovare pentru o carte cu subiectul abordat aici: „Change Your Words, Change Your World”, de Andrea Gardner. Nu știu dacă a fost tradusă în română. Dar postarea de pe youtube a devenit virală: aproape 19 milioane de vizualizări în aproape 4 ani.

24 de gânduri despre „Puterea cuvântului

    july a spus:
    ianuarie 30, 2014 la 1:43 pm

    De acord, cuvintele au o putere imensa . Biblia, de exemplu sau Coranul, Talmudul…

      drstoica a răspuns:
      ianuarie 30, 2014 la 1:48 pm

      Corect. Mai sunt și Vedele, Thora, Daoismul… Sau să ne gândim la cea mai veche învățătură spirituală încă existentă: cea a șamanilor, transmisă din gură-n gură, nescrisă.

    ane a spus:
    ianuarie 30, 2014 la 1:56 pm

    Sunt o clipa plus/minus, cea de acum. gândul creeaza,cuvantul exprima.

      drstoica a răspuns:
      ianuarie 30, 2014 la 5:22 pm

      Iar emoția duce la manifestarea fizică, materială a gândului.

        ane a spus:
        ianuarie 30, 2014 la 8:16 pm

        da! constientizam si ne manifestam in functie de nivelul nostru de constiinta. cred..

          drstoica a răspuns:
          ianuarie 31, 2014 la 11:58 am

          Ai mare dreptate. Să ne creștem așadar nivelul de conștiință, stă în puterea noastră! 🙂

            ane a spus:
            ianuarie 31, 2014 la 12:30 pm

            … garantia demnitatii umane 🙂

    slowaholic a spus:
    ianuarie 30, 2014 la 2:55 pm

    La fix am citit postarea asta, doctore. Thx. 🙂

      drstoica a răspuns:
      ianuarie 30, 2014 la 5:23 pm

      Și eu la fel. 🙂 Cu mare plăcere.

    brideofchucky2013 a spus:
    ianuarie 30, 2014 la 3:18 pm

    De acord..

      drstoica a răspuns:
      ianuarie 30, 2014 la 5:23 pm

      Deci, suntem deja doi de acord. 🙂

    Ana a spus:
    ianuarie 30, 2014 la 3:38 pm

    Se stie : cuvintele pot avea o putere naucitoare si nu numai prin intelesul lor ,ci si prin rezonanta sunetului lor…Multumesc de reamintire! 🙂

      drstoica a răspuns:
      ianuarie 30, 2014 la 5:28 pm

      E foarte interesant de studiat limbile considerate sacre, gen sanscrita, aramaica , chineza… Sunt limbaje verbale create matematic, ținând cont de tot ce l-ar putea ajuta pe om să se simtă mai bine vorbind. În chineză, de exemplu, nu există forme speciale ale verbelor la timpul trecut (precum în română, în engleză etc). Doar niște scurte terminații adăugate verbelor la prezent. De ce oare? Poate pentru că omul are tendința de a trăi în trecut, iar limbajul verbal l-ar putea ajuta și el să n-o mai facă?

        Ana a spus:
        ianuarie 30, 2014 la 6:41 pm

        Omul se raporteaza la trecut atunci cand se simte neimplinit.

          drstoica a răspuns:
          ianuarie 30, 2014 la 6:50 pm

          Problema e că omul devine un neîmplinit tocmai pentru că se raportează obsesiv la trecut. 🙂
          Tatăl meu are vorba aceea care mie nu-mi place cu niciun chip: „era mai bine pe vremea lui Ceaușescu, avea toată lumea de lucru, era mai multă ordine…”. Și îl întreb simplu: „Ok, spune-mi UN SINGUR LUCRU BUN pe care tu îl aveai atunci și nu îl mai ai acum. Și gândește-te scurt câte ai acum în plus față de atunci.”. Privește în gol și realizează că asta e realitatea. El nu e supus nici lipsurilor majore, nici dezordinii, niciunui aspect social urât care să-i afecteze viața în mod direct și personal. Doar că e un telespectator fidel al tuturor buletinelor de știri, iar asta, într-adevăr, îl aruncă permanent în trecut fără să-și dea seama. De fapt, așa ceva le e caracteristic tuturor celor care trăiesc în trecut: aleg să asculte, să se uite, să discute ce și cu cine nu trebuie. Dacă pare prea greu să devenim, încet-încet, mai selectivi, atunci… ne merităm soarta. 🙂

            Ana a spus:
            ianuarie 31, 2014 la 10:06 am

            Scuze , nu am vrut sa par Gica Contra [asta este o problema majora din „trecutul” meu si pana in prezent 😀 , niciodata nu reusesc sa ma exprim asa cum doresc ,nici in scris si nici verbal…mereu se intelege invers 😀 ]. Nu ma refeream la partea materiala , neaparat. 🙂 Desi ,asa cum ai scris , eu sunt total de acord cu cele scrise si , ca si tine , am pus aceeasi intrebare unor colegi , mai in varsta decat mine , care au aceleasi idei vis-a-vis de trecutul ceausist. 🙂
            Ma refeream ,mai mult , la neimplinirile idealiste , sentimentale , sufletesti si , de ce nu? , putin financiare… 🙂 [uite ca ma contrazic aici].
            Am intalnit persoane care comparau relatiile anterioare , cu cele actuale si ,tardiv , adevarat , isi puneau intrebari legate de vechea relatie si ce anume nu a mers de s-a ajuns la decizii de renuntare , regretand actuala relatie in care se simteau incomfortabil , dorindu-si ce fusese inainte.E doar exemplu ce mi-a venit acum in minte. 🙂

              drstoica a răspuns:
              ianuarie 31, 2014 la 11:13 am

              Ana, fiecare părere exprimată de cineva pe-aici este o părere și-atât. Nimeni nu greșește!!! Nimeni nu are intenția asta. Nu există păreri corecte și păreri greșite. Asta ca să ne înțelegem în privința lui Gică Contra. 🙂 Din toate avem de învățat. Mult.
              Ca și tine, eu am dat un exemplu care mi-a venit în minte. Nu facem separație între probleme materiale și probleme de altă natură; crede-mă că în toate există aceleași softuri depășite care ni le creează. 🙂
              Când vorbeam de taică-meu, nu mă refeream la aspectul financiar al vieții lui, fiindcă e conștient că nu are probleme reale. Dar se tot enervează pe starea actuală a societății, pe ceea ce vede la tv, ca și când nervii ăștia ai lui ar schimba ceva în bine. Și găsește mereu salvarea în trecut, fără nicio bază reală, fără să se gândească o secundă: cum ar fi ca în fiecare seară să văd la televizor 2 ore de împliniri mărețe și-atât? cum ar fi ca, pe vremea asta, caloriferele să fie reci-reci? cum ar fi ca în fiecare seară să se oprească alimentarea cu energie electrică? cum ar fi să mănânc ceea ce găsesc și nu ceea ce vreau, ceea ce pot să aleg, ceea ce-mi permit? cum ar fi să nu pot deschide gura când și cum vreau, de teama nu știu cui?
              Eu asta le-aș da nostalgicilor: o săptămână cu un trai fix ca atunci! Ce crezi că se întâmplă, medical vorbind, cu oamenii într-o astfel de situație: trecerea bruscă la starea lucrurilor de perioada comunistă? Oamenii ar înnebuni, la propriu. Doar că ei nu vor cu niciun chip să ia asta în considerare.
              La fel se întâmplă cu orice tip de neîmplinire, de insatisfacție, de disconfort (mental, emoțional, familiar, financiar, profesional etc). Când ne aflăm într-un impas, e nevoie să visăm la mai bine decât ne-a fost vreodată. Când ai reușit să primești jobul visat ori să-ți cumperi ceva mult dorit ori să ai copilul ideal pentru tine, ai reușit pentru că ai visat lucrurile astea! Nu ți-ai pus niciodată problema: o să am un copil, dar n-o să-mi placă de el, o să fie calvarul vieții mele, o să-mi facă probleme, n-o să-l iubesc niciodată… Nu cred că ai gândit așa. 🙂 Ba dimpotrivă. Iar rezultatul este cel care este: frumos, nu?
              Comparația cu experiențele trecute este bine venită atunci când vorbim de foste succese personale sau nu, de orice natură. Fiindcă avem nevoie de modele, de puterea exemplului, avem nevoie să rememorăm (inconștient de cele mai multe ori) pașii pe care i-am făcut ori i-au făcut alții și s-a ajuns la rezultate foarte bune. Iar din experiențele neplăcute învățăm și mergem mai departe.
              Știi cum e: nu contează de câte ori cazi, ci de câte ori te ridici. Ăia despre care credem noi că sunt niște realizați și niște foarte fericiți din toate punctele de vedere au căzut de multe ori. Dar n-au strigat asta în gura mare, s-au văitat puțin, au luat aminte la probleme și au trecut la soluții. Atenția pe soluție și nu pe problemă este unul dintre succesele psihologiei moderne. E ok să știm unde-am greșit, ce n-a mers și de ce; dar scurt. Și trecem la identificarea soluțiilor, a rezolvărilor, a situațiilor care ne-ar putea duce către rezultatele dorite.
              Când cineva zice: era mai bine în relația trecută, era mai bine pe vremea lu’ ăla, era mai bine la fostul loc de muncă, înseamnă că a uitat sentimentele alea foarte puternice care l-au determinat să renunțe și să se bucure că a renunțat! Înseamnă că, de fapt, n-a învățat suficient din acele experiențe. Și mai înseamnă că problema e la el. Că are nevoie să-și rezolve problema lui cu el, cu lumea, nu pe ale altora. Dacă a plecat dintr-un loc în care îi era bine, are o problemă de percepție, nu? 🙂 Dacă a plecat dintr-un loc în care îi era în mod real mai rău decât acum, iarăși are o problemă de percepție. 🙂 Tot ce trebuie să facă este, în primul rând, să-și dorească, să viseze cu ochii deschiși și cu ei închiși la situația în care s-ar simți PERFECT! Apoi, va trebui să facă pași în direcția aia. Fără frâne de genul: e greu; am ajuns la o vârstă la care nu mai are rost, nu mai pot; mă ține nu știu ce pe loc, fiindcă eu aș face; n-am timp, n-am bani… Astea sunt scuze pe care mintea conștientă ni le dă nouă înșine pentru a ne împiedica să evoluăm. Dar, fiindcă suntem oameni, avem conștiință, începem să contrazicem neputințele și să facem lucruri în sprijinul nostru și nu împotriva noastră. Ieșim din așa zisa zonă de confort și trecem la acțiune. Orice acțiune e mai bună decât inacțiunea. Pentru că, remember?, „vreau, pot și metrit!”. Asta nu se va schimba niciodată! 🙂

                Ana a spus:
                ianuarie 31, 2014 la 11:18 am

                Multumesc! Ma motivezi! 🙂

    erys a spus:
    ianuarie 30, 2014 la 8:41 pm

    foarte adevarat, iar pentru filmulet, un big „like”.

      drstoica a răspuns:
      ianuarie 30, 2014 la 9:31 pm

      Picăm din ce în ce mai mulți de acord. Tare mi-e că se va schimba lumea, Ery! 🙂

    anca a spus:
    iulie 6, 2014 la 8:20 pm

    Excelent !!! Ar trebui sa il citesc in fiecare zi 🙂

      drstoica a răspuns:
      iulie 6, 2014 la 8:44 pm

      Mulțumesc, Anca! Și eu mi-l repet în gând în fiecare zi. 🙂 Doar înlocuind vechile obiceiuri cu unele noi, reușesc să transform la mine, în viața mea ceea ce nu-mi place.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s