Vindecarea stresului

Publicat pe Actualizat pe

calmsugarExistă întotdeauna mai multe moduri de a vedea lucrurile. Cu aceiași ochi, cu aceleași urechi putem percepe în mod diferit aceeași situație. Dacă vrem. Dacă ne dăm voie să vrem. Și, spre binele nostru, merită să vrem, să încercăm, să punem în aplicare, puțin câte puțin, până ce descoperim că s-a schimbat ceva în atitudinea noastră, în comportament, în exprimarea mental-emoțională, în starea noastră de bine.

Nu ține cu dinții de ceva dacă vezi că asta te deranjează interior, dacă observi că îți strică viața, starea de bine. Oamenii tind să spună mereu: „Eu am principii”, în ideea etalării unei corectitudini maxime. De fapt, când spui în gura mare „eu am principii”, asta se constituie într-o lipsă de flexibilitate, nicidecum într-o atitudine menită să-ți facă ziua mai frumoasă. Ceea ce dăruiești aia primești. E legea cauzei și-a efectului, chiar dacă noi refuzăm, de multe ori, să vedem cât de simplu și constant funcționează ea. Pentru că noi așteptăm ca această lege să funcționeze după cum ni se pare nouă bine și nu după cum e cel mai bine pentru toată lumea.

Încearcă să dăruiești calm, căci calm vei primi. Nu neapărat de la altcineva, ci de la tine însuți.

Iartă pe cineva, fiindcă sufletul și mintea ta se liniștesc, nu ale celui iertat.

Zămbește cuiva, chiar și unui necunoscut, iar starea ta de bine se va întări, se va amplifica măcar puțin. Și tu ești „responsabil” pentru asta, nu cel căruia i-ai zâmbit. La fel funcționează și cu treburile neplăcute.

Hai să-ți povestesc ceva…

Într-o dimineaţă însorită, Buddha mergea pe jos printr-un sat din India antică. Dintr-o dată, un tânăr foarte furios şi nepoliticos a venit la el şi a început să-l insulte.

„Nu ai niciun drept să-i înveţi pe alţii”, a strigat el. „Eşti la fel de prost ca oricine altcineva. Tu nu eşti altceva decât un prefăcut”.

Buddha nu a fost deranjat de aceste insulte şi a ascultat răbdător în timp ce tânărul îşi vărsa nervii. Când a terminat, Buddha s-a uitat adânc în ochii lui şi l-a întrebat cu o voce blândă:

„Spune-mi, dacă vrei să dai cuiva un cadou, dar acea persoană alege să-l refuze, cui ar aparţine cadoul în cele din urmă?”

Tânărul a fost surprins de o astfel de întrebare ciudată şi a răspuns: „Mie mi-ar aparţine, pentru că eu l-am cumpărat”.

Buddha a zâmbit şi a spus: „Asta e foarte corect. Şi exact la fel este şi cu furia ta. Dacă tu te-ai înfuriat pe mine şi eu nu mă simt insultat, atunci furia cade din nou pe tine. Atunci, tu eşti singurul care devine nefericit, nu eu. Tot ceea ce ai făcut este să te răneşti singur”.

Calm

26 de gânduri despre „Vindecarea stresului

    Ana a spus:
    ianuarie 15, 2014 la 10:56 am

    Semeni vant , culegi furtuna , nu-i asa?
    Hm…destul de greu de realizat stapanirea asta de sine…trebuie exercitiu mult si practica maxima.Insa nu este imposibil! Cred ca orgoliul uman e cel ce se opune.Frica de a nu cadea in ridicol si rusinea de a nu fi aratat cu degetul.Oamenilor le pasa.Nu tuturor.Tocmai de aceea nu este imposibil de realizat.
    Mi-a placut povestea darului.O voi tine minte!

      drstoica a răspuns:
      ianuarie 15, 2014 la 11:02 am

      Ai dreptate, Ana. Pentru că frica, orgoliul, mândria ne sunt ani de-a rândul cultivate în ideea că reprezintă ceva de maaare preț. Deși, în realitate, noi avem niște calități înnăscute care chiar ne pot umple de succes în viață. Un succes autentic, aducător al unei durabile stări de bine, din care să împărțim și altora, conștient sau inconștient, voluntar sau involuntar.

        Ana a spus:
        ianuarie 15, 2014 la 11:06 am

        Din pacate acesta educatie se face inca din copilarie 😦 , de catre parinti.Apoi la scoala si tot asa mai departe.Am sentimentul ca exista o mana de oameni alesi ce pot reusi sa paseasca dincolo de barierele umane ale acestor sentimente frustrante si sa se detaseze de ele , devenind suflete complete , complexe si unice.

          drstoica a răspuns:
          ianuarie 15, 2014 la 11:16 am

          Într-adevăr, familia, școala, biserica, societatea, în general, ne educă fricoși, plini de temeri, nervi și frustrări dăunătoare. Dar nu pentru că ar vrea să ne facă un rău. Nicidecum nu putem acuza familia că ne vrea răul, nu? Ci pentru că așa au fost educați și ei că înseamnă binele. Important este ca noi să ne schimbăm în mod conștient, voluntar, încet, încet. Avem puterea și posibilitatea asta. Nimeni n-o poate face de azi pe mâine. Dar în fiecare zi, orice om mai adaugă un gând, un gest frumos în viața lui. Și, astfel, copiii noștri vor crește altfel, mă gândesc.

            Ana a spus:
            ianuarie 15, 2014 la 11:17 am

            Sper sa ai dreptate! 🙂

    Soap Bazar a spus:
    ianuarie 15, 2014 la 12:17 pm

    Nu vrei tu sa impartasesti din cunostintele tale intr-un atelier, la Incubator107 de exemplu 🙂

      drstoica a răspuns:
      ianuarie 15, 2014 la 12:53 pm

      Oricând, cu cea mai mare plăcere dacă cineva îmi cere asta. 🙂

    Nor a spus:
    ianuarie 15, 2014 la 12:52 pm

    Oh, calmul ăla de la tine însuţi, îl experimentez şi eu de câteva zile şi tare bine e!

      drstoica a răspuns:
      ianuarie 15, 2014 la 12:54 pm

      E cel mai prețios calm din câte ai trăit vreodată, așa e?

        Nor a spus:
        ianuarie 15, 2014 la 1:04 pm

        Da. Indiferent că se dărâmă lumea pe lângă mine sau că se pare că am prea puţine aşteptări de la mine, definitiv e cel mai preţios calm din câte am trăit.

          drstoica a răspuns:
          ianuarie 15, 2014 la 1:08 pm

          Lucruri în lume oricum se întâmplă, Paula. Bune, rele, nu se vor opri niciodată decât dacă fiecare om are grijă în primul rând de el însuși, de calmul lui și nu de al altora.
          Bravo, să fii bine cu tine, mereu din ce în ce mai bine!

            Nor a spus:
            ianuarie 15, 2014 la 1:13 pm

            Da, că bine zici. Mai mă loveşte câteodată impresia că am devenit prea nepăsătoare, chiar şi de lucruri care ar trebui în acest moment să fie o prioritate, doar că, serios îţi zic, nu îmi vine să îi dau drumul calmului, nu l-aş da pentru nimic în lume, e prima oară când experimentez aşa ceva şi sunt puţin cam egoistă.

              drstoica a răspuns:
              ianuarie 15, 2014 la 1:19 pm

              Măcar de am fi cu toții mereu egoiști în sensul ăsta!… 🙂
              Vei descoperi că acest calm, permanentizat ca stare, va aduce lângă tine oamenii cei mai potriviți, activitățile cele mai potrivite, satisfacțiile cele mai potrivite pentru tine! Aspectul de aparentă nepăsare se va transforma în înțelepciune. Și cine nu vrea să aibă lângă el un om care împarte liniște și zâmbet în orice împrejurare? Ăsta e Zenul despre care vorbesc japonezii. Băieți deștepți… 🙂

                Nor a spus:
                ianuarie 15, 2014 la 1:26 pm

                Da, îţi mulţumesc pentru susţinere, ca de obicei, deci o să fiu egoistă în continuare. Calmul ăsta al meu vine din faptul că am decis să mă iau mai uşor, sunt mai indulgentă cu mine însumi, am răbdare şi încredere că oricum ar fi, şi oricâte greşeli o să mai fac, o să găsesc calea pentru mine. Fac bine ce fac?

                  drstoica a răspuns:
                  ianuarie 15, 2014 la 1:43 pm

                  Faci extraordinar!!!
                  Prima persoană pe care trebuie să o ierți ești întotdeauna tu. Pentru că tu ești cea mai importantă persoană din viața ta, orice s-ar întâmpla. Atâta vreme cât ai o reală răbdare cu tine și cu viața ta, îi vei molipsi și pe alții. Și constați că lumea se schimbă, culmea, fără ca tu să mai fi încercat să faci asta cu ceilalți.
                  E mare lucru să ne încredem în teoria haosului. Fiindcă din haos se naște ordinea perfectă, Universul stă mărturie. Din haos provenim cu toții, indiferent dacă mergi pe mâna spiritualilor sau pe mâna evoluționiștilor lui Darwin. E acel incredibil de înțelept „facă-se voia Ta”. Fiindcă sunt lucruri cărora nu li te poți împotrivi. Așa că mai bine alegi să le privești cu calm, cu zâmbet. Iar calmul atrage calm, zâmbetul atrage zâmbet. Crezi că, dacă mă vei întâlni întâmplător pe stradă și-mi vei zâmbi din senin, eu am să-ți răspund altfel? 🙂 În cel mai rău caz, m-aș bloca, m-aș întreba „de ce-mi zâmbește, mă, fata asta, că nici nu mă cunoaște?!?”. Pentru că așa am fost educați: cu temeri, cu frici, cu tristeți ascunse… Dar nu, eu îți voi zâmbi înapoi și voi simți că ziua mi-a devenit brusc de două ori mai frumoasă! Așa, dintr-un singur zâmbet. Tocmai pentru că vine dezinteresat, de la o persoană necunoscută și nu de la cineva care are motive să-mi zâmbească.
                  Mă bucur enorm pentru tine, sincer.

                    Nor a spus:
                    ianuarie 15, 2014 la 1:55 pm

                    Înţeleg, eşti minunat ca de obicei, mi-a fost dor de micile noastre conversaţii, mulţumesc, şi eu mă bucur pentru mine, chiar dacă s-a întâmplat să fac această minunată descoperire în acelaşi timp cu perioada sesiunii. :)) Eşti un om tare frumos, Cătălin.

                      drstoica a răspuns:
                      ianuarie 15, 2014 la 2:10 pm

                      Îți foarte mulțumesc și eu, Paula. Ne conversăm ori de câte ori îți face plăcere. Mie îmi face. 🙂
                      Și nu-i nimic, sesiunea va dura puțin, minunata descoperire va dura toată viața. 🙂 Multă baftă!

                      Nor a spus:
                      ianuarie 15, 2014 la 2:12 pm

                      Aşa e, să fie! Şi ţie, Cătălin.

    monicasicoe a spus:
    ianuarie 16, 2014 la 10:47 pm

    mi-a placut povestioara cu Buddha, mai vreau 🙂

      drstoica a răspuns:
      ianuarie 16, 2014 la 11:12 pm

      Stai să-l mai întâlnesc o dată pe Buddha, să-mi mai povestească. 🙂

        monicasicoe a spus:
        ianuarie 17, 2014 la 12:04 am

        pfff si eu vreau sa ma intalnesc cu el 🙂

          drstoica a răspuns:
          ianuarie 17, 2014 la 12:58 am

          Dacă ai drum prin Tibet… Ai? 🙂

            monicasicoe a spus:
            ianuarie 17, 2014 la 2:56 am

            imi fac 🙂 doar sa il gasesc acasa 🙂

              drstoica a răspuns:
              ianuarie 17, 2014 la 12:38 pm

              A, acasă e ceva mai departe decât Tibetul. 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s