Cât de greu e să le faci pe toate „necondiționat”?

Publicat pe Actualizat pe

love1Cineva mi-a cerut o recomandare literară zilele trecute. Una plină de pasiune, de trăiri intense și variate. Mi-a venit în minte Henry Miller. Un bun povestitor, autobiograf, mistic, suprarealist, erotic, direct în exprimare și plin de imaginație. Nu știu de ce, m-am oprit la un fragment din „Sexus”. Deși scriitorul american e un revoluționar în lumea romanului erotic, aici e vorba doar de pasiune, în sensul acela curat și optimist al cuvântului. În sensul pe care-l dă iubirea și nu atașamentul obsesiv.

Iubesc iubirea! E o V.ictorie a sentimentului necondiționat.

“Orice om care se consideră înfrânt, deznădăjduit, secătuit de resurse, să se molipsească de curaj de la mine. Aveam un condei care zgâria, o sticlă de cerneală şi hârtie – singurele mele arme. Şi am turnat tot ce mi-a trecut prin cap, fie că avea sens sau nu. Îmi spuneam iar şi iar că dacă un bărbat ca mine iubeşte, din toată inima lui, o femeie, dacă e gata să-şi taie urechile şi să i le trimită prin poştă, dacă o să-şi scurgă sângele din inimă şi o să-l pompeze pe hârtie, dacă o s-o satureze cu nevoia lui şi cu dorul lui de ea, dacă o s-o asedieze până-n pânzele albe, femeia nu va putea să-l respingă. Bărbatul cel mai urât, cel mai nevolnic, bărbatul cel mai lipsit de merite trebuie să triumfe dacă e gata să-şi dăruiască şi ultimul strop de sange. Nicio femeie nu poate rezista în faţa darului iubirii absolute.”

sau:

„Zi de zi ne măcelărim cele mai nobile impulsuri. De asta ne doare inima când citim acele rânduri scrise de mâna unui maestru pe care le recunoaştem ca ale noastre, ca pe vlăstarele fragede sugrumate în faşă, pentru că nu avem încredere în propriile noastre puteri, în criteriile noastre despre adevăr şi frumos.”

Cred că atunci când vom ajunge să iubim necondiționat pe toți și tot ce ne înconjoară, vom fi deja la un alt nivel al existenței noastre.

23 de gânduri despre „Cât de greu e să le faci pe toate „necondiționat”?

    La Petite Fille de la Mer-july a spus:
    decembrie 30, 2013 la 1:01 pm

    Am citit pe nerasuflate primul roman, Tropicul Capricornului, la final am ramas cu un zambet si gandul ca neconditionarea nu se poate invata, trebuie sa fie innascute . Asa credeam atunci . Viata mi-a dovedit contrariul. Iubirea se invata, exact asa cum ai spus : ,,cand iubeşti, din toată inima , dacă e gata să-şi taie urechile şi să i le trimită prin poştă, dacă o să-şi scurgă sângele din inimă şi o să-l pompeze pe hârtie, dacă o s-o satureze cu nevoia lui şi cu dorul lui de ea, dacă o s-o asedieze până-n pânzele albe, femeia nu va putea să-l respingă.” si va invata sa iubeasca .

      drstoica a răspuns:
      decembrie 30, 2013 la 1:45 pm

      Știi ce e cel mai frumos? Că necondiționarea chiar e înnăscută. Că doar suntem „ajutați”, zi de zi, s-o uităm, vorbindu-ni-se permanent de condiții și condiționări, fără să ni se mai spună că măcar unele dintre sentimente trebuie să rămână necondiționate. Apoi, ajungem la o vârstă când, în sfârșit, realizăm ce se întâmplă cu noi și putem da singuri restart, putem să reînvățăm ceea ce am uitat și e atât de frumos. Nu e ușor. Dar nici imposibil.

    Irina a spus:
    decembrie 30, 2013 la 2:06 pm

    Ii felicit pe cei care pot iubi neconditionat. In afara de copii, n-am iubit niciodata atat de mult. Daca stau sa ma gandesc, nici nu sunt sigura ca stiu ce inseamna sa iubesti. Stiu sa fac „ceea ce trebuie”.

      Irina a spus:
      decembrie 30, 2013 la 2:07 pm

      Sau, poate, am uitat cum e sa iubesti atat de mult. 🙂 habar nu am.

        drstoica a răspuns:
        decembrie 30, 2013 la 2:10 pm

        E cazul să-ți amintești, nu crezi? 🙂

          Irina a spus:
          decembrie 30, 2013 la 6:25 pm

          Nici nu ma asteptam sa-mi altceva 🙂
          Da, ai dreptate. Soon, baby, soon 🙂

            Irina a spus:
            decembrie 30, 2013 la 8:55 pm

            „Sa-mi spui”‘ am vrut sa spun 🙂

            drstoica a răspuns:
            decembrie 30, 2013 la 10:09 pm

            😀 Să-ți amintești și să nu mai uiți, că-i păcat. 🙂

    Mala a spus:
    decembrie 30, 2013 la 2:18 pm

    Sunt doua notiuni diferite, as zice eu… una e sa iubesti jumatatea pe care-o doresti si pt. care ti-ai da viata si alta e sa iubesti tot si toate. Cred ca e o chestie de perceptie. Daca in primul caz, poti iubi la modul absolut o persoana, asta nu te face neaparat un iubitor de tot ce e in jur . In al doilea caz, iubirea de tot si toate te duce spiritual mult deasupra tuturor si-atunci ajungi sa vezi cit de mica e de fapt iubirea pentru acea jumatate!
    Din fericire (sau din pacate?) suntem conditionati de efectele starii de fericire pe care ti-o da iubirea jumatatii chiar daca se lasa citeodata(sau mai mereu in ultima vreme?) cu ‘cintec si voie buna’ !

      drstoica a răspuns:
      decembrie 30, 2013 la 2:40 pm

      Eu, pe pielea mea, am dedus că iubirea e de un singur fel. Doar nuanțele și obiectul iubirii diferă. 🙂 Când iubești jumătatea de nu mai poți, aștepți să te iubească la fel în schimb. Dacă nu se întâmplă, e prăpăd. 🙂 Îi dăruiești și ai nevoie să îți dăruiască. Deja nu mai e necondiționat. Trece faza de îndrăgosteală și realizezi cât de puțină e iubirea cu adevărat.
      Dăruiește și-atât. Se întoarce negreșit. Mie așa mi se pare.

    incredibleyoung a spus:
    decembrie 30, 2013 la 4:14 pm

    🙂 La Multi Ani! sincer, un an mai bun,in care sa reusesti tot ce iti propui,mai ales spiritual.Ma inclin cu admiratie si respect pentru modul cum gandesti.Asa e,si eu am descoperit ca neconditionat e secretul.Cand omul va renunta la a vrea ceva ca rasplata la ceea ce face,atunci va fi fericit.nu e usor,dar nici imposibil.:)

      drstoica a răspuns:
      decembrie 30, 2013 la 4:23 pm

      Îți mulțumesc foarte mult, asemenea! Să fii, în fiecare zi, din ce în ce mai fericită! Pentru că știi: fericirea nu are limite. 🙂
      Ai dreptate. E greu, uneori, chiar și doar să înțelegem că necondiționatul e calea cea mai dreaptă către fericire. Dar dacă nici măcar nu încercăm, nu ne străduim să facem pași… Îi facem, da? 🙂

    erys a spus:
    decembrie 30, 2013 la 7:41 pm

    cred ca in toate exista un dram de conditionare, mai evidenta sau mai mascata. insa aceasta devine invizibila doar atunci cand iubirea devine un mod de viata. asta presupune mult exercitiu si uneori, chiar suferinta, caci una e sa tii steagul iubirii in buzunar si alta e sa il porti in focul luptei, nu?

    un an nou plin de iubire, lucruri bune, intamplari frumoase, daruri de suflet si impliniri! 🙂

      drstoica a răspuns:
      decembrie 30, 2013 la 10:13 pm

      Ai mare dreptate, Erys! Prima condiție să iubești ceva sau pe cineva este ca acel ceva sau cineva să existe. 🙂 Dar depășind analiza aceasta a detaliului, sunt foarte de acord cu tine: iubirea are nevoie să devină un mod de viață. Rezultatele vor fi inegalabile.

      Mulțumesc foarte mult! Îți doresc și eu tot ce îți dorești tu, cu un an nou de-a dreptul fermecător! 🙂

    ane a spus:
    decembrie 30, 2013 la 9:39 pm

    A cunoscut-o pe scriitoarea Anais Nin, care i-a devenit amantă și l-a întreținut financiar…Ea nu-şi părăseşte soţul bogat care asigură stabilitate şi linişte pentru amândoi; într-o căsătorie în care el nu mai este de mult soţul, ci întreţinătorul… Dacă Miller avea literatura – scăldată în sexualitate -, Anaïs avea feminitatea unei amante supreme; A fost numita „Amanta de matase a literaturii”
    Mi-a placut foarte mult pasajul acesta : „Dacă un om ar cuteza vreodată să traducă tot ce zace în inima lui, să ne pună sub nas tot ce înseamnă experienţa lui, adevărul lui adevărat, cred că lumea s-ar face bucăţi şi niciun zeu, niciun accident, nicio voinţă n-ar mai putea vreodată să adune la un loc bucăţile, ţăndările, atomii, elementele indestructibile ce au fost folosite pentru a făuri lumea.”
    . (Henry Miller, Tropicul Cancerului)
    Iubire neconditionata in vreun fel …nu cred ca exista. 🙂 nu ma refer la iubirea dintre oameni …

      drstoica a răspuns:
      decembrie 30, 2013 la 10:16 pm

      Frumos fragmentul.
      La soare nu vom ajunge niciodată, dar să ne apropiem de el câte puțin putem, nu? 🙂

        ane a spus:
        decembrie 30, 2013 la 10:37 pm

        Omul e capabil de dezvoltare în continuare. Am citit undeva despre “Quantum conştiinţa” -QC – care ar putea fi probabil următoarea etapă în evoluţia umanităţii. Ar trebuit predata QC – in scoli 🙂

          drstoica a răspuns:
          decembrie 30, 2013 la 10:56 pm

          Precum QC, mai sunt și alte astfel de tehnici de reprogramare mentală, de vindecare prin gândire, gen noesiterapia doctorului Escudero, atingerea cuantică, sistemul Silva etc. Fizica cuantică dă deja peste cap o mulțime de lucruri pe care le credeam certitudini. Einstein însuși a fost relativ aproape de a descoperi Teoria Câmpului Unificat, care explica altfel cam tot ce știm despre noi în acest moment.

    adnan a spus:
    decembrie 31, 2013 la 5:18 am

    sper ca realizezi ca tu acum incerci sa ne conditionezi ca sa iubim neconditionat! 😛

    bai frate, ce ma fac eu cu tine! 😀 …stai sa iti spun, usor la ureche: MULTUMESC! ❤

      drstoica a răspuns:
      decembrie 31, 2013 la 3:27 pm

      MULȚUMESC și eu, Monica! Totul, pe lumea asta, se întâmplă reciproc. Trebuie doar să ne dăm voie să observăm asta.
      Mă condiționez inclusiv pe mine. 🙂

    Romana a spus:
    ianuarie 2, 2014 la 5:52 pm

    Nu exista dragoste neconditionata! Period!

      drstoica a răspuns:
      ianuarie 2, 2014 la 6:06 pm

      Dacă nici nu vrei s-o vezi, nu există, într-adevăr. 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s