Fericirea e aici, în buzunarul de la piept
Ești supărat/supărată pe viață? te-ai despărțit de cineva drag? te enervează soția, iubitul, șefa, administratorul? te obosește jobul? nu ai bani pentru ceva ce-ți dorești de mult? te încearcă o răceală cumplită? simți că prietenii nu sunt așa cum ai vrea să fie?
Uită-te la el și spune-mi ce vezi! E speaker motivațional!! Oamenii îl ascultă, îl privesc în ochi și, câteodată, simt nevoia să-l îmbrățișeze compătimindu-l. Și el ce face? Le zâmbește calm, senin, sigur pe el! Își trăiește viața așa cum o are. Se bucură de ea ca și când totul ar fi perfect. Îi citești bucuria pe față. Eu am ales să-l iau ca pe un exemplu de urmat.
Crezi că ai cum să-ți faci viața mai frumoasă? Dacă el poate, înseamnă că și tu poți! 100%!
Fără mâini, fără picioare, fără… griji! Wow! Nici nu mai ai nevoie de cuvinte! Nu e o vrăjeală psihologică. E o realitate valabilă.
Privește-te în oglindă după ce vezi filmulețul ăsta! E un îndemn pe care eu însumi l-am preluat, l-am ascultat și am realizat că am tot ce-mi trebuie pentru a fi fericit! TOT! Și nu vreau să mă mai gândesc la ce nu am, ci să fiu recunoscător pentru tot ceea ce am.
ps: Tipa din poză e soția lui. A lui Nick Vujicic.
„Mă gândeam că nu m-aş putea însura. Cine ar vrea un soţ fără mâini şi fără picioare? Şi chiar dacă m-aş însura, cum mi-aş ţine de mână soţia? Cum aş dansa cu mireasa mea în seara nunţii?”, îşi povesteşte Nick momentul de cumpănă în interviurile pe care le acordă în întreaga lume.
Are 31 de ani, e din Australia și dublu licențiat. A fost chiar și la Timișoara, în 2008, apoi la București, în 2011.
„Felul în care îţi vezi viaţa este prima cheie. Lumea se uită la mine şi se gândeşte că un om fără membre are potenţial limitat şi că nu va putea avea succesul de care se bucură alţii. Serios? De ce? Doar pentru că nu am mâini şi picioare nu înseamnă că nu pot face afaceri sau că nu pot învăţa contabilitate”.
DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog! 
octombrie 5, 2013 la 9:33 pm
Sufletul are maini, picioare, glas? Pentru ca daca are eu nu le-am vazut.
Cu siguranta are ceva mai mult decat partile fizice: are magie sau cum o chema chimia aia puternica 🙂
octombrie 6, 2013 la 10:43 am
hmmm, nu e usor deloc…nick are ceva in plus, ceva ce nu au multi: puterea de a iubi viata asa cum este ea si multa incredere in sine. propun sa multumim cu totii in fiecare zi pentru viata data si pentru ceea ce avem.
octombrie 6, 2013 la 11:25 am
@OrhiKamy: Sufletul e totul. Dacă reușesc să nu-l ascund zilnic în spatele minții logice, raționale, e din ce în ce ai bine pentru mine și, implicit, pentru cei din jurul meu. Așa că mă străduiesc. 🙂
octombrie 6, 2013 la 11:27 am
@erys: Nick are ceva ce și noi ne putem educa. Așa cum ne-a fost educată lipsa acestei iubiri, la fel de bine, de greu, de eficient putem schimba lucrurile, nu-i așa? 🙂 Subscriu: hai să mulțumim în fiecare zi pentru ceea ce avem!
De ce nu mai pot intra pe blogul tău? 🙂
octombrie 6, 2013 la 2:55 pm
Pe o piatra din zidurile castelului hunedorean, legenda zice ca ar fi o inscriptie „Apa aveti, suflet nu.” Cit e de adevarat si cit nu, numai cei care au vazut inscriptia pot spune… daca au vazut-o vreodata. Insa, saminta de adevar de la care a pornit legenda exista iar mesajul transmis peste ani zice cam acelasi lucru cu materialul tau…
Inspirational si motivational filmul !
octombrie 6, 2013 la 3:08 pm
Speechless…
octombrie 6, 2013 la 3:54 pm
@Mala: Da, e ceea ce se spune că au lăsat scris în piatră cei 3 prizonieri otomani cărora li se promisese viața dacă sapă din greu pentru apă; pentru ca la final, după vreo 10 ani, să li se taie capetele. Inscripția nu prea e de văzut nicăieri. Doar o alta, mai simplă.
Dar filmul chiar e motivațional, chiar te pune pe gânduri, îți crește inima. 🙂 Dacă omul ăla poate, noi, ăștialalți, de ce n-am putea?
octombrie 6, 2013 la 3:55 pm
@slowaholic: Cam da…
octombrie 6, 2013 la 4:53 pm
am fost in vacanta…acum am revenit, si eu si blogul! 🙂
octombrie 6, 2013 la 5:14 pm
@erys: Aa, bun! Unde ai fost în vacanță și ce mi-ai adus de-acolo? 🙂
octombrie 6, 2013 la 8:17 pm
Si noi ne jelim ca ne-am rupt o unghie, ca ne-a iesit un furuncul pe nas, ca e lung drumul pana la piata, ca tipa seful la noi, ca nu merge liftul si locuim la cinci, ca nu ni se aseaza bine costumul la umeri…Dupa ce vezi filmuletul asta ti-e rusine sa te mai vaiti de ceva. Ingaduie-mi, te rog, sa-l arat si altora!
octombrie 6, 2013 la 8:50 pm
[…] nevoia sa te jelesti, vrei sa fii compatimit? Uita-te la filmuletul asta pe care l-am gasit la drstoica si mai gandeste-te odata inainte sa incepi sa te smiorcai. Multumesc, doctore, de […]
octombrie 6, 2013 la 9:19 pm
@adelinailiescu: Într-adevăr, problemele fiecărui om în parte sunt cele mai mari fiindcă sunt ale lui, el singur tre’ să și le rezolve. Dar când vezi un astfel de caz absolut fantastic, ai dreptate: ți-e și rușine să te mai vaiți de toate prostiile zi de zi. Tocmai de-aceea merită să luăm aminte și să ne motivăm singuri, indiferent de situațiile prin care trecem. Nu contează cât sunt de grele; au o rezolvare!
octombrie 6, 2013 la 11:25 pm
Se spune că nimic nu e întâmplător, așa că nu mă mir că tocmai azi am ajuns să citesc postarea asta…
Așa este, noi avem tot ceea ce ne trebuie pentru a fi mulțumiți de noi înșine. Singura belea e că interacționăm și ne lăsăm cumva copleșiți de reacțiile celor din jur.
Mulțumesc pentru filmuleț – e o adevărată Lecție de Viață în el. 🙂
octombrie 7, 2013 la 12:44 am
@Bursucel: Da, din păcate, trăim în funcție de părerile celor din jur, trăim viețile altora. Și ne întrebăm uneori de ce nu ni se potrivește viața asta. 🙂 Însă când vezi un asemenea om cu așa zâmbet larg pe buze, îți vine să fii fericită, nu? Că mie da. 🙂
octombrie 7, 2013 la 4:24 pm
De ce spui vrăjeală psihologică? Psihologia e un șut înainte în comportamentul uman, iar toți acești speakeri motivaționali se folosesc de psihologie.
Hm!!!
octombrie 7, 2013 la 5:50 pm
@Dunia: Spun „vrăjeală psihologică” în ideea de marketing emoțional; mă refer la omul ăsta despre care chiar i-am auzit pe unii spunând: „vrăjeală, încearcă să se vândă bine”. Păi, tocmai în asta stă întreaga parte motivațională, inspirațională: să vezi cât e tipul de pozitiv, cât de fericit reușește să fie, deși viața i-a făcut un dar, la naștere, pe care nimeni nu l-ar vrea.
Psihologia e o cale, nu doar o profesie. Eu așa o înțeleg.
octombrie 8, 2013 la 12:10 am
@drstoica: Da, e tare plăcută întâlnirea cu un astfel de om! 🙂 E imposibil să nu realizezi că fericirea poate fi al naibii de simplu de atins… Ieri mi-am amintit de Validation și de puterea cuvintelor însoțite de un zâmbet. E reală chestia asta! 😉
octombrie 8, 2013 la 9:31 am
@Bursucel: E atât de reală și de simplă chestia, încât noi căutăm zilnic să ne motivăm alegerile complicate pentru a nu recunoaște că am greșit neoprindu-ne la simplitate.
Dacă ăsta e materialul meu, cu ăsta tre’ să fiu fericit. Și asta fac. 🙂
octombrie 8, 2013 la 9:58 am
Nick este um mare exemplu ptr noi toti !!!
Si eu incerc zi de zi sa ma bucur si sa fiu fericita cu tot ceea ce am , iar la lipsurile din viata sa nu ma mai gandesc !! 😉
O zi buna !!!
octombrie 8, 2013 la 10:14 am
@Magda: Am văzut pe blogul tău ce bucurii minunate ai. Îmi stârnești o poftă greu de descris în cuvinte. 🙂
O zi excelentă și ție!
octombrie 11, 2013 la 5:56 pm
Il mai vazusem, dar m-a impresionat la fel de mult ca prima oara. Ma bucur ca ni l-ai adus in amintire. E un exemplu de …nici nu stiu de ce. E un motiv ca sa ma simt norocosa si sa imi imbratisez oamanii dragi, fericita ca am bratele si o pot face.
octombrie 11, 2013 la 8:12 pm
@Dana Lalici: Da, Dana, cred că ai perfectă dreptate: e un exemplu de nu știm ce. Și nici nu contează. Ceea ce contează cu adevărat este să ne amintim că ne e bine și că putem face noi înșine să ne fie din ce în ce mai bine. Și eu mă simt norocos. Mulțumesc.