Brambura prin Europa

Publicat pe Actualizat pe

‘Doamna invatatoare! Trenurile din Germania intarzie!’ 🙂

Nu scriu mult, ca nu ma lasa drumurile, treburile, nemtii… Da’ nu ma pot abtine. 5 minute de intarziere azi, in Stuttgart, catre Chiemsee. 🙂 Daca la ei se intampla, zic sa nu ne mai suparam pe ai nostri, da?

Am mers cu un Eurocity. In compartiment, mi-au tinut companie doua cucoane. Doamne, Doamne, ce mai doamne! La vreo 50 de ani, educate, cochete si vesele. Foaaarte vesele! Tocmai ce s-a facut mustul si pe la ei. Mi-au raspuns cu mare amabilitate la vreo doua intrebari, dupa care nu m-au mai lasat sa tac tot drumul. 400 de kilometri. Si ce-au mai ras, si ce curioase deveneau cu fiecare kilometru care trecea… La Munchen, s-a facut schimbare de jucatoare. Au iesit/coborat ele doua si a urcat un nene care m-a servit cu alune si m-a intrebat de unde sunt. ‘Romania’, zic. ‘Aa, Romania? Black Sea? I was in Bulgaria in this summer.’ Ne-am despartit cu greu la Chiemsee, dar am lucrat pentru Ministerul Turismului. Un posibil turist austriac in Romania. Ca asta era austriac, mergea la Linz. Si voia neaparat la Brasov, Sibiu, Constanta, in Delta, in Maramures… M-a pus de i-am scris toate astea pe hartie, sa stie ce face cand vine pe la noi. Am simtit nevoia sa-i spun si eu ce mult imi place Austria, cat iubesc Viena si Salzburg. Nu, nu l-am mintit cu nimic.

Acum, voi tre’ sa stiti ca, partial, eu glumesc ca sa am ce povesti. Sunt glume bazate pe intamplari adevarate, dar chiar nu judec pe nimeni, nu m-a suparat niciun neamt, nu fac reprosuri. Doar ma amuz. Am o sapca pe care scrie Italia. Fiindca de acolo am cumparat-o. Si toti svabii m-au salutat pana acum cu ‘Buon giorno’.

Ptiii, cati oameni frumosi am vazut, am cunoscut, am fotografiat deja intr-un timp atat de scurt! Astia nu zambesc din orice ca italienii, de exemplu, dar au un calm, o disponibilitate in a comunica, o atitudine prietenoasa pe care le iubesc cu toata fiinta mea calatoare prin tara lor frumoasa. Am profitat si m-am bucurat de fiecare clipa pe care am petrecut-o prin locuri dinainte planuite sau nu.

Raspund si comentariilor primite la postarea anterioara, dar cand m-oi intoarce acasa. Deocamdata, ma pregatesc pentru o incercare altfel. Maine, merg sa vad Dachau, cel mai mare lagar nazist de pe teritoriul Germaniei. Sa-mi reamintesc ca mie, ca noua ne e cu adevarat bine; ca altii, candva, n-au prea avut de ales…

8 gânduri despre „Brambura prin Europa

    La Petite Fille de la Mer a spus:
    septembrie 27, 2013 la 2:27 am

    Gandul meu va fi acolo si sper in linistea sufletelor pierdute in acele intunecate vremi !

    Irina a spus:
    septembrie 27, 2013 la 10:49 am

    Eu cred ca, doamnele acelea, si triste sa fi fost ar fi devenit vesele in prezenta ta. 🙂
    Ma mira si ma bucura ca te duci sa vizitezi acel lagar. Chiar ma gandeam aseara sa te provoc la o discutie referitoare la acea perioada, in care multora nu le-a fost atat de bine. Si mi-era teama c-ai sa ma refuzi. Noua CHIAR ne este Foarte BINE. EXTRAORDINAR!!!!!! Miss you, my dear friend 🙂

    adelinailiescu a spus:
    septembrie 28, 2013 la 4:37 pm

    Mie sa-mi aduci o reteta de slabit de la Dachau ca m-au cam ingrasat prajiturile de la Predeal!:))

    monica a spus:
    septembrie 29, 2013 la 1:08 am

    bai frate, extraordinar cum comunicam noi asa telepatic! 😀 tocmai vroiam sa ma iau un pic de optimismul tau (ca~chiar daca sunt eu ocupata – rufele la soare, copii cer mancre,etc- am reusit de am recuperat ce ai scris) si vroiam sa iti reamintesc de „personalitatea” de victima…dar vad ca imi luasi vorba din gura „altii n-au prea avut de ales”.( si nu intru in detalii ca stiu ca ce ai vazut azi la Dachau ti-a inghetat sangele in vene si te-a invatat si mai multe ) 😉 sa nu uiti, darie! 😛 . si sper ca tu stii ca ma iau de tine numai asa, sa nu ti-o iei in cap ce esti perfect (optimist ) :D.
    ma bucur nespus si din toata inima ca iti umplii sufletul cu oameni, locuri si intamplari frumoase!

    drstoica a răspuns:
    septembrie 30, 2013 la 9:34 am

    La Petite: Cu siguranta, sufletele pierdute si-au gasit de mult linistea… Asa vreau sa cred.

    drstoica a răspuns:
    septembrie 30, 2013 la 9:37 am

    Irina: Cunoscand trecutul, parca am si mai mult curaj sa fiu fericit in prezent. 🙂 Te pup, my dear friend. 🙂

    drstoica a răspuns:
    septembrie 30, 2013 la 9:40 am

    adelinailiescu: Acu’ se mananca bine si la Dachau. :)) Cu ce altceva pot sa te servesc? 🙂

    drstoica a răspuns:
    septembrie 30, 2013 la 9:43 am

    monica: Iti foarte multumesc, Monica, pentru zambete, pentru luari de mine, pentru comentarii, pentru tot! 🙂 Optimist raman orice s-ar intampla. Si ma umplu, da. 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s