Ce (nu) este Hipnoza

Publicat pe Actualizat pe

hypnosisFiindcă am făcut pe-aici diverse referiri la hipnoză (în ultimele luni), iar întrebările despre acest lucru au tot apărut, zic să clarificăm puțin ce înseamnă. Sau ce nu înseamnă. Fiindcă, în primul rând, hipnoza nu înseamnă somn. Nu înseamnă pierderea autocontrolului. Nu înseamnă nimic din ceea ce ne-au învățat filmele de la Hollywood că ar fi. 🙂

E imposibil să fii hipnotizat dacă tu nu ești de acord! N-o poate face nici măcar Paul McKenna sau Derren Brown. Ori Milton Erickson, Dave Elman (genii în hipnoză atunci când trăiau) sau Gerald Kein, despre care se spune că ar fi cel mai tare hipnoterapeut în viață. Iar în transă, nu faci nimic din ceea ce contravine sistemului tău de valori, de convingeri. Nimic din ceea ce n-ai face și în stare de veghe.

E un mit chestia aia cu „se uită în ochii mei și mă hipnotizează”. 🙂 Imposibil. Fixarea atenției cu ajutorul privirii sau al pendulului (clasicul ceas cu lanț) e doar un instrument care își face treaba atunci când tu îi dai voie.

Nimeni nu te poate hipnotiza astfel încât să rămâi așa. Dacă un hipnotizator te adâncește într-o transă și pleacă, tu ori îți revii după 10-20-30 de minute, ori adormi și te trezești când corpul consideră că s-a odihnit. Dacă un hipnotizator îți induce o transă, ia foc clădirea în care vă aflați, el fuge și te lasă acolo, mintea ta subconștientă te va trezi imediat și-ți va da soluțiile de salvare. Pentru că asta e principala funcție a minții subconștiente/inconștiente: autoprotecția.

Omul e zilnic în transă, în muuulte momente. 🙂 Când citești o carte foarte bună, vezi un film super, te uiți la un meci prins de fază, de exemplu, aproape că nu mai auzi nimic în jurul tău. „Te-am strigat de 3 ori, ce naiba!” se supără cineva pe tine. Tu n-ai auzit, fiindcă mintea s-a focusat pe un singur lucru. De fapt, asta înseamnă hipnoza: concentrarea atenției pe ceea ce te interesează cel mai mult în clipa respectivă. Pentru relaxare, pentru vindecare etc.

Hipnoza poate fi de spectacol sau poate fi de dezvoltare personală, de relaxare, de rezolvare a unor probleme de natură fizică ori mental-emoțională. Pentru mine, sintagma asta – „mental-emoțional” – sună mai prietenos decât „psihic”. Românii au învățat (de unde?) că psihoterapia înseamnă doctor, înseamnă boală, înseamnă nebunie. Între psiholog și psihiatru e o diferență esențială: doar ultimul e medic și poate prescrie tratamente medicamentoase. Psihologul are clienți, beneficiari ai serviciilor sale, nu pacienți. Dar nu vreau să intru prea tare în așa detalii, nu sunt psiholog. Ideea este că un specialist în hipnoză, în nlp, în coaching are clienți. La el vin niște oameni care vor să fie mai fericiți decât sunt. Iar asta exprimă tot.

În transa hipnotică, se lucrează cu sugestii date minții subconștiente. Fiindcă se liniștește, se reduce factorul critic al minții conștiente, care consideră întotdeauna că e o prostie să crezi că TU ești cel care te vindecă pe tine și nu medicul, nu cine știe ce alt facilitator. În realitate, doar TU ai puterea de a schimba ceva în tine, la tine, în viața ta, din orice punct de vedere. Oricine altcineva doar te ajută, însă fără tine, nu va reuși.

O fobie, de exemplu, se rezolvă în maxim o jumătate de oră. Elman o făcea în 15 minute. Fiindcă e o frică neîntemeiată care, cu ajutorul transei și al metaforelor hipnotice, al sugestiilor bine date, dispare pur și simplu. La fel ca orice alte frici instalate în timp sau cu ocazia unui eveniment foarte neplăcut dpdv emoțional.

Am lucrat cu oameni care aveau probleme mari de sănătate fizică. Nu fac niciodată să le dispară durerea, deși ar fi cel mai ușor. Asta înseamnă analgezie. Durerea dispare, dar cauza ei rămâne și continuă să sape în organism. Cu alte cuvinte, corpul rămâne bolnav. În câteva ședințe, însă, se rezolvă însăși cauza unei afecțiuni de tip medical. Asta nu înseamnă că îndemn pe cineva să nu mai consulte un medic. Spun doar că am rămas eu însumi uimit în repetate rânduri de ce și câte lucruri frumoase poate face hipnoza! Absolut EXTRAORDINARE!

Mulți oameni sunt curioși dacă îi poate ajuta să renunțe la fumat. Da, categoric; dar numai dacă ei vor asta. Vine cineva și spune: „Am apelat la tine ca să mă las de fumat”. Vrei să te lași? „Nu, dar familia mă tot bate la cap să o fac.” În regulă, însă nu funcționează. Dacă tu nu vrei, sistemul tău de valori și de convingeri nu va lucra în direcția pentru care ai venit la mine și va pune o barieră decisivă.

Întâiul meu client în afara primei școli terminate a fost maică-mea. 🙂 Era chiar curioasă cum s-ar desfășura lucrurile, avea maximă încredere în hipnotizator 🙂 și totul a decurs perfect. Apoi, și-a vindecat în transă, cu sugestii și metafore terapeutice, o mulțime de lucruri în vreo 4-5 ședințe. Inclusiv probleme mari cu somnul, de exemplu.

Eu am început cu autohipnoza. Am învățat-o din cărți și, ca să fiu sigur că experimentez chiar transa hipnotică, am mers la un profesionist să mi-o inducă și el. M-am convins că totul e ok și, de atunci, folosesc foarte des tehnica asta de revitalizare și de rezolvare a unor probleme reale. Când scriu un scenariu tv toată noaptea, când sunt foarte obosit, în general, dar nu am timp de somn, îmi induc o transă de relaxare pentru fix un sfert de oră. După 15 minute, nici mai mult, nici mai puțin, revin foarte fresh și-mi continuu treaba în mod surprinzător de ușor. Medical (mental), e ca și cum aș fi dormit timp de vreo oră jumate un somn profund, sănătos. Bineînțeles că nu e indicat să apelezi la asta încontinuu, renunțând la somn. Fiindcă organismul face niște eforturi, se resimte și, la un moment dat, va ceda.

Există, într-adevăr, și așa-zisele regresii hipnotice. Ele te pot trimite înapoi în timp până în uterul mamei. Sau, dacă tu crezi în așa ceva, poți ajunge în vieți anterioare. Unii îi spun fabulație hipnotică. Mintea subconștientă face întotdeauna pentru tine ce e cel mai bine ca să-ți rezolve o problemă, oricare ar fi ea.

Din punctul meu de vedere, hipnoza e cel mai puternic instrument de management al stresului și al emoțiilor. Iar din punct de vedere medical, bolile deja cunoscute sunt psiho-somatice (create, construite, induse de creier) în proporție de peste 90%. Așa că… dacă aveți ocazia să învățați și să practicați hipnoza de dezvoltare personală, nu ezitați să o faceți! Merită din plin! Mintea omului are niște resurse fantastice! Păcat că, la naștere, nu ni se dă și un manual de utilizare a ei. 🙂

Iată mai jos un filmuleț în care Paul McKenna o ajută pe Ellen DeGeneres, prezentatoarea Oscarurilor de anul viitor, să se lase de fumat. Simplu și eficient. Enjoy and help yourself! 🙂

37 de gânduri despre „Ce (nu) este Hipnoza

    Mala a spus:
    noiembrie 13, 2013 la 12:44 pm

    Un necunoscut inca, un univers care nu va fi niciodata pe deplin deslusit. Si, poate ca e mai bine sa fie ceva de neinteles decit o bomba biologica.

    Mitzaa Biciclista a spus:
    noiembrie 13, 2013 la 12:55 pm

    Eu să știi că m-am lăsat de fumat doar prin voință proprie, nu m-a hipnotizat nimeni.
    Auzi? Ești sigur că nu te-ai folosit niciodată de cunoștiințele sau îndemânarea proprie spre a subjuga, mintal vreo drăguță? 😛

    drstoica a răspuns:
    noiembrie 13, 2013 la 1:01 pm

    @Mala: Mintea umană va rămâne mereu ceva infinit de descoperit. Ah, ce-mi place mintea omului! 🙂

    drstoica a răspuns:
    noiembrie 13, 2013 la 1:04 pm

    @Mitzaa: Înseamnă că tu ești de apreciat. 🙂 Sincer.
    Nu, nu mă folosesc niciodată de așa ceva. În timp, s-ar întoarce împotriva mea. Cred foarte tare în folosirea cu înțelepciune a ceea ce ai, indiferent de situație.
    Numai dacă mă rogi, aș putea face asta cu tine. 🙂 Glumesc, da?

    Mitzaa Biciclista a spus:
    noiembrie 13, 2013 la 1:23 pm

    De aceea te și întreb, fiindcă mă simt hipnotizată ori de câte ori intru la tine în blog 🙂
    Nu e greu să te lași de fumat. E destul să vrei. Știu că sună a slogan vorbele mele, însă eu așa am făcut.

    drstoica a răspuns:
    noiembrie 13, 2013 la 1:39 pm

    @Mitzaa: Probabil că tu faci singură asta cu tine. 🙂 Măcar dacă intri pe-aici în transă, să fie de bine ce gândești, da? 🙂
    Când reușești să găsești un declanșator al schimbării suficient de puternic, să faci imaginația să lucreze în aceeași direcție cu voința, nimic nu e imposibil. Dar trebuie să ne gândim că fiecare are propriile experiențe de viață, că și-a setat un set propriu de convingeri; lucrul care mie mi se pare ușor, pentru altul poate fi incredibil de greu sau invers.
    Deci, felicitări pentru o voință pusă în beneficiul tău!

    Mitzaa Biciclista a spus:
    noiembrie 13, 2013 la 2:39 pm

    Nici eu nu contest asta, sigur că ai dreptate când spui că fiecare și-a setat propriile convingeri într-un anume fel. Să nu crezi vreodată că aș face greșeala să condamn pe cineva fiindcă nu a avut voința sau dorința să facă un lucru pe care eu l-am făcut ușor. Mai degrabă încerc să-l înțeleg și să-l accept așa cum este.

    drstoica a răspuns:
    noiembrie 13, 2013 la 4:01 pm

    @Mitzaa: Mi-am scos pălăria în fața ta… vroiam să spun dr(agă) Mitzaa. 🙂 Acceptarea se zice că e cel mai înalt dintre nivelurile evoluției. Eu încă exersez. 🙂

    Mitzaa Biciclista a spus:
    noiembrie 13, 2013 la 7:42 pm

    Am spus că încerc 🙂
    Însă ultimul tău răspuns mă face să cred că ești foarte tânăr din moment ce ești în stadiul de exercițiu.

    drstoica a răspuns:
    noiembrie 13, 2013 la 8:14 pm

    @Mitzaa: Toată viața mea voi exersa câte ceva. Mi-e greu să cred că voi fi vreodată perfect. Dar, vorba ta: încerc. 🙂 Iar așa tânăr-tânăr nu mai sunt. 🙂

    Mirela a spus:
    noiembrie 13, 2013 la 8:31 pm

    Interesanta postarea si adevarat tot ce contine…. cu o exceptie, cred : fobia mea de paianjeni nu ar putea fi rezolvata nici dupa zece sedinte de hipnoza, garantat… brrr 😆

    drstoica a răspuns:
    noiembrie 13, 2013 la 8:34 pm

    @Mirela: Vrei să pariem? 🙂 Am văzut oameni care tremurau chiar și când vedeau șerpi la 10 m distanță. După care ajungeau să spună: ia uite, ăsta stă în brațe ca un bebeluș! 🙂
    Sau tarantule.

    Mirela a spus:
    noiembrie 13, 2013 la 8:40 pm

    😀 nici nu vreau sa ma gandesc, lasa-ma asa pana mor….. ba mai mult, daca ti-l descriu pe cel care ma inspaimanta cel mai mult, ti se face si tie pielea de gaina :P. Si nu e tarantula, e unul mult mai mic.
    Pai cu serpii n-am nimic, aia sunt mari si vizibili, dar ce te faci cu creaturile de care zic eu, care se misca repede si se insinueaza peste tot, inainte sa vezi unde au intrat ?! Horror….. 😦

    drstoica a răspuns:
    noiembrie 13, 2013 la 8:48 pm

    @Mirela: Creaturile alea mici și horror nu se insinuează fiindcă ar vrea să te atace, să-ți facă rău. 🙂 Poate și-ar dori să-ți devină prieteni, să te protejeze… Ca niște animale de companie. N-ai vrea? 🙂

    Mirela a spus:
    noiembrie 13, 2013 la 9:00 pm

    Paianjeni, nu 🙂

    adelinailiescu a spus:
    noiembrie 13, 2013 la 9:21 pm

    Mi-as dori sa ma hipnotizeze cineva desi nu cred ca i-ar fi usor fiindca mintea mea cam refuza sa se lase la cheremul altuia. In schimb ma descurc bine cu autosugestia, incerc sa-mi vindec durerile de cap, de exemplu, fara medicamente. Am incercat mai demult niste tehnici yoga dar asa, „dupa ureche” si era s-o sfarsesc nasol, am avut o experienta cumplita si nu mai vreau sa incerc vreodata. Daca as putea s-o rezolv cu insomniile as fi fericita dar ai naibii ochi nu vor sa stea inchisi orice le-as povesti eu. 🙂

    monica a spus:
    noiembrie 13, 2013 la 9:21 pm

    cheers! 😀

    drstoica a răspuns:
    noiembrie 13, 2013 la 9:48 pm

    @adelinailiescu: Un singur lucru te întreb: vrei să ai o experiență hipnotică? Dacă răspunsul tău e da (nu: mda, hmm da, cred că da), restul e floare la ureche. 🙂 Și eu mi-am vindecat probleme prin vizualizare și autosugestie (în stare de transă).

    drstoica a răspuns:
    noiembrie 13, 2013 la 9:48 pm

    @monica: Să trăim, da! 🙂

    drstoica a răspuns:
    noiembrie 13, 2013 la 10:00 pm

    @Mirela: Hai, mai gândește-te! 🙂

    Bursucel a spus:
    noiembrie 13, 2013 la 10:19 pm

    Mai că mă împinge Agiuță să mă uit la TV pentru o doză de hipnoză… zici că mă aleg cu un somn bun?! 😕

    drstoica a răspuns:
    noiembrie 13, 2013 la 10:26 pm

    @Bursucel: Păi, depinde pe mâna cui te lași la tv. Evită transa indusă de Capatos și Wowbiz. 🙂 Medicii spun că foarte tare contează care sunt ultimele imagini pe care le vezi în mod conștient înainte de a adormi.

    Subconstientul Genial a spus:
    noiembrie 16, 2013 la 10:11 pm

    Catalin ,am urmat cursuri de autohipnoza ,..si cred in rezolvarea problemelor pe aceasta cale.Subconstientul meu ,genial…stii .:-) imi spune ca lumea va fi mai fericita cand va pricepe in sfarsit ,ca totul este in mintea noastra …

    inda of wind a spus:
    februarie 27, 2014 la 9:14 pm

    Sa inteleg ca hipnoza este un fel de vehicul prin intermediul caruia poti intra intr-o transa atat de profuna incat sa ajungi la vindecare, adica dincolo de tratare?

      drstoica a răspuns:
      februarie 27, 2014 la 9:41 pm

      Când transa e foarte profundă, da. Doar că nu orice om poate intra într-o astfel de transă. Însă orice om poate ajunge la nivelul la care, cu sugestii potrivite, începe vindecarea.
      Fiindcă inclusiv în cazuri de tratare alopată a unei boli, placebo înseamnă minim 50-60% din vindecare. E lucru cunoscut și acceptat.

        inda of wind a spus:
        februarie 27, 2014 la 10:08 pm

        Nu orice om poate intra in transa profunda prin hipnoza sau prin orice alta modalitate? M-am uitat la nenea asta din clip si mi-am amintit de un alt Mckenna care experimenta transele, dar de alt fel 🙂

          drstoica a răspuns:
          februarie 27, 2014 la 10:49 pm

          Ba da, cred că orice om poate intra foarte profund. Dar unor oameni le ia mai mult timp, din multe încercări. Cine e foarte logic, foarte inginer, foarte rațional are un factor critic atât de dezvoltat, încât nu-i dă voie să se relaxeze. Există acea teamă de a pierde controlul. Or, în hipnoză, cel hipnotizat nu pierde controlul. Un om poate fi hipnotizat, poate fi sugestionat numai cu acordul lui clar, conform cu sistemul de valori și de convingeri pe care îl are.
          Paul McKenna e unul dintre cei mai tari din lume. Pe un altul, care experimenta altfel de transe, nu îl știu. Ce fel de transe? 🙂

            inda of wind a spus:
            februarie 27, 2014 la 11:11 pm

            Ma gandesc ca teama de a pierde controlul se atenueaza direct proportional cu increderea pe care o ai in cel care te hipnotizeaza. Probabil si aici, terapeutul este de fapt, un insotitor in cadrul experientei si cand renunti la control, este confortabil sa stii ca exista cineva in care sa poti avea incredere in cazul in care n-ai mai crede in tine. Presupun, desigur 🙂
            Terence Mckenna este cel de care-mi amintisem dar el experimenta transe induse cu ayahuasca, magic mushrooms si alte cele…

              drstoica a răspuns:
              februarie 28, 2014 la 1:40 am

              Perfect adevărat! Căpătând încredere în hipnotizator, lucrurile funcționează din ce în ce mai bine, din ce în ce mai profund. Înainte de o ședință hipnotică, există întotdeauna un așa zis „pre talk”. Tocmai pentru ca beneficiarul să se simtă confortabil, să realizeze că discuția însăși induce o formă ușoară de transă care, la rândul ei, îi dă (de nu se știe unde) încredere, putere, o stare de bine, exact ceea ce și-ar dori în permanență, întărit, amplificat. Fiindcă despre încrederea în sine se spune că e sistemul imunitar al conștiinței umane.
              Doar cine încearcă măcar o dată o hipnoză de relaxare înțelege cum funcționează lucrurile, fără ca, pur și simplu, să poată exprima, apoi, prea bine în cuvinte. Iar a doua oară, funcționează și mai ușor, și mai bine. Senzația devine cea menită să transforme interiorul persoanei tocmai pentru a schimba percepția asupra exteriorului și, implicit, lumea din jur.
              Acum da, știu despre ce McKenna vorbești. 🙂 Sincer, aș experimenta și eu ayahuasca, dar acolo, cu șamanii andini. Chiar îmi doresc să merg în Peru, Bolivia. N-am încercat niciodată vreo formă de substanță, iarbă psihedelică, nici măcar curios nu am fost în privința lor. Însă ayahuasca e cu totul altceva. Nu dă dependență, provoacă extinderea conștiinței fără efecte secundare asupra sănătății omului, e o plantă medicinală. De altfel, e ocrotită prin lege în Peru. Iar la noi, bineînțeles, e interzisă. 🙂
              În fond, asta face orice tip de transă indusă ori autoindusă (hipnoză,meditație, respirație holotropică etc): modificări, extindere de conștiință. Transa hipnotică presupune simultan relaxare și concentrare. Un mic paradox. În timp ce corpul și mintea conștientă se relaxează profund, intervine gândirea selectivă acceptată care nu se înșală niciodată în privința răspunsurilor, soluțiilor pe care le dă posesorului. 🙂 Important este să-ți dai voie să gândești profund subconștient. Ăsta e secretul. După astfel de experiențe, te întrebi ce te oprea să gândești atât de limpede și înainte, cum de te limitai atât de tare fără niciun motiv real în sprijinul tău.
              E important ca spre astfel de experiențe vindecătoare să vii tu, nu să te roage, să te oblige cineva. Dacă nu e dorința ta să încerci așa ceva, e ca și cum subconștientul opune o anume rezistență. Și poate rămâne fără efect.
              Știi, DMT-ul din anumite plante (droguri) este cel mai puternic neurotransmițător cunoscut de om. Cel secretat de creier, ca și melatonină și metatonină (glanda pineală), e foarte ok, vital pentru organism. Fiindcă atunci când apare în exces, organismul creează imediat o proteină care anulează efectul DMT-ului. Când DMT-ul e introdus în corp în mod artificial, fabricat, apar inevitabil problemele.
              Dr Stanislav Grof e cel care a inițiat primele experimente de extindere a conștiinței bazată pe substanțe halucinogene. Dar eu nu-s de acord cu nimic din ceea ce poate fi invaziv pentru organism. Există căi naturale, fără efecte secundare, care fac o treabă excelentă pentru restartarea creierului la nevoie (stres, probleme de natură mental-emoțională și chiar probleme de sănătate fizică). De-aia îmi place foarte tare hipnoza. M-a ajutat și mă ajută ca un prieten bun de fiecare dată când am nevoie. 🙂 Exemplu? M-am tăiat adânc la un deget, sângele buf! grămadă în afară 🙂 , în maxim 30 de secunde am oprit definitiv sângerarea și durerea. Cum? Numai subconștientul știe. Eu doar mulțumesc că m-a rezolvat. 🙂

                inda of wind a spus:
                februarie 28, 2014 la 9:34 am

                Ma intreb cum ar fi daca DMT-ul secretat de de creier ar deveni neurotransmitatorul principal. Am fi intr-o permanenta stare de constiinta extinsa. Cam greu de dus pentru mintea noastra zburdalnica 🙂
                Despre DMT-ul din ayahuasca… nu stiu de ce, am eu senzatia ca acolo este mai mult de atat, dar povestea-i lunga si greu de dezbatut. Cred ca spiritul plantei, cu toate ca pare greu de acceptat, isi are rolul foarte important in experienta. In rest, seamana cu ce ai spus despre hipnoza, doar ca in „cea de-a doua atentie” cum i-ar spune Castaneda acestei stari, ideea este sa nu te focalizezi pe ceva anume ca poti ramane blocat acolo si pierzi restul calatoriei. Dar de asta mergi cu shamanul, ca sa te mai traga de maneca :))
                Interesanta mi se pare si respiratia holotropica numai ca e un vehicul destul de brutal si cred ca nu se potriveste oricui.
                Cu hipnoza m-ai convis si daca ar fi sa fac asa ceva, cu siguranta as merge pe mana ta 🙂

                  drstoica a răspuns:
                  februarie 28, 2014 la 2:12 pm

                  Nu știu, cred că n-aș vrea să mă umplu de DMT. Știe proteina aia ce știe dacă îl anulează atunci când simte că e prea mult. 🙂 Metatonina e secretată aproape continuu în cantități mai mari sau mai mici. Însă cel puțin la fel de importanți sunt și alți hormoni cerebrali: endorfinele, care-s extrem de eficiente dacă înveți să le pui la treabă în mod conștient (lucru valabil în situația cu tăietura de care povesteam), dopamina, oxitocina și, mai ales, serotonina, căreia i se mai spune „hormonul fericirii”. În dozele ideale fiecărui individ în parte, acești neurotransmițători construiesc permanenta stare de bine. Așa zisa fericire. Știi, noi ne-am obișnuit să considerăm că fericirea e prezentă doar în starea aia de exaltare, de nebunie, de bucurie în exces. Doar că… cine trăiește des asemenea stări trebuie să știe că și reversul medaliei are exact aceeași intensitate. Cine urlă de fericire va urla și de durere. E greu de înțeles ori, mai degrabă, de acceptat pentru mințile noastre educate altfel. Dar merită să ne descoperim pe noi și să vedem cum anume am funcționa în moduri optime.
                  Dacă vreodată simți că vrei, că ai nevoie de o ședință de hipnoză, fie ea și de relaxare, de anulare a stresului, de reprogramare mentală, cu cea mai mare plăcere din partea mea. Tu hotărăști. 🙂

                    inda of wind a spus:
                    februarie 28, 2014 la 2:51 pm

                    Eu stiam ca il anuleaza in timp, la cateva minute dupa ce a fost sintetizat, intr-o anumita faza a somnului, nu neaparat in functie de cantitate, dar poate nu stiam bine 🙂
                    In privinta fericirii sunt destul de rezervata, prefer bucuria, cea pentru care nu ai nevoie de niciun element exterior, starea pentru care, tu, tie iti esti de ajuns. In viziunea mea, pentru fericire, ceea ce numim de obicei fericire, avem mereu nevoie de un context, apare mereu acel „daca” si o conditioneaza.
                    Ne-am obisnuit sa folosim anumite cuvinte, stii cat de rar este rostit cuvantul bucurie comparativ cu fericire? Sunt convinsa ca stii!
                    Si cand spuneam ca ma intreb cum ar fi daca am functiona cu un alt neurotransmitator, gandul nu-mi fugea la starea de fericire ci la cunoastere si reamintire :))
                    Da, simt ca vreau, insa nu-mi dau seama daca poate functiona si la distanta 🙂

                      drstoica a răspuns:
                      februarie 28, 2014 la 3:03 pm

                      Ehe, nu toată lumea înțelege fericirea ca tine. 🙂 Ar fi ideal ca măcar să înțelegem că aia este adevărata fericire: când poți aprecia la justa valoare faptul că ești, că faci, că ai ceea ce ești, faci, ai și nu cât e de nasol că nu ești, nu faci, nu ai altceva mai bun. Doar astfel vine în permanență ceva mai bun. Recunoștința e mama fericirii. 🙂
                      Ce-i drept, hipnoza funcționează și la distanță, prin telefon, dar mie nu mi-a plăcut niciodată ideea și nu am aplicat-o. Îmi place să am omul în fața mea, să empatizez. Fiindcă empatia reală e și ea un element care conduce la evoluție.
                      Unde ești tu?

    inda of wind a spus:
    februarie 28, 2014 la 3:10 pm

    Baia Mare
    Credeam ca ti-ai dat seama dupa accent, dupa faptul ca gandesc incet si vorbesc rar :))

      drstoica a răspuns:
      februarie 28, 2014 la 3:25 pm

      😀 Am vrut să zic, da’ nu eram sigur ce era Mare. 😀
      Bun, când vii prin București, te aștept la o transă hipnotică. Nu suntem chiar așa departe unul de celălalt. La o aruncătură de băț. Corect, tre’ să ai mulți mușchi ca să poți arunca atât, dar merge. 🙂

        inda of wind a spus:
        februarie 28, 2014 la 3:31 pm

        Ca si cum deja s-ar fi intamplat, multumesc!
        Chiar asa voi face cand va fi sa ajung pe acolo.
        Pana atunci merg sa adun bete ca sa am cu ce arunca. Nu-ti face probleme, nu voi nimeri pe nimeni cu ele 🙂

          drstoica a răspuns:
          februarie 28, 2014 la 3:56 pm

          Știu să mă feresc, nu-i problemă. 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s