Ce săptămână!!!

Publicat pe Actualizat pe

succesDacă ar trebui să descriu într-un singur cuvânt ultimele câteva zile, ăla ar fi „chin”. CHIN, nu glumă. 🙂

Profesional. M-am băgat singur și de plăcere într-o situație care s-a creat ca din senin. Și-mi părea că totul merge ca pe roate. Și iubeam toți oamenii care mă înconjurau. Și visam în fiecare clipă bucuria tuturor de după rezultat. Visam în detaliu. Și știam că e o nouă lecție pentru mine, dar n-o prea puteam defini. Până când a trebuit să scriu contra timp. Nu două vorbe, nu la întâmplare, ci o emisiune întreagă, de 3 ore. De azi până… ieri. 🙂 Și urlau demonii din capul meu. Apoi, închideam ochii 10 secunde, făceam liniște printre nervii ăia demenți și mă ascultam pe mine, cel din spatele nervilor. „Ok, continuăm”, îmi spuneam cu încredere, într-un târziu. Mă apucam de treabă și, când vedeam că nu răzbesc, iarăși ieșeau la atac gălăgioșii din mintea mea. Întotdeauna, pasiunea cea mai mare a fost scrisul. Era prima dată când începeam să urăsc că m-am apucat pe bani de așa ceva. Au fost momente când am vrut să spun „Gata, eu ies din ce-am intrat! Ce se poate întâmpla dacă nu mai scriu scenariul ăsta?”. Înnebuneam. Căutam înțelesul întâmplării și soluția de a duce lucrurile la bun sfârșit. Singura care mi-a venit în minte a fost: „facă-se voia Ta!”. 🙂 Și m-am abandonat lui Nimeni Vizibil. Habar n-am cum, dar am terminat în timp util. Și a trecut emisiunea. Și au urmat numai „super, bine, foarte tare” + pupături și îmbrățișări. Exact așa cum visasem în detaliu, din partea tuturor. Numai eu eram încă reticent. De ce? Din cauza unor detalii. Sunt detaliile alea care nu-ți dau voie să te bucuri de ceea ce ai, ci să fii mereu cu gândul la ceea ce nu ai. Mi-am mai luat un răgaz în care să răspund la întrebarea: „Acum ce nu am? Acum.”. Și, când am avut chef să-l primesc, răspunsul a venit simplu: „Am tot ce vreau”. Chiar am. Mulțumesc.

E mare lucru să te poți abandona prezentului, fără să disperi pentru viitor, fără să te ucidă trecutul. De fapt, asta reprezintă rugăciunea adevărată. Degeaba te rogi în fel și chip dacă îți spui imediat „nu cred că se poate”. Pornește de la premisa că totul este posibil și fă lucrurile așa cum simți că trebuie făcute. Vei vedea la sfârșit dacă ai avut dreptate. Îmi place enorm proverbul ăsta indian, pentru mine e cu adevărat motivațional: „Dacă într-o poveste finalul nu e fericit, înseamnă că nu e finalul”. Mi-l spun în fiecare zi și constat că nu mă minte cu nimic. 🙂

Să ai o săptămână excelent de minunată! 🙂 O vei avea, crede-mă!

29 de gânduri despre „Ce săptămână!!!

    Crisa a spus:
    octombrie 28, 2013 la 3:57 pm

    frumoase cuvinte, emoționant clip …..și un puternic val de încredere , optimism și voie bună 🙂

    Mitzaa Biciclista a spus:
    octombrie 28, 2013 la 4:27 pm

    Uite vezi? Asta mă face mereu să mă bucur că eu scriu doar fiindcă așa am chef, indiferent cât mi-ar spune cineva să fac altfel.
    Dar eu poate că nu am așa mult să mă risipesc, însă tu ai mult. Îmi pare bine că gândești mereu optimist, îmi place felul tău de a fi.

    drstoica a răspuns:
    octombrie 28, 2013 la 4:47 pm

    @Crisa: Și la mai mare! 🙂

    drstoica a răspuns:
    octombrie 28, 2013 la 4:49 pm

    @Mitzaa: Cu ce m-ar ajuta să nu fiu optimist? Îmi pun mereu întrebarea asta și, de fiecare dată, răspunsul e același: „cu nimic”. De-aia aleg să mă simt bine atunci când am de ales. 🙂

    Magda Adina a spus:
    octombrie 28, 2013 la 4:58 pm

    Imi place cum suna : „E mare lucru să te poți abandona prezentului, fără să disperi pentru viitor, fără să te ucidă trecutul. ” , dar si mai tare-mi place :”Dacă într-o poveste finalul nu e fericit, înseamnă că nu e finalul” !!!! Stii , poate ca ar trebui sa-mi repet si eu zilnic toate astea !! 😉
    Postarea ta este o superba incurajare ptr noi toti . Multumim !!!
    O saptamana frumoasa si tie!!

    La Petite Fille de la Mer a spus:
    octombrie 28, 2013 la 5:00 pm

    Cele mai bune lucruri ne ies cand suntem ,, sub presiunea ” unui dead line . Creativitatea bate orice reticenta rationala cand stii ca un lucru trebuie terminat ieri, daca se poate . Ma bucura chinul tau satisfacut, si sa ai o saptamana buna !

    adelinailiescu a spus:
    octombrie 28, 2013 la 6:37 pm

    Daca esti multumit de ce a iesit nici nu mai conteaza cat te-ai chinuit. Da’ zi-ne si noua despre ce emisiune e vorba ca sa stim cand sa aplaudam. 🙂

    drstoica a răspuns:
    octombrie 28, 2013 la 9:31 pm

    @Magda Adina: Îți mulțumesc, Adina, și îți doresc ca astfel de gânduri să schimbe zilnic în bine câte ceva în viața ta. Fiindcă, de fapt, spunându-ne lucruri frumoase, ele vindecă probleme, anulează emoții neplăcute, schimbă obiceiuri personale păguboase. Când scriu tot ceea ce scriu, îmi spun în primul rând mie așa ceva.

    drstoica a răspuns:
    octombrie 28, 2013 la 9:33 pm

    @La Petite: Da, și eu am lucrat întotdeauna bine sub presiune. Dar zilele astea părea imposibil să respect un termen limită. Din trei nopți consecutive, am dormit doar una. 🙂 Însă când lucrurile se termină frumos, ăla e finalul, da. 🙂

    drstoica a răspuns:
    octombrie 28, 2013 la 9:34 pm

    @adelinailiescu: Acum sunt mulțumit, da. Dar vreau mai bine. 🙂 S-a terminat emisiunea, gata. 🙂

    adnan a spus:
    octombrie 29, 2013 la 7:12 am

    Iubesc prezentul cu toata inima si simtirea mea 🙂 dar tu ca deobicei esti un optimist irecuperabil 😛 .
    Ma bucur de reusita in ciuda vicisitudinilor. Cheers!

    Irina A. a spus:
    octombrie 29, 2013 la 1:03 pm

    Ori de cate ori vreau sa ma binedispun, intru pe blogul tau sa-ti citesc articolele. Sunt sigura ca gasesc eu ceva 🙂 Imi place ceea ce scrii, imi place foarte mult si emisiunea. Doar tu puteai sa scrii asa ceva! ;;)
    Iti doresc o zi minunata!

    slowaholic a spus:
    octombrie 29, 2013 la 1:29 pm

    „E mare lucru să te poți abandona prezentului, fără să disperi pentru viitor, fără să te ucidă trecutul. De fapt, asta reprezintă rugăciunea adevărată. Degeaba te rogi în fel și chip dacă îți spui imediat “nu cred că se poate”. Pornește de la premisa că totul este posibil și fă lucrurile așa cum simți că trebuie făcute. Vei vedea la sfârșit dacă ai avut dreptate” și unde te va duce acel drum. Nu cred că poți ști răspunsul de la început. Răspunsul poate fi călătoria în sine, nu destinația finală.Și cred că răspunsul este în inimă, nu în minte. Cel puțin în cazul meu, așa este întotdeauna.
    Fain videoclip! Cum spunea la final? „If you want something, go get it! Period! ” Frumos! Și aș mai adăuga că e foarte important ca mai întâi să știi ce vrei.
    Îți doresc o zi frumoasă, doctore! 🙂

    drstoica a răspuns:
    octombrie 29, 2013 la 7:51 pm

    @adnan: Încă fac eforturi să mă abandonez prezentului fără nicio teamă de a cădea din el. 🙂 Deși, știm foarte bine că altceva decât momentul prezent chiar nu există. Ori a trecut, e pa, ori se construiește și de noi depinde cum.

    drstoica a răspuns:
    octombrie 29, 2013 la 7:52 pm

    @Irina A: Nu, nu doar eu, fiindcă suntem doi. Acum am fost eu. Întâmplător. 🙂

    drstoica a răspuns:
    octombrie 29, 2013 la 7:58 pm

    @slowaholic: Crezi că te pot contrazice? 🙂 Nu pot. Aș vrea tare mult să am răspunsul la toate întrebările care-mi umplu mintea în fiecare zi. Chiar dacă știu că nu răspunsurile contează cu adevărat…

    monica a spus:
    octombrie 29, 2013 la 10:14 pm

    eu cred ca e normal sa ne mai indoim, ca oameni suntem, nu ? 🙂 lasa, tot inainte! 😉

    drstoica a răspuns:
    octombrie 29, 2013 la 10:56 pm

    @monica: Să ne-ndoim, dar să nu rămânem așa. 🙂

    Ruxandra a spus:
    octombrie 31, 2013 la 9:16 pm

    Mie îmi plac oamenii care nu renunţă. Care luptă şi care merg pe drumul lor. E adevărat, e foarte important să fim pozitivi, să credem în noi şi să facem ceea ce ne pasionează.
    So, să scrii atât timp cât îţi place ceea ce faci. Satisfacţiile apar negreşit. La unii mai devreme, la alţii mai târziu. Important e că sunt acolo.

    drstoica a răspuns:
    noiembrie 1, 2013 la 8:32 pm

    @Ruxandra: Mulțam frumos. Scriu. Chiar de-o fi s-o fac numai pentru mine. 🙂

    Ruxandra a spus:
    noiembrie 1, 2013 la 9:28 pm

    Asa te vreau! 🙂

    ane a spus:
    decembrie 1, 2013 la 10:33 pm

    ..” fără să disperi pentru viitor, fără să te ucidă trecutul’ foarte adevarat !!! , asta fac si eu, este foarte bine am mintea mai limpede nu e plina cu lucruri inutile, (adica,nu ma imbrac cu haine vechi, cele noi nu le am ) 🙂

      drstoica a răspuns:
      decembrie 1, 2013 la 11:52 pm

      Mă bucur că suntem doi. 🙂 E-adevărat, nu reușim tot timpul sâ gândim, să simțim, să acceptăm așa ceva, dar merită încercat permanent. E singura cale către starea de bine.

        inda of wind a spus:
        februarie 28, 2014 la 7:38 pm

        Citind ce ai scris, mi-am amintit de cele 7 principii ale stalkingului:
        -un luptator isi alege intodeauna locul unde va da batalia
        -un luptator are cu el doar ceea ce e necesar
        -fiecare batalie pe care o duce e ca si cum ar fi ultima sa actiune pe pamant
        -gandeste si studiaza cat poate inaintea actiunii, apoi odata actiunea inceputa se relaxeaza stiind ca a dat tot ce a putut si nu ii este frica
        – atunci cand o batalie ajunge intr-un impas, luptatorul lasa tot si se preocupa de altceva, se implica total intr-o alta actiune marunta, apoi, dupa o vreme, revine la impas
        -un luptator comprima sau dilata timpul, nu iroseste nicio clipa
        -un luptator nu sta niciodata in centrul atentiei, astfel el este liber sa faca actiuni extraordinare
        Inca o data constat ca esti un stalker desavarsit 🙂

          drstoica a răspuns:
          februarie 28, 2014 la 7:47 pm

          Mulțumesc, Inda. 🙂 Spiritualii îi spun destin. Știința îi spune haos. Teoria haosului zice că din haos s-a născut perfecțiunea. Când reușesc să cred că Universul inteligent știe mai bine decât mine ce și cum e bine, mă abandonez în direcția dată și descopăr că rezultatele sunt extraordinare. În fiecare situație în parte.

            inda of wind a spus:
            februarie 28, 2014 la 7:56 pm

            Si cand nu reusesti sa crezi?

              drstoica a răspuns:
              februarie 28, 2014 la 8:03 pm

              Mă relaxez 5-30 de minute (meditație, autohipnoză…), în funcție de locul unde mă aflu, și-mi revin. 🙂

                inda of wind a spus:
                februarie 28, 2014 la 8:07 pm

                As dori sa invat despre autohipnoza, este ceva nou pentru mine. Crezi ca ai putea sa-mi dai niste sugestii?
                Multumesc 🙂

                  drstoica a răspuns:
                  februarie 28, 2014 la 8:33 pm

                  Nu cred. Sunt sigur. 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s