„Te iubesc” – cuvinte cu prea mult sirop în ele?

Publicat pe Actualizat pe

chesterwDin punctul meu de vedere, Cătălin Tolontan (red-șef al Gazetei Sporturilor) e cel mai bun ziarist din România. Nu de azi, nu de ieri. Și nu vorbesc aici despre sport. Ci despre materialul uman-intelectual-profesional. Omul ăsta scrie pentru minte și suflet deopotrivă. De fiecare dată, editorialele sale ar putea apărea în aproape orice tip de publicație. Chiar și în de-alea de psihologie ori de coaching.

Iată două vorbe scrise astăzi de Tolontan pe gsp.ro :

Acum două zile, antrenorul sud-african de rugby Chester Williams, campion mondial cu selecționata țării sale, a decis să plece, după ce a devenit, de două ori consecutiv, campion în România cu RCM Timișoara. Printre știrile yahoo, am găsit scrisoarea pe care antrenorul a lăsat-o în vestiar, cîte una fiecărui rugbyst al său.

“Stimate jucător,

Iată că a sosit timpul să îmi iau rămas bun de la locurile și oamenii pe care am ajuns să îi iubesc atât de mult. Îmi este foarte greu să îți spun la revedere astăzi, pentru că mi-ai rămas în inimă”.

Așa începe scrisoarea. Și continuă:

“Da, uneori am fost foarte aspru cu tine, dar, așa cum am spus întotdeauna, nu mă refeream la tine, ci la situația în care ne-am regăsit în momentul respectiv”.

Epistola e mai lungă și se încheie cu “Te iubesc!”, vorbă pe care noi, în această țară, n-o spunem nici măcar părinților. Cică de rușine.

Chester a fost aripa de culoare în celebra echipă care a devenit un simbol al pacificării Africii de Sud. Avea toate motivele să urască, să se considere persecutat, dar a ales să joace sportul albilor în țara negrilor. A fost unul dintre eroii favoriți ai lui Nelson Mandela. A apărut în “Invictus”, inspirîndu-i pe copiii din țara sa rănită să fie buni, blînzi și să iubească.

Chester Williams face diferența. Ești aspru cu situațiile, nu cu oamenii!

Și, de aceea, el, cel care a suferit atacuri reale, nu imaginare, el, cel care a simțit violența, disprețul și teama pînă în mijlocul inimii, cel care s-a ridicat și a ajuns cu adevărat cel mai bun din lume în sportul său, el e cel care a lăsat, pe băncile din vestiar, cîte o foaie de hîrtie care nu doare, ci mîngîie ca mătasea de la Soare Răsare.

23 de gânduri despre „„Te iubesc” – cuvinte cu prea mult sirop în ele?

    La Petite Fille de la Mer a spus:
    octombrie 10, 2013 la 3:55 pm

    Asa este, nu invatam sa spunem ,,te iubesc”, nu suntem educati sa ne exteriorizam sentimentele, sa le trasnspunem in cuvinte, chiar daca faptele arata . Eu aveam blocaj total, si ce crezi, pana la urma, am invatat si-mi place grozav cum mi se lumineaza, nu doar sufletul, totul, cand spun,,Te iubesc ! „

    La Petite Fille de la Mer a spus:
    octombrie 10, 2013 la 3:59 pm

    http://www.youtube.com/watch?v=XQd_DkSG16M uite, clipul acesta imi pare mie, o dezvaluire totala a bucuriei, a iubirii, cantecul dragostei de viata !

    drstoica a răspuns:
    octombrie 10, 2013 la 4:45 pm

    @La Petite: Da, ni se pare prea siropos, rușinos, feminin să spunem „te iubesc”. Sau îi spunem, cel mult, jumătății pe care o avem la un moment dat. Oare nu sunt atâția în viețile noastre care ar merita cuvintele astea zi de zi? Nu pentru ce ar putea însemna ei o viață întreagă, ci pentru ziua aia, în care chiar merită să fie iubiți.
    Așa e, frumoasă piesă. Cred că fiecare o are pe-a lui. 🙂

    Andreotti a spus:
    octombrie 10, 2013 la 4:47 pm

    Niciodată nu mi-a fost rușine să spun „Te iubesc!”
    Ba mai mult, o spun atât de des, fără nicio teamă că s-ar devaloriza sau că s-ar goli de conținut vreodată!!!!
    Iubesc să spun „Te iubesc!” 🙂

    drstoica a răspuns:
    octombrie 10, 2013 la 5:38 pm

    @AndreottI: Ar trebui să predai asta și altora. Să fii profesoară de „Te iubesc”. 🙂

    Mitzaa Biciclista a spus:
    octombrie 10, 2013 la 6:02 pm

    Nu cred că există sirop în aceste cuvinte. Poate că noi ne ferim să le spunem oricum tocmai datorită greutății acestora dar și a declarării fățișe a sentimentelor ori datorită consecințelor ce derivă automat.
    Sau poate că ne este și un pic de teamă fiindcă prin folosirea lor prea des să nu riscăm și să le banalizăm.
    Este doar o idee, desigur.
    Însă cu siguranță nu comitem nici o dulcegărie dacă spunem ”Te iubesc!” 😳

    slowaholic a spus:
    octombrie 10, 2013 la 6:02 pm

    Mie mi-a fost greu pana si sa aud aceste cuvinte. Ma blocau complet mai demult. De la parinti nu le-am auzit niciodata cand eram mica. Ei ma iubesc, eu simt asta, dar nu verbalizeaza. Au inceput cu mare greutate si foarte rar sa imi spuna in ultima vreme, pentru ca ma vad si ma aud pe mine in relatia cu Piticotul meu. Inca le e extrem de greu. Evident, pentru mine a fost crancen sa o spun prima data. Inca nu stiu prea bine cum sa primesc iubirea. Ce straniu, nu? Dar cred ca foarte multi dintre noi au aceasta problema.

    Mala a spus:
    octombrie 10, 2013 la 8:06 pm

    N-as risca daca as pune un semn de egalitate intre Tolontan si tine… Ai scris aici un material care merge exact acolo unde trebuie pentru a fi ‘iubibil’…prozaica exprimare, stiu !

    Bursucel a spus:
    octombrie 10, 2013 la 8:56 pm

    Te iubesc ăsta face minuni întotdeauna… și dacă îl însoțește un zâmbet sincer… ehe! 🙂
    Nu știu de ce cred că omul ăsta a și zâmbit când a scris ultimele rânduri ale scrisorilor…
    P.S. Mie nu mi-e rușine să spun Te iubesc! Important e să simt că e adevărată afirmația, în rest nimic nu mă oprește să o spun. Nici măcar perspectiva cornițelor ce-i cresc subit persoanei căreia îi este destinat mesajul. 😉

    Jurnalul unei Eve a spus:
    octombrie 10, 2013 la 9:46 pm

    Uite, eu am un fel de aversiune fata de cuvantul „siropos”. Acum vreo 2 luni ii spuneam mamei (nu stiu de ce am facut-o) ca in urma unui articol scris am castigat o carte. Reactia m-a dezamagit, si cand i-am dat articolul sa citeasca, mi-a zis ca e „cam siropos”. De atunci nu ii mai dau sa citeasca nimic. M-am gandit ca poate, articolele mele, sunt prea (nici nu stiu care e cuvantul potrivit) dulci, prea de dragoste, prea intime sau prea altfel. Atat timp cat e un jurnal, cred ca pot scrie ce poftesc in el. Cui ii place revine, cui nu, pleaca. E alegerea fiecaruia. Si da, oamenilor le e frica sa spuna ca iubesc, sa o arate, sa isi manifeste dragostea. Ceea ce e cam trist.

    erys a spus:
    octombrie 10, 2013 la 11:40 pm

    eu spun cuvintele astea de peste 50 de ori pe zi si imi sunt spuse de tot atatea ori. nu le spunem de amorul artei, din obligatie, din nevoia de dulce sau din inertie. le spunem pentru ca asa ne e firesc si firescul asta ne implineste, ne bucura si ne face pana la urma ca sa privim si sa simtim altfel „micile realitati ale vietii”. am in jur o gramada de persoane care se feresc de cele doua cuvinte. si cred ca acestora le va parea rau intr-o zi ca nu le-au putut rosti atunci cand trebuia.

    Dan a spus:
    octombrie 10, 2013 la 11:44 pm

    Ce echipa de vis a facut Francois Pienaar cu Chester Williams, ce film a facut Clint Eastwood!!

    drstoica a răspuns:
    octombrie 11, 2013 la 1:01 am

    @Mitzaa: Așa, fii sinceră și spune-mi „te iubesc”! :))
    Ai dreptate, există o teamă în a spune cuvintele astea. O teamă educată, din păcate.

    drstoica a răspuns:
    octombrie 11, 2013 la 1:05 am

    @slowaholic: Mie maică-mea îmi spune asta dintotdeauna. Mic, mare, nu contează. 🙂 Și totuși mi se părea destul de ciudat să iubești oamenii pur și simplu, pentru fiecare lucru bun pe care-l fac, să-i iubești inclusiv pe cei de același sex cu tine. 🙂 Ok, dacă nu poți spune cuvintele astea două oricui, cu siguranță le poți înlocui, le găsești echivalente care merg drept la inima celuilalt. Și dacă până atunci n-a făcut nimic extraordinar, va face cu siguranță.

    drstoica a răspuns:
    octombrie 11, 2013 la 1:08 am

    @Mala: Mulțumesc tare mult, Mala. E o onoare să fiu comparat cu Tolontan, mă bucur să fiu eu și iată un echivalent simplu al celor două cuvinte pe care și eu aleg să-l spun uneori persoanelor cărora nu am puterea să le zic direct „te iubesc”. 🙂 Mulțumesc.

    drstoica a răspuns:
    octombrie 11, 2013 la 1:10 am

    @Bursucel: Așa e, când i-l spui cuiva sincer, indiferent de împrejurare, „te iubesc”-ul ăsta face minuni. Restul e tăcere. 🙂

    drstoica a răspuns:
    octombrie 11, 2013 la 1:13 am

    @Jurnalul unei Eve: Cred că fiecare dintre noi are niște cuvinte care creează o oarecare adversitate, frânează efectul unei vorbe bune. Depinde cum și în ce împrejurare am ancorat cuvintele, în general. Pentru mine, „siropos” e doar un cuvânt. Ba chiar simt în gură dulcele siropului de muguri de brad când îl rostesc. 🙂

    drstoica a răspuns:
    octombrie 11, 2013 la 1:16 am

    @erys: Subscriu, admir cele spuse de tine. Anumite cuvinte nu se vor demonetiza niciodată dacă tu le dai mereu greutatea necesară spunându-le cu sinceritate. Li se pare foarte bizar celor care nu au puterea să le simtă în mod cotidian. Poate e greu să le spui, dar măcar să le simți… merită încercat. 🙂

    drstoica a răspuns:
    octombrie 11, 2013 la 1:19 am

    @Dan: Da, foarte tare filmul! Credibil. Te face să-ți pui întrebări. Iar Mandela e un înțelept în cel mai curat sens al cuvântului.
    Clint Eastwood își confirmă și reconfirmă inspirația extraordinară cu fiecare film pe care-l face. E ca un fost mare jucător de fotbal care a devenit un mare antrenor.

    slowaholic a spus:
    octombrie 11, 2013 la 1:25 am

    Acum pot sa spun si o spun des. In special de cand sunt mama, dar deja cu mult timp inainte de asta. Insa nu stiu prea bine cum sa primesc iubirea. Asta am constat de ceva timp, ca am niste ziduri care de iesit lasa ceva sa iasa, dar de intrat foarte greu. Are sens ce spun? Nu prea stiu cum sa explic. Imi e destul de limpede ca educatia a avut tare mult de-a face cu asta.

    drstoica a răspuns:
    octombrie 11, 2013 la 1:29 am

    @slowaholic: Nu e nimeni de vină pentru așa ceva. Însă acum, iată, ai ocazia să schimbi lucrurile. Încet, încet, vei descoperi că știi și să primești, să te bucuri de ce-ți dau ceilalți, să cobori barierele interioare și să constați că merită din plin, cu toate riscurile de rigoare.

    Mitzaa Biciclista a spus:
    octombrie 11, 2013 la 7:05 pm

    Eu întotdeauna sunt sinceră 🙂

    drstoica a răspuns:
    octombrie 11, 2013 la 8:06 pm

    @Mitzaa: Eu mă simt bine când ești sinceră, deci dă-i înainte! :))

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s