Cum sunt oamenii din orașul meu?

Publicat pe

p2Într-o zi, Călătorescu porni la drum către cel mai vestic oraș al continentului. Așa își propusese el: să vadă orașul ăla; nici măcar nu știa de ce. Când mai avea câțiva kilometri, iar picioarele îi cam obosiră de la atâta mers pe jos, se apropie de un bătrân așezat pe marginea drumului. Și-i zise gânditor: „Nu vă supărați că întreb, dar nu am mai fost niciodată pe-aici… Cum sunt locuitorii orașului care-mi iese în cale?”.

Bătrânul îi răspunse cu o întrebare: „Cum erau locuitorii orașului prin care tocmai ai trecut?”.

„A, egoiști, neprietenoși, reci… Numa’ belele am avut în mijlocul lor. De aceea mă și bucur că am plecat de-acolo!”

„Ce chestie!… făcu bătrânul. Așa sunt și locuitorii orașului în care vei intra curând.”

Călătorescu plecă abătut mai departe. La nici 10 minute, un alt drumeț, care lua lumea la pas, se apropie de bătrânul așezat pe marginea drumului. Și, mergând el la fel, către cel mai vestic oraș al continentului, îi puse aceeași întrebare bătrânului: „Abia am ajuns în zonă, nici nu prea știu încotro s-o iau; noroc că e drumul drept. Cum sunt locuitorii orașului spre care merg?”.

Bătrânul răspunse tot cu întrebarea de prima oară: „Cum erau locuitorii orașului prin care tocmai ai trecut?”.

„Erau de treabă, săritori, veseli, deștepți. Mi-am făcut ceva prieteni pe-acolo și cu greu i-am părăsit. Atât de frumos a fost, încât mi-am promis că, într-o bună zi, mă voi întoarce.”

„Eh, așa sunt și locuitorii orașului în care vei intra curând”, răspunse bătrânul.

Un biciclist, care bea o bere la câțiva metri mai încolo, auzind de fiecare dată conversațiile celorlalți, se apropie și el de bătrân după ce al doilea călător tocmai plecase. Și îi zise cu reproș: „Cum poți să dai două răspunsuri atât de diferite la una și aceeași întrebare pe care ți-o adresează două persoane?”.

„Prietene… Fiecare om poartă în inimă propria sa lume. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici, acum ceva să-i placă. Dimpotrivă, acela care și-a făcut prieteni în oricare alt oraș va găsi și aici tovarăși de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce știm noi să găsim în ei.”

Eu mărturisesc că am niște amintiri grozave din fiecare loc prin care am trecut. Chiar dacă s-a întâmplat să fiu cu cineva care vedea, poate, mai mult fețele urâte ale orașului, ale comportamentului uman. Am ales, din fericire, să mă bucur de ceea ce-mi plăcea și să dau deoparte aspectele nedorite. Să fotografiez tot ce mă încânta, chiar dacă nu toată lumea mă înțelegea. Are fiecare om propria realitate. Dacă vrea să-i fie frumoasă, alege să vadă jumătatea plină a paharului. Nu că jumătatea goală nu ar exista. Doar că… la ce l-ar ajuta să privească, să simtă și să se plângă în permanență de ea?

Deci! Unde mergem data viitoare? Aștept sugestii de orașe, locuri, comunități. 🙂

people

31 de gânduri despre „Cum sunt oamenii din orașul meu?

    OrhiKamyDeea a spus:
    decembrie 17, 2013 la 11:31 pm

    Nu voi scrie nimic, doar zâmbesc 🙂

      drstoica a răspuns:
      decembrie 18, 2013 la 12:23 am

      Zămbet plăcut îți doresc! 🙂

        OrhiKamyDeea a spus:
        decembrie 18, 2013 la 2:19 am

        Ba voi scrie, dar zambind: articolul tau e din categoria ,, culegem ceea ce sadim,,. Sti ca sunt putine persoane care cred in asa ceva?
        Ma bucur ca exista cineva care sa le mai traga de maneca si sa le spuna ca lumea functioneaza invers magnetului, adica negativul atrage negativ si pozitivul pozitiv 🙂

          drstoica a răspuns:
          decembrie 18, 2013 la 12:51 pm

          Știi de ce oamenii nu cred? Pentru că efectul nu apare mereu imediat după cauză. Omul zice mereu: trebuie să văd ca să cred. De fapt, e invers: trebuie să crezi ca să vezi. 🙂
          Mulțumesc că zâmbești. 🙂

            OrhiKamyDeea a spus:
            decembrie 18, 2013 la 1:03 pm

            Dar, de ce oamenii trebuie sa faca ceva si sa astepte efectul? Nu pot sa faca, fara sa astepte nimic? Sa faca pur si simplu din placere. Asa nu vor fi dezamagiti.
            Dar, natura omului difera de la om la om. Si revin la completarea lui ,, EU sunt Eu,,:Ofer si iau de la oamenii din jurul meu ceea ce imi convine, fara asteptari, fara pretentii.Pe unii ii indepartez fara explicatii, pe ceilalti ii tin aproape. Ca e bine, ca e rau asa sunt eu.
            Cu placere 🙂

            OrhiKamyDeea a spus:
            decembrie 18, 2013 la 1:06 pm

            Dar, mai gresesc in alegerea oamenilor din jurul meu 🙂
            Si aici e … dilema. Dupa ce criterii sa ii aleg. Iar aici primeaza … scanteia. 😉

              drstoica a răspuns:
              decembrie 18, 2013 la 1:13 pm

              Când greșești, învață de la ei. Tare multe mă mai pot învăța oamenii care nu-s ca mine. Tocmai pentru că nu sunt ca mine. 🙂

    erys a spus:
    decembrie 18, 2013 la 5:26 am

    oameni si oameni peste tot. mai afectivi, mai rationali, mai neratioanali, mai sinceri, mai nesinceri, mai aroganti, mai snobi, mai banali etc. ori se plac unii pe altii, ori se urasc, ori se tolereaza. nu exista oameni perfecti in nicio comunitate, insa nu poate exista o comunitate adevarata daca oamenii nu coopereaza intre ei.
    totusi, in acest caz, daca as vrea sa vad doar jumatatea plina a paharului, trebuie sa nu ma gandesc sau sa uit ca exista vreun pahar plin….:)

      drstoica a răspuns:
      decembrie 18, 2013 la 12:52 pm

      Sau că mai găsești o jumătate plină de pahar în altă parte. 🙂

    Ana a spus:
    decembrie 18, 2013 la 11:49 am

    Uite , apropos de ceea ce ai scris ,ca alegi sa vezi partea frumoasa a orasului , acea jumatate plina din pahar 😀 , sa zic ca si eu fac la fel. Partenerul meu de viata este de loc din Medias.Cand am mers prima data in Medias , in 2003 , mi-a facut capul caledar , pe tren :D.Ca este un oras mic si urat , ca e sigur ca nu o sa imi placa ,o sa ma conving eu,ca oamenii sunt ca de la tara , ca una,ca alta….In fine.Nu stiu daca faptul ca eram insarcinata in 5 luni a avut vreun efect asupra mea 😀 , cert este ca intrand in oras , l-am iubit din prima.Asa mic si amarat cum este. 😀 Apoi , ori de cate ori am revenit in el , l-am luat la pas si la fotografiat , descoperindu-i stradute ascunse si aerul de istorie romantata.Este un orasel de deal unde,parca , timpul a stat in loc. Niciodata nu am sa ma satur sa il colind la pas , desi , acum , la 10 ani de cand am mers prima oara in el , il cunosc aproape ca pe orasul meu natal. 😀
    In aceeasi categorie pot inscrie Sibiul , Timisoara , Arad , Brasov , Sighisoara , Targu Jiu , Deva si or mai fi fiind si altele.
    Aleg sa vad frumosul…chiar daca la colt de strada vantul ridica in vartejuri praful si resturile. Poate era acelasi vant sau altul….???Nu stiu , insa la fel se invartoseau resturile ,la colt de strada si in Viena si in Karlsruhe 😉

      drstoica a răspuns:
      decembrie 18, 2013 la 12:59 pm

      Felicitări, Ana, și îți mulțumesc pentru pilda ta ruptă din realitate! Excelent sună ceea ce ai scris!
      A nu se înțelege că atunci când alegem să vedem partea frumoasă a lucrurilor o facem în mod forțat, mânați de un pozitivism pe post de lege, agresiv cu noi înșine. Pur și simplu, în orice lucru rău există și ceva bun; asta chiar e o lege universală. De ce să dăm cu piciorul unor lucruri minunate doar pentru că altele, poate mai multe, nu ne plac?
      Apropo de localitățile mici. Astă vară am fost la Chiara di Prumiano, o localitate toscană cu vreo 10 case și o capelă veche de 8 secole. Superbă așezare!
      În Viena, eu nu reușesc să văd nimic urât, sorry. 🙂

        Ana a spus:
        decembrie 18, 2013 la 4:15 pm

        Exact , orice orasel poate fi si frumos si urat , depinde ce doresti sa vezi! 😀
        Cat despre Viena…mentionasem praful valatucit ca si idee…Si mie mi-a placut mult orasul , am umblat in el la pas pana am simtit ca daca nu ma asez , ma voi tarai in patru labe 😀 L-as vizita si revizita si mi-ar place sa locuiesc in el…insa , ca orice mare oras , are si el locurile luminoase si locurile intunecoase… 😉 Insa eu am ramas cu locurile luminoase in memorie.
        Tare imi doresc sa ajung in Toscana…Eheeeeiiii , vise! 🙂

          drstoica a răspuns:
          decembrie 18, 2013 la 4:35 pm

          Eu mă întorc de fiecare dată la Viena cu aceeași imensă plăcere, descoperind mereu alte și alte lucruri și locuri frumoase de acolo. Și oameni de asemenea.
          Ok, și eu mai vreau în Toscana, că n-a fost de ajuns. 🙂
          Vise? Orice a fost deja visat tinde să se transforme în realitate, zicea Disney. Deci, pregătește-te! 🙂

            Ana a spus:
            decembrie 18, 2013 la 6:59 pm

            Ooòooo…daca e sa fie adevarat ce spune domnul Disney…pai eu visez ca mi-ar trebui inca vreo 100 de vieti ca sa traiesc totul…😊

              drstoica a răspuns:
              decembrie 18, 2013 la 8:22 pm

              Fă, deocamdată, lista cu priorități. 🙂 Doar ce visezi o dată și încă o dată și încă o dată, cu cât mai mult lux de amănunte, se și materializează. Care ar fi primele 3 pe listă? 🙂

                Ana a spus:
                decembrie 18, 2013 la 9:36 pm

                La mine?😊 Pai prima si cea mai mare chiar imi este imposibil de divulgat….singurul amanunt ce pot spune este despre o plecare definitiva.A doua ar fi legata de niste acte si a treia ar fi legata de o intalnire cu o persoana speciala. 😌

                  drstoica a răspuns:
                  decembrie 18, 2013 la 10:30 pm

                  Bine, eu mă refeream la lista cu destinații de vacanță, de călătorie. 🙂 Dar văd că tu vrei să pleci într-o călătorie de-o viață. 🙂 Nici nu trebuie să știu amănunte. Dar îți doresc multă baftă!

                    Ana a spus:
                    decembrie 18, 2013 la 10:55 pm

                    Multumesc!Asa este calatoria cea mare !😊

    monicasicoe a spus:
    decembrie 18, 2013 la 5:29 pm

    faina povestea. si are dreptate batranul, fiecare proiectam ce avem deja in suflet 🙂

      drstoica a răspuns:
      decembrie 18, 2013 la 5:42 pm

      Lumea din sufletul tău e foarte frumoasă, din ce-mi dau eu seama. 🙂

        monicasicoe a spus:
        decembrie 18, 2013 la 5:54 pm

        cred ca tocmai mi-ai facut cel mai fain compliment care l-am primit vreodata 😀

    monicasicoe a spus:
    decembrie 18, 2013 la 5:56 pm

    aaa si eu zic sa calatoresti intr-un loc in care nu ai mai fost pana acum. singur.

    ps: oamenii din orasul meu sunt buni si frumosi

      drstoica a răspuns:
      decembrie 18, 2013 la 6:14 pm

      Sunt muuulte orașe în care n-am fost niciodată. 🙂 Tre’ să trag la sorți dintr-o listă cât autostrăzile din România de lungă. Bine, deci nu exagerat de lungă. 🙂

    ane a spus:
    decembrie 18, 2013 la 11:06 pm

    …ignor uratul 🙂 mi-au placut : Barcelona, Lisabona,…

      drstoica a răspuns:
      decembrie 18, 2013 la 11:39 pm

      Bine faci! Avantaj tu. 🙂
      Pfff… de când tot zic că ajung și eu prin Lisabona… E pe listă, nu-mi poate scăpa la infinit. 🙂

        ane a spus:
        decembrie 18, 2013 la 11:53 pm

        ..mi-a placul mult de tot Lisabona, e dupa Paris 🙂

          drstoica a răspuns:
          decembrie 19, 2013 la 12:49 am

          Nu știu câte va detrona în clasamentul meu, dar vreau să-l văd. 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s